in Gazeta Sporturilor

“În box, dacă îţi urăşti adversarul, ai pierdut”, interviu cu Lucian Bute

Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Lucian Bute s-a născut pe 28 februarie 1980, are un palmares profesionist de 23 victorii (18 KO) – 0 egaluri – 0 înfrîngeri şi e campion mondial la categoria supermijlocie (-76,3 kg) în versiunea IBF.

Primul lucru care îţi vine totuşi în minte cînd îl vezi e că nu prea aduce a boxer. E înalt (1,82 metri), subţire, îmbrăcat impecabil. Nu are nasul spart, iar degetele îi sînt fine şi îngrijite. Are zîmbet de actor şi maniere fără cusur. De pildă, cînd o doamnă ne-a adus cafele şi sucuri, s-a ridicat puţin de pe fotoliu şi a spus “Sărut mîna”, apoi s-a aşezat, pregătit pentru interviu.

– Lucian, eşti campion mondial, totuşi românii nu ştiu prea multe despre tine.

– Sînt doar un băiat simplu, din comuna Pechea, de lîngă Galaţi. Am avut o copilărie frumoasă. Cînd eram mic, luam o roşie şi-o bucată de pîine şi o zbugheam în drum, cu picioarele goale. Erau ierni grele, cu troiene şi viscol, iar uneori tata îmi dădea un pahar de vin fiert şi mă trimitea afară să dau zăpada. Imediat mă înroşeam la faţă, eram şi bucălat, apoi ieşeam cu lopata şi făceam şanţ pînă la poartă.

LA DRUM, CU O PUNGĂ DE-UN LEU

– Ai totuşi patru surori. Nu-mi spune că nu erai ocrotitul familiei!

– (rîde) Evident că eram. Dacă făceam vreo boacănă, surorile mele încercau să repare situaţia, pînă să afle ai mei. Cînd ieşeam afară, mereu cîte o soră mai mare îmi făcea patul şi strîngea în urma mea.

– Prietenii spun că eşti foarte ordonat, că sticluţele de colonie stau aliniate pe policioară ca soldăţeii, la fel şi trofeele în vitrină.

– Ei, asta pentru că a trebuit să mă obişnuiesc cu ordinea. Am plecat de acasă pe la paisprezece ani cu o pungă de un leu, cu o pereche de pantaloni şi una de tenişi.

“Lucian Bute e printre cei mai tehnici şi mai rapizi boxeri. (…) E plăcut să-l urmăreşti, deoarece nu e niciodată prins pe picior greşit, nu scade ritmul după o serie, luptă cu calm şi echilibru” – Steve Farhood, analist de box

 DOI SACI, O PERNĂ ŞI-O OGLINDĂ

– Cînd a început să-ţi placă boxul?

– De fapt, pînă pe la paişpe ani, nu mi-a plăcut deloc. Cînd era un meci la televizor, ieşeam afară la joacă.

– Şi cum am cîştigat un campion mondial?

– Într-o zi, un prieten m-a dus într-o sală de clasă, la noi, în comună, unde domnul profesor de sport Felix Păun amenajase o sală de antrenament pentru box: doi saci atîrnaţi de tavan, o pernă în perete şi-o oglindă. Mai tîrziu am făcut un ring improvizat din funii. Cum nu mă băga nimeni în seamă, timp de o săptămînă am dat în sac uitîndu-mă la ceilalţi.

– Ţii minte momentul în care s-au schimbat lucrurile?

– Aşa ceva nu se uită. Îi priveam pe colegii mei, pe care-i ştiam de la ore, din clasă, dar acum îi vedeam altfel. Aveau mănuşi şi încercau să se lovească, dar şi să pareze ori să evite loviturile celuilalt. Am început să înţeleg că nu era doar o chestie de putere, ci şi de inteligenţă, că nu stă totul în pumn, ci şi în picioare. Domnul profesor m-a luat apoi deoparte şi m-a întrebat: “Tu chiar vrei să faci box sau doar pierzi timpul?”. Am spus imediat: “Vreau să fac box”.

– Stai un pic. Mama ce-a spus?

– N-a ştiut. Acasă n-am spus nimic timp de trei luni. Ziceam că sînt la fotbal ori altundeva. Apoi a trebuit să plec la un meci în altă localitate şi să stau două-trei zile. L-am rugat pe domnul antrenor: “Dom’ profesor, dacă nu veniţi dumneavoastră să le spuneţi, nu mă lasă”. Şi a venit.

TRENINGUL CU ROMÂNIA

– Asta a fost în Pechea. Dar cînd a trebuit să pleci?

– În 1994, domnul profesor Tabără Octavian m-a luat la Galaţi, la Centrul Olimpic de acolo. Sîmbăta îi ceream voie şi mergeam acasă, la 30 de kilometri, să-i văd pe ai mei. Ţin minte că la un meci a venit şi directorul şcolii din Pechea, domnul Trifan Lucian, care era un profesor de rusă foarte pretenţios. Pe urmă, la meci, am aflat că făcuse box în tinereţe. Mi-a spus că, dacă înving, mă va scuti de cîte ori va fi nevoie să merg la antrenamente. Îmi amintesc cum în sîmbăta aia am venit acasă cu o diplomă pe care scria “campion judeţean” şi toţi erau la nunta unei surori de-ale mele. Acum poate părea un fleac, dar atunci eram cel mai fericit om din lume, apărînd la nuntă cu o foaie de hîrtie şi cu o medalie mică la gît.

– A venit însă un moment în care ai realizat că poţi obţine mai mult.

– În 1995, de Paşti. Am venit în Capitală pentru finala Campionatului Naţional. Eram parcă rătăcit, prima oară în Bucureşti, şi ţin minte că adversarul meu avea trening de lot naţional. Mă uitam la el şi-mi spuneam: “Mamă, ăsta are trening cu România, ce mă fac eu cu el în ring?”. M-a bătut la doar două puncte şi, ciudat, de-abia după ce am pierdut un titlu de campion am realizat că pot să fac performanţă. Atunci am cîştigat şi primii bănuţi din carieră, 26.000 de lei.

– Mama se uită la meciurile tale?

– Mama şi sora cea mai mare nu pot, se duc în altă cameră. Altă soră se uită mai aşa, cu un ochi, iar celorlalte le place boxul, una din ele s-ar urca şi-n ring.

DEZAMĂGIRI, GHINIOANE, PROFESIONISM

– Nu ai un palmares bogat la amatori, doar două medalii de bronz la mondialele de juniori şi de seniori.

– Aşa a fost să fie. A fost şi vina mea, şi ghinion. Îmi doream foarte mult să cîştig, dar, ca un făcut, pierdeam la toate campionatele europene şi mondiale în faţa unor boxeri mai slabi, după ce în primele tururi treceam de favoriţi.

– Nu ai fost nici la Olimpiadă.

– Nu. În 2000, Federaţia a vrut să mă trimită la un turneu în Finlanda, dar am solicitat un meci de baraj cu Dorel Simion, care era în aceeaşi categorie cu mine, şi am pierdut. În 2003, cu cîteva luni înainte de Jocurile de la Atena, am acceptat oferta celor de la Interbox şi am trecut la profesionism.

– Nu ţi-a părut rău?

Ba da, însă n-aş mai fi putut suporta o altă dezamăgire. A contat mult şi ce mi-a spus domnul Rudel Obreja: “Locul tău nu e la amatori, ci la profesionişti. Acolo o să faci performanţă”. Poate că dacă medaliile nu au fost pentru mine, va fi centura, mi-am zis.

