Zilnic, la televiziunile de ştiri, e încropită o piesă de teatru la care participă toată lumea, realizatorii, invitaţii profesionişti, publicul. Se numeşte “Hai să ne prefacem că trăim!”.
Veţi fi observat, de pildă, cum decurge deseori o intrare în direct, la o ştire. Reporterul, aflat pe teren, repetă exact ce a spus persoana care i-a dat legătura, doar cei mai talentaţi mai schimbă ordinea cuvintelor. Se ajunge la dialoguri absurde, succesiuni de turuieli declamate apăsat, pentru umplerea vastului spaţiu al unei zile cu sunete şi imagini, ca un cazan de locomotivă.
Când evenimentul de întors pe toate feţele are o altă natură decât politica sau fotbalul, se ajunge involuntar în zona teatrului absurd. Scoşi din partitura vastă şi vagă pe care o stăpânesc, nimicul expandat, realizatorii şi invitaţii profesionişti eşuează într-o apologie blegoasă, mai deranjantă chiar decât ignorarea constantă a subiectului.
A fost cazul şi cu premiul obţinut la Berlinală de filmul “Poziţia copilului”. Cum a sosit ştirea, a început sarabanda odelor şi a telefoanelor. Numele regizorului şi ale actorilor erau rostite plin, cu putere şi siguranţă, de parcă cei în cauză ar fi fost invitaţi săptămână de săptămână la respectivul post. Pus în faţa întrebării “Ce părere aveţi?”, un regizor român a avut o atitudine normală. A zis: “N-am văzut filmul. Încă n-a apărut. Mai mult ce să vă spun?”. Era interesant: până atunci, pelicula fusese descrisă ca fiind excelentă, jocul actoricesc fără de cusur şi scenariul solid, fără ca măcar să fi fost văzută. “Bine, dar cum vă simţiţi?”, a continuat radioasa realizatoare cu cealaltă întrebare nelipsită din arsenalul vacuităţii. Omul a răspuns ceva firesc: “Bine” şi toată lumea a răsuflat uşurată că n-a fost nevoie de sufler ori de strigătul “Cortina!”.
În general, din respectivele piese de teatru lipsesc taman actorii şi-i bine că-i aşa: această meserie este opusul vorbitului în gol despre orice. Altfel, aici, celebritatea le va aduce cândva un unic şi tragic beneficiu: pe ultimul drum vor fi înconjuraţi de cameramani, în timp ce, în studio, invitaţii vor scormoni prin coşul cu rufe sau prin urna cu cenuşă.
Sunt deliciosi si prietenii jurnalisti de sport vorbind pe larg despre FOTE. Sau despre ce inteleg ei din FOTE, adica stiri despre un caine care a muscat pe cineva si despre ce a mai spus Ponta despre Udrea.
Oricum, desi nu se pricep deloc, se incapataneaza sa nu preia stirile de pe Mediafax, anuntand scurt scorul si banii castigati, cum face ProSport cand vine vorba de tenis, de exemplu.
Sigur acel regizor era invidios pe succesul lui Calin Peter Netzer :)
Io nu stiu cum au primit tembeliziunile astea licenta. E adevarat ca in Romania se spala bine creierul cu tembelizorul, dar chiar sa faci cloaca/taina/barfa televizata ora de ora, zi dupa zi e strigator la cer. Oamenii astia nici nu mai informeaza. Aud si ei o frantura de informatie, imediat suna pe cutare si-l intreaba in direct ce se intampla, daca se poate sa le dea mai multe detalii. Pai si munca lor jurnalistica in ce mai consta? Ce sa mai vorbim de o investigatie jurnalistica, sau alte corvoade ale vechii meserii. A fi jurnalist la o tembeliziune de stiri acum inseamna exact ce ai zis tu Adrian, sa fii capabil sa mai schimbi putin ordinea cuvintelor, dar sa spui acelasi lucru. Exemplu: accident in judetul Vaslui. Se suna comisarul sef/purtatorul de cuvant si se intreaba: ce ne puteti spune. Omul zice. Domne, colegii mei sunt la fata locului, se cerceteaza accidentul. Dar ce ne mai puteti spune….
Si nu stiu cine i-a invatat pe astia ca un accident pe DN 345 din judetul Iasi e stire. Sau ca a luat foc casa unei batranici. Pentru idiotii de redactori stirile din extern sunt pe la minutul 40 al orei! Pentru ei, ce se intampla in lume nu exista. Doar cand se intampla cate o drama in adevaratul sens al cuvantului (cutremur peste 9,5, tsunami, bomba nucleara), doar atunci baga acea stire mai devreme (undeva pe la si 20 de minute!!!). In rest, peste 75% din stiri sunt cutare a spus, cutare a raspuns, cutare a declarat la emisiunea tv din seara precedenta tra-la-la…. Si apoi ii intreaba pe invitatii din studio ce parere au despre ce au zis cutarestii….
Daca ar porni o greva a SPECIALISTILOR de PLATOU (Ciuvica, Tudor Octavian, Iaru, etc. etc.) tembeliziunile de stiri nu ar mai avea cu ce sa umple spatiul de emisie…
Probabil ca una dintre cele mai penibile emisiuni de la tv a devenit rubrica Sport de la ProTv unde ni se prezinta stiri ce n-au nici o legatura cu sportul, despre puscariasii din afacerea „fotbal”, despre cum si-a omorat unu’ gagica si altele de genul asta. Nu se pomeneste nimic despre adevaratul sport, Turneul celor 6 natiuni, sporturile de iarna ce se desfasoara in aceasta perioada in lume, ciclism, turneele de tenis, etc..Genul asta de emisiuni eu le vad ca o insulta adusa inteligentei noastre.
Ce ma ingrijoreaza este faptul ca, probabil, aceste televiziuni si-au facut studii de piata bine gandite si-au constatat ca asta se cere! Asta ma ingrijoreaza, procentul celor care savureaza genul asta de stiri si emisiuni !!
Nici macar nu se mai poate numi „spalare de creier”, cel pitin, nu de la nivelul celor care fabrica/prezinta aceste „stiri”, caci, spalare s-ar numi daca ar fi facute de persoane CU creier, din pacate, multi cred cu pasiune ca asta CHIAR este jurnalistica!Ma ia cu furnicaturi pe spate cand le vad pe toate cuconitzele alea tinere, peste tot, dandu-si cu parerea si incercand sa „inchida” cu intrebari stupide ceva interlocutori ,multi neavand habar de ce se afla domniile lor pe acolo!
Nu cumva ( si ) televiziunile astea sau cum s-or numi ele sunt oglinda societatii ? Nu cumva si ziaristii astia sau cum s-or numi fac parte din specialistii care se pricep la toate si la nimic ?