Cultură la metru
de Adrian Georgescu
Ziarul şi cartea reprezintă nu doar două forme diferite de prezentare a cuvântului scris, dar se adresează şi unor moduri diferite de a citi. Primul e o unealtă informaţională pe care o răsfoieşti, oprindu-te asupra articolelor interesante. Cărţile sunt altceva: niciodată nu citeşti cu un anume scop, ci dintr-o inexplicabilă nevoie lăuntrică, şi mergi până la capăt.
În această mariaj din interes dintre o musculiţă care trăieşte o zi şi o broască ţestoasă, nu cartea e apendicele ziarului, ci invers, ceea ce arată că în România e mai profitabil să revinzi opera altuia decât să investeşti pentru obţinerea unui jurnal mai bun, care să se susţină pe piaţă prin propria valoare. Vorbim de cartea ca obiect, tentantă nu atât graţie conţinutului, cât a preţului redus şi a formei atrăgătoare. N-avem idee de câţi cumpărători de „ziare+cărţi” folosesc ambele produse, se ştie doar că a sporit cererea de mobilier dedicat.
Părerea mea – fără a dori să jignesc pe cineva – este că, în foarte multe cazuri, volumele în cauză ajung doar elemente de butaforie. Doi metri de coperţi identice, aliniate în raft ca jucătorii la imn, strigă din adâncul paginilor deseori neatinse că stăpânul e un om cult.
E doar o tehnică de marketing, ceea ce e OK, desigur, atâta timp cât nu e prezentată ca dovadă de grijă constantă pentru îmbunătăţirea condiţiei cumpărătorului. Altfel, mai lipseşte ca tabloidele să apară cu Sandra Brown pe piept, îndemnându-ne să redescoperim plăcerile intime ale lecturii.
Un început de drum
de Elena Georgescu
Dacă soţul meu ar fi deschis măcar una dintre aceste cărţi care îl supără atât, ar fi remarcat că, indiferent de colecţia din care fac parte, din ele nu sar foile, nu miros a mucegai şi sunt tipărite lizibil. Dacă ar fi fost atent, de pildă, în metrou, ar fi observat că, într-un vagon, din 100 de călători cam zece citesc, iar 3-4 dintre aceştia ţin în mâini cărţi vândute la pachet cu ziarele.
Deci, unde e problema? O carte anexată unui cotidian costă de 3-4 ori mai puţin decât una care se găseşte în librării. Ar trebui, oare, să alegem varianta scumpă doar pentru că vine singură pe lume? Ar trebui să ne simţim vinovaţi pentru că plătim mai puţin pe hainele aflate la reduceri? E doar o ofertă, poţi s-o iei sau poţi s-o laşi. Apoi, să nu uităm că, uneori, chiar şi efortul financiar făcut pentru cumpărarea unei cărţi poate motiva un om să o citească.
E unul dintre cazurile în care interesul comercial al trusturilor de presă care practică metoda şi cel al publicului chiar coincid. Dacă un singur cumpărător din zece citeşte cartea, campania a fost bună la ceva. Acesta e lucrul important, nu că unii le folosesc drept decoraţiuni interioare.
Chiar şi pentru o carte aflată în această tristă postură există mereu o şansă. Nu contează că e „bună” sau „proastă”, mai „grea” ori mai „uşurică”, o carte poate fi un început de drum. Odată şi-odată, un copil sau un musafir va extrage una din raft, o va răsfoi şi poate o va citi. Cărţile au răbdare.
Foarte frumos duet:) ..si poate ca speranta de viata a femeilor e mai mare si din cauza ca sunt mai optimiste:) Nu ma situez in nici o tabara, fiindca ar trebui sa fiu cu un picior intr-o parte si cu un picior in cealalta: sunt de acord cu amandoi, dar, fireste, centrul de greutate o sa cada pe suprafata taberei ei:) Si chiar asa-i, cartile au rabdare…
Ca si in alte randuri, de cand citesc rubrica sotilor Georgescu, Elena imi pare mai la obiect (desi uneori mai complexa), decat sotul ei, care nu intodeauna sesizeaza esentele. Oricum, ii felicit pe amandoi, pentru ceea ce ofera cititorilor.