“Popularitatea lui Bute în Canada a atins rapid o cotă asemănătoare cu cea a lui Wayne Gretzky. Carisma, bunătatea şi generozitatea lui l-au transformat într-un erou naţional” – fragment dintr-un articol.

– A fost vreun moment în care să-ţi spui: “Aoleu, ce-am făcut?”?

– Nu, mereu mi-am zis “cu Dumnezeu înainte!”. Am locuit cîteva zile la un prieten român, apoi am închiriat un apartament aproape de sală. Plecam la 7 şi jumătate de acasă, cînd afară era întuneric şi, la minus 25 de grade Celsius, îţi îngheţa mîna pe clanţă. M-au ajutat mult şi Leonard Doroftei şi Adrian Diaconu, care erau deja acolo.

– E grea viaţa de boxer?

– Depinde. Cum unii se duc la serviciu, eu mă antrenez 4-5 ore pe zi. Mă culc la 22:30 şi mă trezesc la 06:30. Evident, sînt şi dimineţi în care-aş azvîrli ceasul şi m-aş întoarce pe partea cealaltă, dar nu-mi permit. În weekend, mai merg la cîte un restaurant cu prietenii, mîncăm un pui şi bem un şpriţ, şi se întîmplă să mă culc şi către miezul nopţii, dar sînt excepţii. Mai merg şi la pescuit, cu Adrian Diaconu, care e “tăticul peştilor”.

CAMPIONUL TUTUROR

– În Quebec, eşti înconjurat de foarte multă simpatie. Care e explicaţia?

– Cred că au apreciat mult că m-am străduit să învăţ limba. Cînd am ajuns în Montreal, în 2003, ca limbi străine ştiam doar cîteva cuvinte în engleză şi multe gesturi în franceză :) Au venit primele meciuri, primele rezultate şi a început să vină şi presa. Eram frustrat că nu pot să mă exprim. La un interviu, un jurnalist m-a întrebat ceva, ştiam ce trebuie să răspund, voiam să vorbesc, dar cuvintele nu ieşeau. “Je, ăăă …”. Aveam obrajii umflaţi şi priveam disperat către Stephane Larouche, antrenorul meu, făcîndu-i semn să spună el, pentru că ştia ce vreau să zic, iar el zîmbea. Ne amuzăm de fiecare dată cînd ne amintim de acest episod.

– Ce ai făcut?

– A doua zi, m-am înscris la un curs de limbă franceză la Universitatea din Montreal. Patru zile pe săptămînă, două ore pe zi, mă duceam la cursuri, între antrenamente, pînă am început să mă exprim fluent în franceză. Acum m-am înscris la un curs de engleză.

– De ce?

– Este ca în box, trebuie să te adaptezi şi să mergi înainte. Nu poţi fi campion în ring şi izolat în afara lui.

“După 10 ani în Quebec, căpitanul lui Montreal Canadians, Saku Koivu, ştie în franceză doar «merci beaucoup». Saku, uită-te la Bute, care a arătat că dacă vrei, poţi!” – Mathieu Boulay, jurnalist din Montreal

O NOUĂ LUME

Cît de importantă e pregătirea psihologică?

– În România, la lotul naţional, am avut un psiholog, o doamnă. “Cu ce poate să mă ajute?”, mă gîndeam, aşa că-i spuneam ce voia să audă, iar ea credea că “Lucian e bine”. Cu Robert Schinke, psihologul de la Interbox, am realizat însă cît de important e să fii deschis, pentru că am simţit asta pe pielea mea.

– Ce s-a întîmplat?

– Cu vreo trei săptămîni înaintea meciului pentru titlu cu Berrio, de anul trecut, cam intrasem în panică. Corpul nu-mi răspundea la comenzi aşa cum aş fi vrut, loviturile nu-mi prea ieşeau. Mă trezeam noaptea la fiecare oră şi eram neliniştit. I-am spus asta lui Stephane, iar el l-a chemat imediat pe Robert. Am început să vorbim şi parcă a tras de capătul firului, căci ghemul ăla de gînduri a început să se rostogolească şi să se micşoreze.

– Cum l-aţi rostogolit?

– Îmi spunea: “Uite, în loc să te lupţi dezordonat cu el, înainte să înceapă meciul, mai bine fă-o organizat. Stai cu ochii închişi în pat şi imaginează-ţi cum ai vrea tu să decurgă partida. Pleacă din vestiar şi trăieşte totul în avans”. Îmi imaginam cum mă încălzesc, cum îmi pun mănuşile, cum fac lecţii cu antrenorul. Apoi porneam în minte spre ring pe melodia de intrare, simţeam atmosfera din sală, auzeam spectatorii, “Bute! Bute!”, vedeam arbitrul anunţînd meciul şi adversarul aşteptîndu-mă în colţ. Începea meciul, prima repriză şi făceam tactica, tot, absolut tot, exact aşa cum stabilisem cu Stephane. Cînd am ajuns, în realitate, în ring, era ca şi cum mai boxasem de zece ori cu Berrio şi acum era doar o reluare. Încă din vestiar eram incredibil de liniştit, îi vedeam pe ceilalţi agitaţi, dar tensiunea mea se mutase altundeva.

“Lucian e un om extrem de inteligent, cu o mare capacitate de adaptare. Cea mai importantă calitate a lui e însă onestitatea, atît faţă de el însuşi, cît şi faţă de ceilalţi” – Robert Schinke, psiholog la Interbox

LUPTA DINAINTEA MECIULUI

– La fel s-a întîmplat şi cu Andrade?

– La fel, dar a fost mai greu. Echipa lui Andrade a încercat pînă în ultima secundă să lucreze la psihicul meu.

– Cum?

– Promotorul galei trebuie să vină cu patru perechi de mănuşi pentru competiţie. Echipa lui Andrade a vrut să se boxeze cu nişte mănuşi ale unei anumit producător, mai subţiri, care îl avantajează pe un boxer puternic, un “puncher”, cum este Andrade. Cei de la Interbox au zis “OK” şi au adus, conform regulamentului, patru perechi de mănuşi ale respectivului producător, cîte o pereche pentru fiecare boxer plus una de rezervă. Atunci, echipa lui Andrade a venit cu alte două perechi, mult mai subţiri, care erau numai pentru el, ameninţînd că dacă boxerul lor nu va primi permisiunea de a le folosi, se va retrage.

– Cum s-a rezolvat?

– Mai era doar o jumătate de oră pînă la primul gong şi în vestiarul nostru cearta era în toi. Eu deja mă încălzeam şi sesizam că e multă nervozitate acolo, dar mă simţeam atît de detaşat, încît puteau să arunce şi cu fumigene că nu m-ar fi afectat. Le-am spus: “Conform regulamentului, campionul alege primul. OK, dacă acestea sunt mănuşile, eu le iau pe astea”, şi am luat o pereche dintr-ale lor. Au început să dea din colţ în colţ. Stephane a intervenit şi i-a spus observatorului de meci: “Ce se va întîmpla însă dacă una dintre aceste două perechi se deteriorează în timpul partidei? Cei doi vor boxa cu mănuşi diferite şi unul dintre ei, nu contează care, va fi dezavantajat”. În faţa acestui argument au dat înapoi, dar, de fapt, ei doriseră doar să mă “scoată din priză”.

– Şi au reuşit să-ţi dea un motiv în plus să învingi.

– Nicidecum. Cînd eşti în ring, trebuie să învingi, dar să şi respecţi. Mulţi mă întreabă: “Ţi-ar fi mai uşor dacă ţi-ai urî adversarul?”, iar eu spun: “Nu, dimpotrivă”. Boxul te învaţă şi asta: să nu urăşti. Lupţi faţă în faţă, ochi în ochi, cu un om, iar în ring trebuie să cîştige cel mai bun.

