Forget about Ozzy. Pe 29 octombrie, la Sala Palatului, va concerta Herbie Hancock Quintet. Probabil, trupa îi va avea în componenţă, în afara lui Herbie (pian, keyboards), pe Tal Wilkenfeld (bass), Greg Phillinganes (keyboards), Pino Palladino sau Lionel Loueke (ghitară) şi Vinnie Colaiuta (baterie).
Tal Wilkenfeld este o australiancă de 24 de ani, care în 2008 a fost votată „The Year’s Most Exciting New Player” de cititorii „Bass Player Magazine”. A mai cântat cu Jeff Beck şi Chick Corea. Vinnie Colaiuta a cântat acum doi ani la Sala Palatului, alături de Chick Corea şi John McLaughlin. E unul dintre cei mai buni baterişti din lume.
Probabil, concertul va fi parte din „The Imagine Project”, o serie de concerte, deja materializată printr-un album şi un DVD, la care au colaborat artişti din toată lumea, printre care P!nk, Chaka Khan, Anoushka Shankar, Susan Tedeschi, Seal, Dave Mathews, Los Lobos şi Jeff Beck.
Biletele pentru concert sunt disponibile, online, pe www.myticket.ro, şi în reţeaua magazinelor Diverta, începând de azi, la următoarele categorii de preţ, în funcţie de poziţia faţă de scenă: 80, 120, 160, 200, 240 lei.
Iată câteva secvenţe din concertul susţinut în acest an (unde altundeva? :) ) la Montreal:
din pacate, 2 ani trec repede, ca unul singurel: colaiuta a fost in toamna 2008 la bucuresti.
deci nu vine cu pino palladino.
voicu
Corect. Multam.
Nu stiu daca va fi Loueke sau Palladino. M-am uitat si eu cu cine a cantat in concertele de anul acesta. Acum, ca mi-ai spus, vad ca in august a cantat cu Palladino.
AG:
Sold out concert. I could not go :(
Din ciclul alte glasuri, alte incaperi- ma duc insa la Grinderman in Noiembrie si Massive Attack in Octombrie :D
Doc
In cazul acesta, ma bucur ca a fost sold out :D
Ziceai insa ca l-ai vazut pe Herbie anul acesta in formula cu Holland, Shorter si Blade. Ma insel eu?
Aia e o formula foarte aproape de perfectiune.
AG:
Din pacate- pentru mine- te inseli. Nu am fost eu acela. Si da, formula este foarte aproape de perfectiune. E un fel de Craiova Maxima :D
http://www.youtube.com/watch?v=s_Fp_0oj5aQ&feature=related
…fara alte comentarii.
Doc
Sau nu anul asta. Acum cativa. Cred ca n-a mai cantat in formula aia de ceva timp. Sau ai zis ca l-ai vazut pe Herbie numai.
Nic R:
Si asta e din epoca „infama” in care Miles se „vanduse”. You know the infamous ” You’re Under Arrest” album cu „Time after Time” and „Human Nature” si cu faimosul live la Montreal Jazz fest.
Eu inca zic ca puristii au exagerat cu demolarile.
Thanks.
Doc
Ce z’sasi? Au exagerat? Puristii gresesc de-a binelea. Discurile sunt geniale. Miles, ca si Herbie, a gustat din toate oalele din camara.
Nu stiu daca stii povestea cu Johnny Rotten si cu albumul P.I.L. „1986” (la care, BTW, a contribuit si Jonas Hellborg). Miles a aparut si el prin studio cu trompeta si a inceput si el sa cante. Si zice Lydon: „Am fost suficient de tampiti incat sa nu punem varianta cu el pe disc”.
Asta e unul dintre ultimele concerte ale lui Miles. Dupa mine, personalitatea muzicala a secolului trecut. A crescut o sumedenie de muzicieni, a sarit din toate trenurile din mers, in care el bagase carbuni, pentru a se urca in altele.
Am cateva zeci de ore bune cu concertele dintre 1970 si 1975, nu cu Hancock, Carter, Williams si Shorter, ci cu Corea, Jarrett, Holland, DeJohnette samd.
Ca mierea. Luau un ghem si-l desfasurau cam in juma de ora – o ora.
Iar ultimul lui concert e, din cate scrie pe disc, la Montreux, unul in care Quincy Jones a dirijat orchestra. Atunci, dupa mult timp si pentru ultima oara, Miles a cantat be bop.
Banuiesc ca puristii au fost multumiti.
AG:
Nici macar atunci nu au fost foarte multumiti. Ma intreb cu drept sa ii ceri unui tip ca Miles sa „bage” doar „Kind of Blue” stuff. Baga lautare… WTF?
Din pacate critica de Jazz a fost pana de curand ultra-saturata de snobi. Vezi si strigaturile impotriva lui Ornette. Cand Sound Grammar a castigat Pulitzer-ul pentru muzica, toata lumea a descoperit brusc ca domnul Coleman parca are si un pic de talent :D
Fuck the purists! In concertul ala a cantat prelucrari dupa Gershwin la greu. Daca nici ala nu e radacina americana, atunci nu stiu cine e.
Tocmai asta e treaba cu jazz-ul: nu se termina niciodata. E ca in bancul ala cu sticla de vodca (,) care nu se termina niciodata, pe care – ca sa vezi! :) – tocmai il treceam pe hartie. Te plictisesti, treci mai departe, canti altceva cu altii.
AG:
Corect. Si de asta Jazz-ul se „bea” cel mai bine live si in carciuma :D
Mi-ai facut pofta. :D Cred ca ma duc maine seara la Upstairs Jazz and Grill. E unul dintre cele mai bune locuri din oras- real music and nice people- si mai e si la 5 minute de mers pe jos, chiar pe strada unde se gaseste departamentul in care imi tarasc eu exasperarile academice.
Pai nu? :D
AG:
Si o sa-mi comand o vodca dubla in cinstea ta si a lui Miles :D
Na, ca acum mi-ai facut mie pofta! Cling, cling! Cheers, mate!
Am ascultat putine din albumele lui, mai mult cele din perioada 70, pentru ca alea imi plac – Crossings, Mwandishi, Head Hunters, Sextant (favoritul meu, albumul care m-a apropiat de H.H.). Gust mai putin perioada lui „optzecista”. Nu stiu ce a mai facut dupa 2000, dar parca nici nu am asteptari – oricum ar fi, un concert de vazut, mare veste!
Am vazut abia ieri (oops, tot 2 sep) ca vine Herbie Hancock la Bucuresti. Si ma gindeam la tine. Si nu numai la tine :)
benone
Alea cu VSOP, adica fosta trupa a lui Miles, Carter, Shorter, Williams, sunt bune de tot.
Dar lasa albumele de studio. Are o groaza de concerte, de pilda unul cu Jaco Pastorius, care sunt nimicitoare.
j
Pai, nu construim ceva?
Sigur ca da.
AG – nu am ascultat – cautam, cautam …