Ideea este, in sine, generoasa, dar… intotdeauna exista un „dar…”
Sunt multi cititori de ziare serioase, DAR… unii le cumpara doar pentru „Mica publicitate”; cumpara si alte ziare, de obicei tabloide, pentru setea de senzational, ceva grobianism lingvistic, tematica sexuala etc. Personal nu am vazut niciodata un cumparator de tabloide care sa intrebe de „Dilema” lui Andrei Plesu!
Daca vreti s-ar putea face o vanzare excelenta a publicatiei „Can-can” cu un roman cu tenta Sandra Brown.
Pariem?
Eu stiu doar de cartile aparute odata cu Gazeta Sporturilor, nu sint la curent cu eventualele aparitii de la alte ziare. Asa cum stim cu totii, cei de la Gazeta reediteaza cartile lui Ioan Chirila si, in opinia mea, e greu sa gasesti ceva rau de spus in legatura cu aceasta initiativa. Cred ca cel mai important lucru este ca se tiparesc aceste carti si se cumpara. Daca in multe cazuri ele sfirsesc pe un raft, necitite, cum spune AG, atunci vina e a cumparatorului si nu a editorului.
hmmm, carti distribuite cu ziare ??!! de ce ??
carti de uitat in tren or metrou !
Buna dimineata,
Se pare ca si W. Buffett e ingrijorat de soarta ziarelor:
http://finance.yahoo.com/insurance/article/107029/Business-Musings-From-Woodstock-for-Capitalists
Probabil cartile dau – se spera – greutate ziarelor. Iar ziarele, … reduc pretul cartilor … Interesant de inteles cum.
Multumesc.
Buna dimineata, nu am cumparat niciodata,campania aceasta ziar-carte imi aminteste de un sondaj din care reiesea ca cel mai citit este Patavievici,greu de crezut pt mine,daca simti nevoia sa citesti nu astepti oferta de la ziar gasesti modalitati de ati procura cartile in functie de genul preferat.Mi-ar placea sa vad in tramvai mai multe ziare de calitate citite,majoritatea citesc ceva cu multe barfe,cei mai multi blocati la pagina 5.AG sunt mai mult de acord cu tine.
vizavi de combinatia carte-ziar, probabil ca cea dintii se simte jignita de asociere, in vreme ce ziarul nu are decit motive de mindrie, ca aceea a unui plebeu care a fost bagat in seama de vreo contesa.
AG:
Cineva imi spunea mai de mult ca de fapt cartile sunt „just objects” :D
De ce iti pasa cu ce se asociaza cartile? Daca sa zicem „Madame Bovary” e folosita drept capac pentru borcanul de muraturi, asta nu inseamna ca nu ramane o capodopera a literaturii occidentale. :D
Pe de alta parte, cand e vorba de ziarele romanesti functioneaza perfect urmatorul proverb: ” You can dress a pig up in a tuxedo….but in the end it is still a pig” :D
Salutare!
Eu as merge mai departe chiar, cu ideea ca interesul comercial al trustului de presa coincide si cu intersul comercial al cumparatorului. Acesta poate cumpara o carte, poate de mult timp dorita, la pachet cu ziarul, numai pentru simplul fapt ca este mult mai ieftina decat in librarie.
Campaniile de popularizare ale presei nu sunt doar de imagine și marketing, au și alte scopuri.
Cel educațional nu mi se pare deloc de neglijat, aici filozofia egalitaristă își găsește o aplicație concretă, de distribuire egală a cunoașterii.
Ideile trebuie repuse în atenția acelui public care nu și-a făcut din cultură un scop în viață… dar merită să afle – fără eforturi mari! – cam ce merită să tezaurizeze omenirea.
Știu că deranjează aspectul de ”campanie”, se bănuiește că trusturile profită în mod nerușinat etc însă câștigul cel mai mare e tot al omului care nu își permite cărți scumpe, nu are timp să le caute și, cel mai frumos, are încredere în cineva mai informat care-i recomandă produse… culturale.
Așa funcționează Cetatea.
În cea Ideală lucrurile sunt mai frumoase, însă oamenii obișnuiți nu sunt interesați de ”elitisme”. :)
Am văzut copii care nu aveau cărți acasă și sugestia reclamei de a-și întemeia propria colecție i-a entuziasmat. S-au dus la părinți și au spus că doresc să aibă o bibliotecă. (!)