– Şi cu Andrade?

– Înainte de partidă, am călătorit cu el cîteva zile cu avionul, pentru a promova partida. Am vorbit, am glumit, am rîs împreună, dar la meci ne-am ciocnit mănuşile şi am luptat.

– Şi acum, meciul …

– Pînă la runda finală, cîştigasem 10 din 11 reprize. Eram stăpînul ringului. Pe la mijlocul reprizei, 18.000 de spectatori erau în picioare şi începuseră să-mi scandeze numele. M-a luat puţin valul şi, deşi eram obosit, după ce am primit cîteva lovituri am zis: “Stai, mă, aşa, că-ţi arăt eu că nu fac pasul înapoi”. Puteam să mă deplasez, să evit lupta, însă am vrut să fiu zmeu şi era să mă coste.

“Boxul lui Bute e o desfătare. Este gringo-ul care scuipă chiştocul scîrbit de răutatea semenilor, scoate pistolul, trage iute, apoi îl înghite deşertul în zăngănit de pinteni şi chitare” – “the man”, după meciul lui Bute cu Andrade

– Şi atunci te-a pus jos …

– Îţi spun sincer că nu au fost atît loviturile, cît faptul că în acele secunde eram epuizat fizic şi am clacat.

– Cum aşa? Erai stăpînul ringului.

– Ca să înţelegi, trebuie să ne întoarcem puţin în timp. Odată, i-am povestit psihologului despre toate insuccesele mele la amatori dintre 2001 şi 2003, cum dintr-o mare dorinţă de victorie pierdeam la campionatele mondiale şi europene în faţa unor boxeri pe care, cu cîteva luni înainte, în alte turnee, îi învingeam fără probleme. Mi-a spus: “Ai făcut o mare greşeală. În ring trebuie să fii cît mai relaxat şi mai detaşat. Cînd îţi doreşti foarte mult să cîştigi, te încordezi, iar muşchii şi creierul nu se mai oxigenează cum trebuie şi oboseşti, apoi cazi şi psihic”. În acele momente, în mijlocul vulcanului, am uitat de acest sfat şi am ieşit la luptă. Muşchii, mai ales cei ai picioarelor, n-au mai ascultat de creier şi n-am mai putut să-mi ţin echilibrul. M-a lovit de cîteva ori şi am căzut.

– Trebuie să-ţi pun o întrebare stupidă. Ce ai simţit?

– Eu nu ştiam atunci că mai sînt două secunde, zece sau un minut şi, cu siguranţă, nici el. În sufletul meu, îmi spuneam doar atît: “Trebuie să mă ridic. Nu contează ce se întîmplă după aia, trebuie să mă ridic”. Dacă mai erau 20 de secunde, poate că mă mai lovea o dată şi se termina totul, dar nu conta. Ştiam că trebuie să mă ridic. Marii campioni se ridică.

– Campionii nu-i fac knock-out pe adversari?

– Am 23 de victorii la profesionişti, dintre care 18 prin knock-out, şi nici o înfrîngere, dar îţi spun că e mai greu să te ridici de la podea decît să-l dai pe celălalt jos. Boxerii ştiu asta. La fel e şi cu titlul: e mult mai dificil să-l păstrezi decît să-l obţii. Unii devin campioni din întîmplare, că adversarul e slab, că a greşit sau că a prins o zi slabă, adevărata probă e să-ţi aperi titlul cît mai mult timp. Aşa acumulezi experienţă, aşa vin şi bănuţii :)

– Cum te vezi peste 5 sau 10 ani?

– Aş vrea să fiu tot campion mondial, apărîndu-mi centura sau încercînd să unific titlurile la mai multe versiuni. Nu vîrsta e importantă la un boxer, ci modul în care se pregăteşte şi se antrenează.

– Şi la un om, în general?

– (se gîndeşte) Să poată să urce şi să coboare la nivelul fiecărui om pe care-l întîlneşte. Toţi credem că putem fi oricît de deştepţi şi de educaţi e nevoie, dar mai greu e să înveţi să cobori, pentru că atunci lupţi împotriva propriului orgoliu. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să rămîn cu capul pe umeri şi cu picioarele pe pămînt şi mă rog să fie lîngă mine şi de acum înainte.

După trei ore şi cinci minute de discuţie, am oprit reportofonul, am mulţumit şi am plecat. Aveam senzaţia că în unele momente, cînd venea vorba despre viaţa lui privată, Lucian s-a eschivat elegant, ca în ring. Apoi, cînd am transcris interviul şi am numărat, de pildă, de cîte ori a folosit cuvintele “domnul profesor”, am realizat că, de fapt, a spus foarte mult.

—————————————————————————————–

LINIŞTEA DIN BISERICĂ

Lucian merge des la o biserică ortodoxă din Montreal, unde la slujbe se adună mulţi români. “E ceva care mă linişteşte. Părinţii mei sînt credincioşi şi aşa am fost crescut. Şi dacă stau o oră, şi dacă stau două minute, doar pentru a aprinde o lumînare, mă simt bine, mă «încarc» cu linişte”, spune pugilistul.

A SCHIMBAT GARDA

La începutul carierei, campionul a boxat timp de un an şi jumătate cu garda invers. “S-a întîmplat pentru că, în săptămîna aceea în care am fost la sală, la şcoala din Pechea, i-am imitat pe colegii mei dreptaci. Domnul profesor m-a luat de bun aşa şi am luptat cu stînga înainte timp de un an şi jumătate”. Apoi, cînd eram o dată la masă, următorul antrenor a observat şi l-a întrebat: “Mă, tu eşti stîngaci?”. “Da”. “Şi nu vrei să schimbi?”. “Nu ştiu, să încerc”, a răspuns Lucian. “După aceea, vreo trei luni am boxat cînd aşa, cînd aşa, pînă mi-a spus domnul Tabără că trebuie să mă hotărăsc. Şi de-atunci m-am forţat să boxez cu dreapta înainte”, îşi aminteşte campionul mondial.

UNDE STRĂZILE NU AU NUME

De obicei, boxerii îşi aleg pentru apariţia în sala de concurs piese cu ritm, în forţă, care să transmită mesajul “Eu sînt cel mai tare, nimeni nu mă poate învinge”. Lucian intră pe piesa “Where the streets have no name” a grupului U2. De ce? A povestit că era de puţin timp în Montreal, cînd antrenorul l-a invitat la un concert U2, la Bell Centre. Nu ştia formaţia, dar a mers şi i-a plăcut. “Cînd am văzut mii de oameni în picioare, cîntînd împreună, mi-am zis că aşa aş vrea să fie şi la meciurile mele. Ceva din seara aceea mi-a rămas în suflet”.

PRIETENIA, FLOARE DE COLŢ 

Lucian crede că şi la această vîrstă îţi mai poţi face prieteni noi. “Am aici un prieten bun, Silviu, pe care pot să-l sun şi la 4 dimineaţa dacă am o problemă şi nu pot dormi. Ne cunoaştem cu mult dinainte de a ajunge campion mondial”. Alţii îi caută prietenia doar pentru că e un om cunoscut şi atunci preferă să se retragă. “Mulţi îmi spun: «Hai să bem un vin!», puţini zic: «Hai să mîncăm o friptură!», spune cu umor pugilistul.

