Iată-l pe om în fața imaginii perfecte a jocului – o mulțime de bile risipite pe o suprafață – și totul e făcut astfel încât el să nu-și întâlnească adversarul, între cele două strângeri de mînă, decât prin intermediul acestor obiecte. Chiar și când adversarii sunt prieteni buni, ei comunică doar prin mijlocirea arbitrului, de-ți vine să spui că sunt supuși unui experiment social sau că sunt certați și se ignoră princiar la un cocktail.
Îi vezi apoi ocolind masa și scrutând din diferite unghiuri, atenți și gravi, galaxia de bile, de parcă ar studia prin telescop mișcări de corpuri cerești având o importanță cosmică. Când se repetă o lovitură, se poate sta minute în șir pentru repoziționarea justă a bilelor. Pare un proces în care procurorul, avocatul apărării și judecătorul sunt așezați, cu tot cu peruci și robe, pe genunchi și pe coate, în mijlocul sălii de judecată, spre a stabili adevărul dintr-un joc de copii.
Vezi, de asemenea, câteodată, un jucător care pare invulnerabil. Toate bilele se mișcă potrivit dorințelor sale, masa parcă își mișcă buzunarele pentru a le primi. Și vine o secundă în care ceva se schimbă, nu știi ce, vezi doar cum încrederea se îndepărtează de pe figura omului ca un balon dus de vânt. Acest amestec între forță și fragilitate transformă snooker-ul într-un sport intens în fiecare secundă, dar într-un mod subtil.
Se spune că este un sport rigid, în primul rând pentru că e supus într-o prea mare măsură geometriei. Totuși, rareori o bilă este lovită în “centru”; de cele mai multe ori, efectele îi modifică mult traiectoria, în moduri uluitoare. Snooker-ul este mai degrabă despre ce reușește omul să smulgă dogmelor geometriei și fizicii, rămînînd în același timp în interiorul legii morale, de la care nu se poate devia nici cu un milimetru.
Aici nu se concepe noțiunea de “umilință”, ca în alte sporturi. Dacă există măcar suspiciunea unui gest de persiflare la adresa adversarului – o fluturare de mână, o grimasă -, un jucător poate fi penalizat. Doar în acest sport faptul că un jucător se descalță și evoluează câteva minute în ciorapi (cerînd și primind apoi de la un arbitru o pereche de pantofi mai comozi) constituie un posibil motiv pentru o penalizare.
Cea mai interesantă caracteristică a sa vine însă dintr-un fapt care trece deseori neobservat: când un jucător comite, în acest imperiu al milimetrilor, un fault greu reperabil chiar și la cea de-a cincea reluare, el însuși îl semnalează.
Majoritatea sporturilor au fost la origine jocuri care s-au transformat în altceva. În cazul snooker-ului, avem în față un cod al onoarei proiectat peste un joc aparținând copilăriei, care spune un singur lucru: “Dacă vrei să devii bărbat, legea este mai importantă decât victoria”.
Jos palaria!
Ador gestul de a-si cere scuze adversarului atunci cand nimeresc in buzunar cu o bila norocoasa (fie intra alta bila decat cea „programata”, fie intra bila „programata” in alt buzunar decat cel tintit).
Imi place foarte mult snookerul desi nu il practic (pentru ca e prea greu cred). As saluta si comentatorii nostri de pe Eurosport care m-au invatat acest sport si m-au facut sa-l indragesc.
Despre articol, nota 10 !
I have a degree in pclohsyogy, which I have set up to live of no use. And I am planning on top of departing rear to teach and getting a Masters in Creative Writing, since I get pleasure from inscription and would adore to learn additional techniques to make myself a enhanced playwright. I am anxious, but, that this degree will not unlock up and about lots of doors in conditions of the job souk (just as my pclohsyogy degree has unsuccessful to do). Any thoughts? Thank you..