În metrou – o doamnă distinsă citea o ediție princeps a unei cărți vândute de un ziar cu o zi înainte. Sigur așa și-a reamintit de vechitura aia :)
E bine să zâmbim și fără motiv.
Salutare!
Bine ca mi-ai adus aminte ca am comandat unul din volumele Chirila pe internet, acum mai bine de o luna si nici acum n-a ajuns. Pai nu mai bine vorbeam cu cineva de acasa sa mi-l cumpere odata cu ziarul?
Sincer, la obiect vorbind, cred ca pretul e cel ce cantareste cel mai greu in alegerea cumparatorului. Si-ti mai dau un exemplu: in Amsterdam exista o librarie „Old English Book Store” (or mai fi si in alte parti, eu de asta am dat) in care mai toate cartile sunt cam la jumatate din pretul din Romania (uneori chiar mai ieftine).
Probabil ca dupa Revolutie, cartile au avut cea mai mare crestere de pret dintre toate produsele, pe undeva firesc, poate. Eu cred ca aceste campanii de presa tocmai asta demonstreaza: „Uite, dom’le daca le dam pretul la jumate, omu’ cumpara”
Emiru’
La câte vise încap într-o carte, mira-m-aș să renunțe omenirea vreodată la ele :)
Toată șmecheria e să apuci să citești o carte bună. După norocul ăsta viața e mai frumoasă, iar gustul cărților minunate se prinde ușor.O carte bună te conduce întotdeauna spre altă carte bună.
Buna dimineata ,duelul este foarte interesant si placut in discutie ,din puctul de vedere elena are dreptate multe persoane le cumpara sa-si inlocuiasca biblioteca deci daca stam sa ne gandim si adrian are dreptate cumparatorul este tot cel care a citit si i-a placut cartea ,ca-l vom face pe puturosi sa citeasca e un risc mare de incredere dar e si un lucru bun.
…frumoasă pledoaria ambilor în favoarea acestor cărţi deja-vu ! :razz:
Sincer nu cred ca e un lucru rau asocierea.Emiru’ a sesizat bine aspectul legat de pretul cartilor.
Mi-aduc aminte ca imediat dupa revolutie cumparam 1-2 carti pe zi. Culmea e ca le si citeam iar unele chiar de mai multe ori.
Apoi incet,incet a aparut internetul si cum pretul cartilor a explodat am ramas fidel editiilor electronice cu exceptia cartilor pe care eu le consider de referinta si am facut tot efortul de a le cumpara.
Sunt fan al lui Frank Herbert si desi mi-am cumparat toata seria lui de top de la Dosadi la Dune niciodata nu am deschis …Lazar-ul de exemplu. Pur si simplu nu am timp sa-mi ofer o lectura deconectanta..asa ca pe vremuri.
Si apropos de Dune mi-aduc aminte de reactia unui coleg de servici in momentul in care alta colega inserase intre documentatiile tehnice o biblie. De fapt noi aveam mai multe volume si functie de problema ivita spune-ai ..”vezi in 19.1.2 sau 4.5..”Biblia era ultima in raft ..volumul 20!..Era ultima sansa.
Si revin la colegul care intorcand biblia in mod firesc ca ptr a-i verifica pretul a emanat uimit blasfemia care m-a tavalit pe jos de ras..fiind cu un ochi in tavanul fals la potentialul fulger ..”Mamaaa..10000 lei…cat Dune!!!”
Cartile au rabdare asa cum spunea Elena, iar biblioteca nu trebuie inlocuita
ci trebuie completata indiferent de pret.
” Doi metri de coperţi identice, aliniate în raft ca jucătorii la imn, strigă din adâncul paginilor deseori neatinse că stăpânul e un om cult. ”
Asta spune totul despre majoritatea cumparatorilor de carti „la oferta”…Ca mai sint vreo trei la suta de cumparatori care le mai si rasfoiesc nu trebuie sa ne bucure…sint aceiasi care citeau si pina acum fara sa astepte o colectie bine legata…Cu parere de rau,d-na Elena,si ‘mucigaiul’ isi are farmecul lui,o carte cumparata de la anticariat are aceeasi valoare ca a uneia „parfumate’.