MISTER OK

Absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii “Dunărea de Jos”, Bute este şi preşedintele Fundaţiei Interbox. Cel care e supranumit “Mister KO” a participat la multe acţiuni umanitare. În Canada, a fost într-o tabără de box de o săptămînă organizată pentru copiii cu probleme şcolare. În iunie 2008, a participat la distribuirea gratuită a unor suplimente nutritive în spitalele din mai multe oraşe din România.

DEZAMĂGIT 

Campionul a spus că s-a simţit puţin dezamăgit pentru că meciul în care şi-a apărat titlul în faţa lui Andrade nu a fost transmis de nici o televiziune din România. “Ar fi fost un gest frumos nu pentru mine, ci pentru iubitorii boxului din ţară, care s-au trezit de dimineaţă ca să mă vadă pe Internet şi să asculte comentariul la Radio România”, a spus el mîhnit.

P.S. Mulţumiri lui Adrian Fetecău pentru sprijinul acordat în realizarea acestui interviu.

P.P.S. Pentru cei care sunt interesaţi să citească două relatări competente şi obiective despre meciul Bute – Andrade şi finalul lui încins, aici şi aici.

BEST OF BUTE


Dacă ți-a plăcut, distribuie! :)
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

138 Comments

  1. Cred că e primul interviu cu un om din sport pe care-l citesc cu plăcere în ultimii ani. Te invidiez, Adrian, pentru că ai avut privilegiul să petreci atâta timp cu un campion adevărat.

  2. Ce surpriza placuta. Plecaciuni. Eu l-am citit cu lacrimi in ochi. Cat de deschis vorbeste. Fantastic. Complimente. Plecaciuni. Mii de multumiri. Succes in continuare.

  3. Daca ar fii toti romanii ca el s-ar schimba foarte multe.
    Pacat ca nu s-a transmis meciul,pacat ca multi dupa meci se luau de el spunand ca trebuia sa piarda,pacat ca e mediatizat mai putin decat alte specimene mioritice.Fa-ti treaba acolo,ramai la fel de modest si noi te vom aprecia la fel de mult ca si pana acum.
    Bafta!

  4. AG multumim ,cat bun simt are Lucian si nu a invinuit pe nimeni ca a ratat calificarea la atena,desi stiam cu multi ca merita sa ajunga acolo,Lucian ,dumnezeul a fost cu tine si v-a fii incontinuare,multa sanatate si mii de multumiri d-nul Adrian pt acest articol.

  5. AG:
    Foarte buna lucrare. Lucian e un baiat absolut deosebit.

    Am insa o obiectie. Mathieu Boulay nu inseamna mare lucru in presa din Quebec, asta ca sa ma exprim foarte elegant. Povestea cu rezistenta lui Koivu la invatarea limbii franceze a fost folosita la greu de catre jurnalistii aflati pe statul de plata al Parti Québécois. Pute a nationalism prafuit si revansard de la o posta.

    Am sa-ti explic in privat de ce o comparatie intre Saku si Lucian e foarte fragila. Un singur lucru iti zic acum. Lucian are 2 meciuri pe an iar Saku joaca si de 3 ori pe saptamana. Nu vad cum Saku ar fi avut timp sa mearga la cursuri de franceza la UDEM.

    La meciurile lui Lucian jumatate de sala e ocupata de romani. La fiecare meci al Montreal Canadiens sunt 14000 de oameni. Se joaca cu casa inchisa de 4 ani. Alte glasuri, alte incaperi. Sa nu mai zic ca sa compari popularitatea lui Lucian ( mare in Montreal, ce e drept) cu cea din jurul unei legende ca Wayne Gretzky e un picut exagerat. Serios.

    In fine, pentru cei din Romania treaba asta nu are mare importanta. Pe mine insa ma cam zgarie pe cortex.

    Felicitari pentru interviu. Once again: very good job!

  6. Salut Adrian. Bun interviu.
    ” Lucian, eşti campion mondial, totuşi românii nu ştiu prea multe despre tine.

    – Sînt doar un băiat simplu, din comuna Pechea, de lîngă Galaţi. Am avut o copilărie frumoasă. Cînd eram mic, luam o roşie şi-o bucată de pîine şi o zbugheam în drum, cu picioarele goale. Erau ierni grele, cu troiene şi viscol, iar uneori tata îmi dădea un pahar de vin fiert şi mă trimitea afară să dau zăpada. Imediat mă înroşeam la faţă, eram şi bucălat, apoi ieşeam cu lopata şi făceam şanţ pînă la poartă.”
    ~ acum stim muuuulte despre el. :)

    “Mai merg şi la pescuit, cu Adrian Diaconu, care e [b]“tăticul peştilor”[/b].”
    Si the man?

    Salut doc. :)

  7. Campionul inimilor noastre. Un adevarat gentleman. Un om simplu si totusi grandios prin complexitatea sa. Am numarat o serie de 66 de lovituri consecutive in clipul de mai sus de pe Youtube, un lucru absolut incredibil. O masina de forta care debordeaza de blandete si tact. Mii de multumiri pentru faptul ca ne incantati de fiecare data cu prezenta domnule Lucian Bute. Plecaciuni maestre. Toate cele bune si multa multa sanatate va doresc.

  8. Doc
    E posibil sa fie asa. Am doar prieteni in Quebec, nu stau acolo :D
    De asta am si pus linkuri spre declaratii, sunt ale respectivilor, nu ale mele.
    Nemesis
    The man e analist de box. Citat si el cum se cuvine :lol:

  9. felicitari, foarte bun interviu, poate doar transcrierile salii de sport Centre Bell sau al echipei de hockey Canadien de Montreal nu au fost foarte clare

  10. AG:
    Corect. Dar puse acolo spun si ele ceva. Dpdv retoric cel putin :D
    Lasa ca vorbim noi despre toate astea cu alta ocazie. Nu am chef de contre cu lumea.

  11. Nu numai un mare jucator de box dar si un baiat destept si cu caracter. Se vede ca i-a placut si scoala nu numai sa care pumni. Felicitari Lucian si tine-o tot asa.

  12. AG:
    Ai platit drepturile de autor lui the man? Cred ca am si eu o parte din profit. El Topo, you know… :D

  13. da adrian ai dreptate mai corect L-AU LUCRAT,bine ca nu a ramas aicea ca se angaja badiguard s-au in brigada sportivilor hahaha,e un copil cu o educatie crestina si un invingator.

  14. AG, felicitari pentru interviu, dar la chestia cu asezarea pe aceeasi treapta cu Gretzky… hmm, este cam deplasata! Bine, stiu ca nu e a ta, dar eu unul nu as aduce-o in discutie. Chit ca nu locuiesc in Canada (ci doar langa) ca sa iti spun exact cam pe ce pozitie se afla in inimile amatorilor de sport canadieni, iti spun ca am amici canadieni care au luat in deras aceasta comparatie… probabil ca dupa alte 10 titluri, Bute va ajunge la fel de bine cotat precum Gretzky…

  15. AG
    nici nu stiu ce sa zic. imi place interviul si as vrea sa te laud, dar imi e frica de reactia lui codrus. tare imi e ca vine si spune ca iar suntem eternul cor de laudatori. deci de la mine nota mica. :)

  16. probabil nici Lucian Bute nu a aflat inca…am primit un mail de la seful meu:un quebecos, cel mai mare admirator al lui Bute…printre altele mi-a dat si inregistrarule tuturor meciurilor disputate de Lucian pana acum…voi copia intocmai un mail pe care l-am primit de la el zilele trecute…sunt sigur ca va veti decurca chiar daca este scris in franceza…Un extrait d’entrevue qui paraitra en janvier sur l’arbitre du combat Bute / Andrade. Ca vient du site lazonedeboxe.com. Assez interessant.

