Teroristul nu-i omul care să câștige un război, e doar cel care-l stârnește și întreține. Scopurile sale sunt de a provoca o teamă generalizată, un vid în care să se audă doar vocea lui – exploziile bombelor și răpăitul de gloanțe – și în care toți ceilalți să trăiască potrivit legii sale.
Cea mai mare dorință a lui e să te izoleze de cei de lângă tine și să te întoarcă împotriva lor. Înainte de toate, teroristul divide. Războiul nu se poartă între creștini și musulmani, ci între orice formă de civilizație care a construit ceva și ura care distruge totul. Dumnezeul unui terorist e lipsa oricărui Dumnezeu, a oricărui reper moral, a oricărei forme de empatie față de seamăn.
La o singură zi după atentatul din Paris, tema cea mai aprinsă de discuție era dacă un român trebuie să pună steagul Franței la poza de profil, în semn de solidaritate. “Ce, ei și-au schimbat pozele când s-a întâmplat la noi tragedia de la Colectiv?”, întreabă unii. Alții își declară public scârba față de francezi, care sunt “corciți” și ne privesc de sus. De-abia trecuți dincolo, morții lor se înfruntă într-un meci cinic cu morții noștri. Pe margine așteaptă victimele din Beirut, considerate a fi nedreptățite de liberul arbitru al suferinței.
Poliția gesturilor publice veghează, stabilind rigori de manifestare. Reacția fiecăruia la tragedii nu mai e un drept personal, tinde să devină o datorie. Toți, fără excepție, ne simțim mișcați de dramele celor pe care-i simțim mai apropiați, atât sufletește, cât și din punct de vedere geografic. Plânge cineva la fel dispariția unui părinte și pe cea a unui necunoscut? Niciodată. Un psiholog ar spune că, pe măsură ce dispărutul ne e mai apropiat, sporește angoasa pentru propria moarte, un sociolog ar explica asta prin legea „kilometrului sentimental” și probabil că ambii ar avea dreptate. Să-i spui însă altuia ce să simtă și cum să plângă e ca și cum te-ai duce la un priveghi doar pentru a măsura durerea celor îndoliați, mustrându-i pe participanți că n-au plâns la fel și pentru mortul din partea cealaltă a orașului.
Nu trebuie să privești mai departe de Facebook ca să înțelegi că unele dintre obiectivele teroriștilor au fost îndeplinite.