    (Francois Couture) Marlon B. Wright est le plus respecté des officiels canadiens, ayant arbitré cinq championnats du monde et plus de 190 combats professionnels en huit ans.

    En mars dernier, La Zone de boxe a communiqué avec lui pour obtenir une entrevue, question de mieux connaître l’homme – qui a aussi été boxeur – et sa vision du métier d’arbitre. Cet entretien n’ayant pu avoir lieu au printemps, La Zone est revenue à la charge en octobre, et la rencontre avec notre journaliste s’est finalement tenue le 7 novembre, soit une semaine à peine après le désormais célèbre affrontement Lucian Bute-Librado Andrade, au cours duquel le troisième homme dans le ring n’était nul autre que… Marlon B. Wright.

    L’intégrale de cette entrevue d’une heure sera publiée dans la prochaine livraison du magazine de La Zone, en janvier, mais puisque le souvenir de cet événement est encore frais dans nos mémoires, nous avons décidé de poster immédiatement la portion de l’entrevue qui portait sur le combat Bute-Andrade et sur les dramatiques dernières secondes du 12e round. Nous joignons Marlon B. Wright au moment où il discute de l’arbitrage du premier combat Stéphane Ouellet-Dave Hilton :

    Marlon B. Wright : Le problème de Denis Langlois, ce soir-là, c’est qu’il a oublié combien de temps il restait dans le combat. En tant qu’arbitre, tu ne peux jamais le savoir exactement – à moins évidemment d’entendre le marteau sur le bois dans les dernières secondes –, mais il faut tout de même que tu sentes le temps. Encore plus quand c’est le 12e round! Prenez le combat Bute-Andrade : lorsque Bute est allé au plancher, il ne restait que quelques secondes au cadran. Tu n’arrêtes pas le combat à ce moment! Si je l’avais fait, je serais mort aujourd’hui! (rires) Je n’aurais plus jamais arbitré, j’aurais été un arbitre fini, car j’aurais fait une erreur.

    La Zone de boxe : Mais quand vous étiez dans ce ring, vous n’avez pas pensé à ça!

    Non, absolument pas. À titre d’arbitre, tu es payé pour rendre des jugements, tu ne penses pas à ta carrière. Dans ce cas précis, je savais qu’il ne restait pas de temps au combat, donc il aurait été tout simplement stupide de déclarer Andrade vainqueur.

    Surtout dans un combat largement dominé par Bute?

    Oui. À mon avis, il avait gagné 10 des 11 rounds, ayant perdu le 5e. Donc, je savais ça, je savais combien de temps il restait, je savais qu’on était au 12e round, alors je me suis basé là-dessus pour rendre une décision éclairée.

    Vous avez donc basé votre décision sur votre jugement de la situation.

    Oui, bien sûr, mais ce jugement provient d’une grande étude des règlements et d’une expérience de la boxe, surtout à titre de boxeur. Quand tu as été boxeur, tu sais ce que c’est que de recevoir des coups et tu sais quand un boxeur est en difficulté. Ce savoir de boxeur, jumelé à une grande connaissance des règlements, donne confiance dans le ring et quand tu sens cette confiance en toi, tu deviens un meilleur arbitre. Un super arbitre, même. Tu ne peux presque plus faire d’erreur. Même si quelque chose de bizarre survient, quelque chose que tu n’as jamais vu, tu vas savoir quoi faire. Tu dois le savoir parce que tu n’as qu’une fraction de seconde pour rendre une décision, dans un ring. De plus – et c’est désolant! –, il y a des commissions qui ne connaissent pas suffisamment les règlements, surtout dans les championnats du monde. L’arbitre DOIT donc les connaître à fond.

    Ce qui m’amène à vous poser une question concernant le combat Bute-Andrade : est-ce qu’on se servait des règlements de la Commission du Québec ou bien ceux de l’IBF?

    Dans un combat de championnat, on utilise les règlements unifiés, et non pas ceux du Québec.

    Il y a eu beaucoup de discussions sur la Zone à l’effet que la personne préposée à la cloche aurait dû sonner dès que Bute était de retour sur pieds.

    Le règlement dit : « Le boxeur ne peut être sauvé par la cloche dans aucun round », donc il n’avait pas à la sonner. Effectivement, quelques personnes ont dit qu’il aurait dû le faire, mais je ne suis vraiment pas certain de ça. Dans l’esprit du règlement, il a pris la bonne décision : si le boxeur ne peut être sauvé par la cloche, tu n’as pas à sonner celle-ci lorsque le boxeur se remet debout mais seulement lorsque l’arbitre crie : « Boxe! ».

    À propos de votre décision d’interrompre le compte à Bute pour renvoyer Andrade dans le coin de plus éloigné…

    C’était une décision évidente. Si vous revoyez les images du combat, vous constaterez qu’Andrade était rendu au milieu du ring, qu’il marchait, même. Les personnes qui m’ont critiqué n’ont certainement pas vu ces images à la télévision!

    Andrade savait qu’il ne restait presque plus de temps au cadran.

    Et il voulait être le plus près possible de Bute. Si c’était Bute qui avait été au centre du ring pendant qu’Andrade se relevait, j’aurais rendu la même décision. Je l’ai souvent fait par le passé, c’est exactement ce que j’ai à faire quand une situation comme celle-là survient. Il n’y a donc pas de controverse dans ce combat. Les gens qui ne connaissent pas la boxe ont parlé à travers leur chapeau et ont dit plein de faussetés.

    Avez-vous reçu des appels de collègues après ce combat?

    Larry Hazzard – l’ex-directeur de la Commission athlétique du New Jersey pendant 20 ans, arbitre intronisé au Hall of Fame, donc quelqu’un qui sait de quoi il parle – a regardé le combat dans le bureau de la présidente de l’IBF, Marian Muhammad. C’est son job de veiller à résoudre les controverses de ce type. M. Hazzard n’a vu aucune irrégularité et a conclu que j’avais bien fait mon travail.

    Avez-vous des regrets par rapport au déroulement de ce combat?

    Aucun pendant le combat. Mais je regrette d’avoir parlé à la télé, après. Il ne faut pas donner d’entrevue après un combat. Je le savais, mais la télé américaine voulait m’interviewer et ma superviseure m’a dit : «Vas-y, fais-le». J’ai dit des choses à chaud, sans avoir revu le combat.

    Vous faites référence à cette portion d’entrevue où vous dites qu’Andrade aurait pu gagner le combat s’il était resté dans son coin?

    Oui. J’ai fait une erreur en affirmant cela. Je savais qu’il ne restait plus de temps au cadran et donc que c’était impossible qu’Andrade gagne. J’ai aussi dit que Bute était K.-O. debout (out on his feet), ce qui était aussi faux.

    Si vous voulez mon humble avis, il était plus exténué que K.-O.

    Voilà. Très, très fatigué, Bute gardait son équilibre en se servant parfois des câbles, mais il n’était pas K.-O. C’était donc une erreur de ma part de dire qu’il était K.-O. debout. Et j’imagine que le clan Andrade aimerait se servir de ça pour avoir une revanche immédiate, mais les gens ne sont pas imbéciles, ça ne fonctionnera pas.

    Qu’est-ce que votre mentor, Guy Jutras, a dit tout de suite après le combat?

    Il ne s’était pas rendu compte à quel point Andrade était rendu loin de son coin, pendant le compte. Il a donc commencé par dire : «C’est à la discrétion de l’arbitre, c’est une affaire de jugement». Mais lorsqu’il a revu les images du dernier round, il a changé d’avis : ce n’était plus une affaire de discrétion d’arbitre, c’était trop évident et il fallait sévir, parce que ce qu’Andrade a fait, c’est contre le règlement.

    La suite de cet entretien dans le prochain magazine de La Zone de boxe…

  17. ceva interesant …
    Ti-ar fi greu sa faci o sinteza? Dupa trei – patru zile de scris nonstop, imi cam joaca literele in fata ochilor. Imi plus, nu prea reusesc de la un timp sa citesc texte lungi.

  18. un adevarat campion. Sper sa nu lase garda jos, pentru ca cei flamanzi de glorie ii vor centura. Si nu sint putini.
    M-a impresionat boxul lui elegant si eficient in acelasi timp, sper s-o tina tot asa cativa ani.
    Ma gandesc in acelasi timp, ce boxeri buni am avut de-a lungul timpului, care s-au pierdut dupa cate un titlu national.

  19. Ft. bun interviul!
    Si Lucian chiar asa e si pe strada si in fatsa camerelor !
    Stau in canada de 8 ani , de 2 3 ori pe ani se organizeaza cate o petrecere de romani ..si pot sa spun ca e nelipstit.Ft linistit nu se imbraca sa iasa in evidenta sau sa o arda in basini..ce sa mai zic mai rar om ca el! Ps: te intreaba lumea ce nationalitate esti ..iar cand le raspunzi ca esti roman primele cuvinte care le vin in minte e ..ghici ???
    BUTE! si nu fac misto toata lumea il iubeste;)
    Succes in cont. Luciane !!!!!!!!

  20. multumesc pentru interviu, foarte reusit…
    nu pot insa sa nu-mi amintesc articolul lui geambasu despre bute unde am fost cenzurat (i-am comentat ca a scris cand era la toaleta);
    rar mi s-a intamplat sa ma infurii in asa hal.
    articolul tau compenseaza din plin, chit ca nu face referire prea mult la cariera si talentul lui bute…
    bute si diaconu sunt 2 boxeri exceptionali. multumesc inca o data.

  21. adriana
    In peste 3 ore, mi-a spus mai multe, dar deja interviul era kilometric.
    A zis ca nu se vede antrenor, desi i-ar placea foarte mult si desi a luat diploma in domeniul pregatirii copiilor. Ideea e ca si un antrenor tot in antrenamente si cantonamente o tine si ca deja ar fi prea mult si pentru el.

  22. Din interviul asta reiese un lucru pregnant:bute e un tip inteligent,cu mult bun simt,deschis si cum spunea si psiholugul sau,onest si obiectiv.Cred ca unii dintre cei mai placuti si de apreciat oameni sunt cei care sunt onesti si obiectivii.Iti trebuie caracter pentru asa ceva…Cam asta ar trebuii sa apreciem la un om!

  23. Aaaa, uite ce n-am mai pus in interviu si mi se pare interesant.
    Pentru meciul cu Andrade a facut 167 de reprize de sparring cu 3 adversari diferiti. Astia priveau meciurile lui Andrade si incercau sa lupte in stilul acestuia.
    A avut si 8 reprize pe zi, la rand. Cei 3 se schimbau si se odihneau, el nu :)

  24. De mult nu am mai citit un articol atat de bun,sincere felicitari,am ramas surprins ca i se mai acorda si boxului spatiu in presa din Romania.

    Dar atentie,.pt Lucian boxul la cel mai inalt nivel inca nu a inceput.

  25. AG
    la postul ala quebecos eu astept traducatoarea
    nu pot mai mult pt k verific regulamentul in engleza la box
    too much is too much :)
    iar eu cu Dempsey aveam ce aveam :D

  26. E un interviu cu arbitrul meciului Bute Andrade in care respectivul isi justifica decizia din ultima repriza si anume neinceperea numaratorii lui Bute atata timp cat Andrade nu era in coltul sau ,asa cum prevede regulamentul ,ci in mijlocul ringului.

  27. @ AG, a propos de materialul in fr.

    E vprba de un interviu, de fapt, o “portiune” din interviul cu arbitrul meciului Andrade – Bute. Acesta declara ca, in ceea ce priveste aplicarea regulamentului si deciziile luate in timpul intalnirii, nu are nimic sa-si reproseze. Declara, de asemenea, ca alti doi importanti (fosti) arbitri, precum si oficiali ai IBF i-au transmis ca nu este nimic gresit in ceea ce a facut in ring.

    Singurul regret al acestui arbitru este acela de a fi acceptat, la insistentele unei televiziuni americane, sa ofere declaratii imediat dupa terminarea meciului, “la cald”, cum zice el. Aceste declaratii au turnat gaz peste focul controversei iscate, Wright spunand atunci ca, daca ar ramas in coltul sau, Andrade ar fi castigat meciul deoarece Lucian era KO. Revazand partida, si-a schimbat parerea, considerand ca Bute era “mai mult epuizat decat KO” si ca, dat fiind avansul luat in timpul desfasurarii celorlalte reprize, Bute a meritat sa castige.

    Ceva de genul asta.

  28. Cu mult respect pentru acest interviu, si cu mult respect pentru Lucian. Eu la m vazut pe Lucian la fightu lui Doroftei cu Gatti, si o sa fac tot efortul sa ajung la Montreal la urmatorul lui meci. Sucess si multumes pentru un moment de fericire oferit tuturol Romanilor. Bravo si la Showtime care a arata meciul in State.

  29. bine mai sunt niste pasaje interesante ,respectivul arbitru regreta ca a vorbit cu televiziunea la cald imediat dupa ce meciul se terminase si a facut anumite declaratii pe care acum le regreta.
    A fost intrebat daca Andrade ar fi stat in coltul sau putea sa castige lupta? el a raspuns afirmativ la intrebarea respectiva si regreta raspunsul pt ca acum la rece raspunsul il considera gresit.Tot in respectivul interviu a declarat ca Bute era K.O dar acum considera si acest raspuns ca find gresit ,Bute find extenuat si nu facut K.O.Cam asta e in mare + diferite pareri din lumea boxului care ii dau dreptatea in deciziile luate.

    Eu unul sper intr-o confruntare a lui Lucian cu Kessler sau Pavlik urmat de un mare meci cu Calzaghe dar cred ca mai intai va fi o revansa cu Andrade.

    Nb

  30. Locuiesc in Montreal de peste 5 ani si lucrez intr-o clinica medicala…
    dupa ce Lucian a devenit campion mondial am avut ocazia
    sa-l cunosc din intamplare. A venit o data la clinica unde lucrez sa
    vada un medic, am aflat de la o colega de serviciu si am mers sa-l
    felicit,am vorbit cu el vreo 3 minute si pot sa va spun ca este un tip
    foarte modest si deschis!
    Jos palaria!

  31. Norman, radu,
    Multam
    radum
    Nu poate boxa, din pacate, cu Calzaghe, deoarece acesta a urcat la ocategorie superioara, din cate stiu.
    Se discuta daca Lucian va boxa de ziua lui, pe 28 februarie 2009, cu Larssen sau Kessler, mereu ii incurc pe astia doi.

  32. Nu e problema ca Calzaghe a urcat in categorie pt meciul cu Roy Johnes Jr ,pt o bursa cu multe zerouri sunt sigur ca revine in categorie imediat.

    Bine ,a anuntat el ca a fost si ultimul sau meci cel cu Roy Johnes Jr dar de stiri cu retrageri boxul profesionist e plin.Tot ce conteaza sunt $.

    Sper sa fie Kessler ,danezul e un nume mare in box si o victorie i-ar deschide multe usi.

  33. Felicitari celui care a realizat acest interviu si felicitari lui Bute , care dupa parerea mea este cel mai de seama sportiv roman la ora actuala

  34. O surpriza mai mult decat placuta!
    Felicitari Adrian, succes Lucian!

    Cel mai tare articol pe teme sportive de la articolul despre Adriana.

  35. felicitari Adrian
    imi mentin parerea ca daca ar exista un ziar de sport care sa nu se ocupe 90% de fotbal ar avea subiecte din belsug. Succese noastre in sport sunt insuficient mediatizate. Subscriu la parerea lui Alex_S ca interviul e pe aceeasi linie cu cel al Adrianei, adica foarte inspirat si bine realizat.

  36. Felicitari pt interviu….exceptional!!!! Lucian e nr.1 in sufletele noastre,chiar daca nu au transmis partida foarte multi romani au fost cu gandul la el. Multumim BUTE!!

  37. Meciul lui Bute nu se compara cu unmeci a stelei ,unde il vrzi pe marele fin “radoi” dand cu gheata in gat. Ce exemplu e modestia lui Bute? Golania finului ciobanului trebue subliniata, doar e capitanu STANEI.
    E bine ca inceput sa devina casant poate ne scuteste cu prezenta.AMIN.

  38. ce poti spune?valoare, munca si bun simt!!am vazut meciul cu simion! no coment!atunci am suferit pentru lucian!!!!si eu am facut sport si stiu zenzatia de greata pe care o ai ,dupa ce cistigi si esti ‘invins ‘!adriane tot respectul!invatal si pe geambasu ‘putina meserie’! sa fie echidistant si corect

  39. Foarte bun interviul Adriane, am insa mici nedumeriri…cum de aici in Romaina la amatori nu a reusit sa obtina mai nimic si acolo la profesionism sa fie cel mai bun..sunt adversarii mai slabi??din clipul postat am vazut ca cei de acolo nu-i pun probleme deloc…ultimul meci cel cu Andrade si inca vreo 2-3 inainte pot fi considerate meciuri tari.
    Repet sunt suspiciuni …sti cum suntem noi romanii..:))

  40. un articol foarte bun si, desi as zice ca si Doc, comparatia cu Gretzky e exagerata, imi dau seama ca pana la urma asta e un articol scris pt publicul din Romania, un public lovit puternic de nationalismul irational cultivat de ani buni, atat inainte cat si dupa 89.

  41. Bute merita tot respectul… si nu cred ca exista indoiala cand vine vorba de cum e el vazut in Romania sau in Canada. Problema e ca americanii nu prea il cunosc si cel putin dupa meciul cu Andrade si-au creat o impresie falsa zic eu. Daca intrebati orice american ce parerea are despre meci o sa zica clar ca Andrade a fost furat ca arbitrul a fost nustiucum ca bla bla bla. Treaba asta nu e buna pentru nimeni si in special nu e buna pentru Bute – ca afacere. Tocmai din motivu asta Lucian trebuie sa accepte sau chiar sa insiste el pentru un rematch cu Librado in America. Americanii sunt obsedati de controverse si meciul ar vinde extraordinar plus ca in cazul unei victorii fara dubii Lucian ar fi vazut cu alti ochi si ar intra in liga baietilor mari.
    In 2009 vad lucrurile asa: undeva prin martie – rematch-ul cu Librado undeva in State; undeva prin august – septembrie meciul cu challanger-ul mandatory la titlul IBF in Canada (sau Romania – daca s-ar simti cineva); noiembrie/decembrie meci cu Froch/Inkin/Mundine. Daca ar iesi meciurile astea – atunci Lucian ar fi pregatit in 2010 pentru meciuri MARI pentru o gramada de bani gen Kessler, Taylor, Pavlik (daca o sa mai aibe curaj sa urce in categorie dupa bataia luata de la Hopkins). Totusi treaba trebuie calculata bine de echipa lui Lucian si cum stim toti ca niciodata nu poti face ceva perfect… macar ceva apropiat de scenariul de mai sus ar fi foarte ok.
    Bafta Bute!
    AG felicitari pentru interviu!

  42. Felicitari din toata inima pentru Lucian Bute, un campion in adevartul sens al cuvantului, deschis, onest , echilibrat, cu un caracter puternic.
    Felicitari si pentru AG, maestre ai realizat un interviu excelent. Sper ca e doar primul dintr-o lungaaaaa :) serie de interviuri de calitate cu oameni deosebiti. Bafta !

  43. Pacat ca asa un meci,pacat ca asa un sportiv,apar asa de putin,sau deloc,in media romaneasca.
    Asteptam in schimb,cu nerabdare,sa vedem ce-a mai “foit2 Mutu,prin Italia.RUSINE PRESEI SPORTIVE DIN
    ROMANIA

  44. Pacat ca pe Andrade nu l-a tocat cu lovitura aia naucitoare la ficat.
    In rest ce sa zic, un baiat de mare caracter. A facut bine ca a trecut la profesionism, nu prea avea loc in Romania de familia Simion.

  45. AG

    frumos. am citit cu placere. un mare sportiv, un ziarist bunicel ;) :lol:

    interviul curge frumos, placut, firesc, dar sunt acolo doua intrebari care nu prea se leaga…ultima ar trebui reformulata. parerea mea.

    “Cum te vezi peste 5 sau 10 ani?”

    “Şi la un om, în general?”

  46. Sincere felicitari pentru acest interviu. Bute e un om extraordinar.

    Pacat ca la tv sunt mult mai multe stiri despre ultimul conflict intre Gigi si mai stiu eu cine si despre cine pe cine a mai injurat pe stadion.

  47. Un exemplu adevarat pt toti putani astia care ajung mari sportivi la 18 ani facuti multi ”mari” de presa din Romania.Bute este un om cu un caracter foarte frumos,ii multumim ca ne-a facut fericiti de atatea ori si dupa interviul acesta il simpatizez si mai mult.Tine-o tot asa si Dumnezeu sa te ajute!!!
    Se potriveste un proverb: Sa fi domn se o intamplare,sa fii om e lucru mare.

  48. Felicitari pt interviu!!!! Lucian Bute felicitari pt raspunsuri.
    Ai o lovitura napraznica la ficăţei si cred ca acesta este unul dintre atuurile tale.

  49. un mare campion pentru care am tot respectul din lume,nu a uitat niciodata de unde a plecat,nu si-a uitat antrenorii pe care i-a avut la inceput,respecta pe toata lumea,ce sa mai vrei de la el?este un mare om,Dumnezeu sa-l ajute in continuare.

  50. Jos palaria in fata D-lui BUTE.Un mare caracter,cu mult deasupra celorlalti mari sportivi.Modest,inteligent,mai rar.Am citit acest interviu cu lacrimi in ochi.Extraordinar.

  51. trebuie sa recunosc ,,il admir si pe Doroftei ,eu una nu-l uit si cate emotii am avut la meciurile lui,este un familist infocat si cred ca Lucian l-a urmat..

  52. tot respectul pentru lucian.Si nu va mirati ca nu prea apar valorile la TV ca doar mai bine il arata pe jiji decat sa atare un om care a ajuns acolo sus prin munca.Au ce invata tinerii de la tv!!!!!!!!!!

  53. Felicitari Lucian Bute,
    lucrez in Haiti cu mai multi canadieni si toti sunt incintati de romanasul nostru!!!
    Uite ca sunt si oameni care te fac sa fii mindru ca esti roman!!!!

  54. ceva interesant
    Chiar foarte interesant interviul cu Marlon Wright. Dacă poţi să bagi şi restul interviului în ianuarie ţi-aş fi recunoscător.

    Mi se confirmă o intuiţie. Tipul e un fel de Alexandru Tudor ajuns la maturitate. Păstrând proporţiile, desigur.

  55. sincer sa fiu adrian ma uimesti din nou. articolul este excelent asa cum sunt toate ale tale. lucian este un baiat serios care a plecat de jos si a reusit sa se ridice prin propria munca si a reusit rezultate pe care altii impinsi din spate nu ar putea sa le obtina niciodata. poate ca astfel de oameni si sportivi in acelasi timp ar trebui mediatizati mai mult. fotbalul nu reprezinta cheia existentei umane si in niciun caz a existentei mele. te salut luciane si multa bafta in continuare iar de la tine adrian astept sa ma uimesti inca odata cu un articol fenomenal

  56. Tot respectul…un MARE CAMPION…desi mam apucat tarziu de sportul asta sper sa reusesc macar un sfert din ce a reusit CAMPIONUL BUTE! MULTUMIM CA NE FACI SA NE SIMTIM ROMANI!!!

  57. @ doctor demonicus-sabbaticus
    o mica corectie – la fiecare meci al Canadiens de Montreal sunt 21273 de oameni in tribune
    Mathieu Boulay nu e singurul care a spus ca Lucian a invatat franceza fiind in Montreal numai din 2005 si Saku e de o viata la Montreal si nu stie altceva decat “Merci ”
    Bute e foarte respectat la Montreal, poate chiar mai respectat decat in Romania
    BUTE RULES
    GO HABS GO

  58. Felicitari pentru articol, Adrian. Simplu, concis, fara inflorituri… ai prins esentialul dintr-un sportiv de exceptie.
    Cat despre Lucian, este unul din putinii oameni care ma fac sa fiu cu adevarat mandru ca sunt roman, un baiat cu bun simt, cu picioarele pe pamant si de o modestie adeseori uimitoare, pentru un boxer cu palmaresul lui.
    p.s. Nu am gasit pe articolele respective trimiteri catre wikipedia, dar just for the record, wikipedia nu constituie o garantie, din moment ce oricine poate posta informatii acolo (adica si eu pot sa ma apuc sa scriu de grecia antica, de exemplu, fara sa o cunosc)

  59. Vladi Martinus
    Salut. Trimiterile de la sfarsitul articolului meu sunt catre doua articole care dezbat meciul si, mai ales, sfarsitul lui.
    Adica asta
    http://www.eastsideboxing.com/news.php?p=17659&more=1
    si asta
    http://www.tsn.ca/boxing/story/?id=253689&lid=headline&lpos=secStory_boxing
    Ele sunt puse pe pagina wiki a lui Lucian Bute, la sfarsit.
    Cat despre wiki, se intampla asa cum zici cam acum 3 ani. Incearca acum sa pui un “ciot” la un articol wiki si daca nu e conform cu realitatea, dispare in jumatate de ora. Incearca :D

  60. deci eu am fost la meciul ala cu dorel simion de la pitesti,si itr adevar a pierdut la mustata lucian,dar am stiut de atunci ca l asteapta un viitor mare….cum putea sa faca si dorel simion daca avea calitatile extrasportive ale lui lucian…..dar ma rog! bravo lucian,si nu mai baga toti prostii in seama gen sorin…sau alti profitori de astia

  61. Tare articolul…oricum, ne creste si noua cota , in Montreal, cand le zicem ca suntem romani.A mai fost acum 2-3 ani un fel de concurs , ceva gen “Scoala Vedetelor” , si un romanas de-al nostru, Corneliu Montano, a ajuns pana in finala,atat datorita talentului cat si a faptului ca este destul de chipes…ca si Lucian de altfel.Si despre hockey…trebuie sa vi sa vezi ca sa te convingi…atata patima si respect pentru Montreal Canadians….e incredibil.Sarbatoresc 100 de ani de la infiintare si masinile sunt pline de steaguri, se joaca cu casa inchisa de 4 ani iar Koivu este un adevarat caracter.A fost diagnosticat cu cancer acum 6 ani si a reusit sa invinga boala si , mai ales , a revenit in echipa al carei capitan este…Ca nu vorbeste franceza…e un lucru minor si 98% din francofoni il iarta pentru asta…
    Go Habs Go!

  62. Felicitari pt ideea de a-l intervieva pe Bute.
    O sa ma leg de chiar ultima fraza, cea in care aduci Wikipedia ca garantie, in general vorbind.
    Wikipedia e in mare o sursa rapida si comoda de informatie, dar in nici un caz nu e litera de Evanghelie. In universitati, la examene si proiecte, nu e acceptata ca sursa bibliofrafica. Un profesor ne-a si demonstrat, indirect, la un examen de ce: ne-a dat definitia de pe Wikipedia a unui concept pe care il studiasem in cursul semestrului respectiv, iar tema noastra era sa gasim cel putin 8 (opt) inadvertente in acea definitie. Grupa era de vreo 60 de studenti, si mai toti au gasit mai mult de 8 greseli, nu mici inexactitati, ci afirmatii false in toata regula. In concluzie, W. is no peer reviewed journal.

  63. Se poate face si presa pozitiva si are si succes
    Prin acest interviu ai demonstrat asta apropo de meciu cu Simion Bute este prea elegant am vazut meciu in direct si a fost furat pe fata

  64. luca,mi aduc aminte pt faptul ca multa lume nu a fost deacord cu decizia luata de albitrii,dar nu contestam si talentul lui Simion dar dar dupa parerea mea si al altora Lucian,a fost mai bun de ex. un baiat facea sport la steaua si a fost sfatuit sa mearga la dinamo tot din cauza punctajelor si pt ca iubea steaua ,a decis sa-si aleaga alt sport si deaceia cand il vede pe lucian,se bucura mult pt taria si drumul pe care la ales.

  65. Neserios!!!!! A spus la intoarcerea din Canada, pe aeroport, ca vrea sa se odihneasca, ca nu mai da interviuri, ca roaga presa sa nu-l deranjeze in aceasta perioada. Si totusi a vorbit unde i-a convenit. Care e problema? Se teme de intrebari incomode de la alti ziaristi? Mi se pare jenanta atitudinea.

  66. am citit declaratia arbitrului Wright
    mi-a mers la inima desi nu mai aveam nevoie de confirmari
    singurul care se mentine pe pozitia “victorie rusinoasa”
    e “geambasu” de la gazeta sporturilor
    citesti si nu-ti vine sa crezi ce da romanica din ea,
    ce ezemplare o confirma…

  67. scuze, “exemplare” am vrut sa spun…
    ce rusinos, nu-i asa, sa fii romain si sa cistigi…
    si nu numai sa cistigi ci sa ai si valoare…
    si nu numai sa ai valoare dar sa fii si iubit…
    e inadmisibil ! crede geambasu…
    si vrea sa-si impuna aceasta parere
    strigind-o in gura mare…
    (gazeta sporturilor e o “gura mare”, nu-i asa ?”)
    daca cititi cu atentie articolul intelegeti ca
    Lucian Bute a cumparat meciul…

  68. Intr-adevar,un campion adevarat,care a pornit de jos,dintre oamenii obisnuiti si a ajuns peste toti.Un campion care ne face sa ne simtim mandri ca suntem romani,ceea ce,din pacate,se intampla tot mai rar.Sportul ne poate promova si ridica imaginea tarii prin astfel de oameni care fac performanta si muncesc pentru un tel indiferent de piedicile care vin pe parcurs.