Ce importanta are modul in care ajung cartile in casa cititorului?.Ai gandit oare A.G.ca sunt si oameni care cumpara acele ziare numai pentru carti?Stii ca sunt copii ce locuiesc in provincie la care accesul la internet este un vis si sunt fericiti ca pot cumpara in acest mod o carte?AG cititorul nu se reduce la cei ce privesc de la inaltimea PC , metroului,lcd,viata.Cititor este si cel ce traieste undeva intr-un loc uitat loc in care profesoara de chimie face gestul de a aduna bani de la elevii ei pt a le cumpara celor ce vor cartile anexa cum le zici tu.Am vazut un asa caz intr-o localitate din Arges.Nu conteaza cum se deschide drumul catre carte si fiecare carte citita este un castig .Nu conteaza ca alungi ignoranta cu 10 ori cu 100 de lei cheltuiti.Zici ca este o buna actiune de marketing atunci sa inteleg ca vinde cartea ziarul si nu invers .E.G. are dreptate daca se catiga fie si un un singur cititor de ,,metrou” din 1000 cumparatori de ziar tot este bine.Sunt o incantare pt mine aceste polemici ,,de familie”,polemici ce ne pun si pe noi cititorii de net sa gandim.
miliard la suta de acord cu Elena.pai AG,daca nu exista varianta asta cata lume crezi ca citea p-aici pe la noi?citeau doar cei care au citit dintotdeauna.de cand cu moda asta de carti anexate la ziare,am cel putin 2 prieteni care s-au apucat ca lumea de citit.plus ca ce spune Elena despre oamenii din metrou e adevarat!
no offense AG,dar incepi sa suni ca mosii aia care se mira ca 1 kg de fructe de maracuia e 50 ron.si fac pe acolo ca turbatii!de parca i-ar obliga cineva sa cumpere chestia aia sau ar fi o chestie esentiala supravietuirii…asa si tu,daca nu vrei sa vezi ca e totusi o metoda de a mai lumina cativa oameni(pe langa faptul ca e si o miscare inteligenta de marketing), atunci nu cumpara cartea si lasa-ne pe noi astia care avem rafturile bibliotecii de umplut cu coperti identice…
Orice lucru sau eveniment are o parte pozitiva si una negativa. Un + si un – . Aceste doua elemente formeaza un intreg. Adi si Elena le-au prezentat nu in antiteza cum si-ar fi propus ei, ci completandu-se in argumente pentru formarea unei descrieri complete.
PS: Adi, sa-mi spui cum a ramas ca prietena mea e inebunita dupa colectia aia si nu stiu ce sa-i mai fac
PS: Pentru cei care cred ca Elena scrie „mai la obiect” probabil nu au inteles ce vrea sa scrie AG.
cristinuzzu
AG a citit de fapt 4 metri cubi de carti foarte diferite, huh? :lol:
total de acord cu elena
Am constatat ca tot mai multi oameni citesc la metrou. De asemenea, sunt convins ca multi cumpara cartile date la pachet cu ziare doar ca sa-si umple bibliotecile. E mandria aia, specifica romanilor, cum ca au ei obiectul – „ba, eu l-am luat, il am!”. Asa cum scriitorul poate incepe de zece ori o proza, asa si cu povestea asta. Trebuie sa apara 9 snobi, ca al zecelea sa citeasca (nu stiu daca e corecta proportia).
Tabloidele n-au nevoie să apară cu Sandra Brown, atat timp cat tirajul lor e dublu sau triplu fata de cel al unui ziar – sa zicem „serios”. Eu cred ca vanzarea la pachet e o dovada de slabiciune din partea ziarului, pare ca altfel nu l-ar cumpara nici dracu’. Marturisesc ca am cumparat intreaga colectie Art Gallery, pe care le citeam dimineata, la cafea, de vreo trei ori pana sa le puneam in raft, dar Cotidianul – aproape niciodata (iar in ultima vreme il lasam vanzatorului de la chiosc). De regula, ramai fidel unui singur jurnal, pe care in niciun caz nu-l schimbi daca te simti mituit.
In fine, ziarul e deja istorie a doua zi dupa aparitie, pe cand cartile pot face ele insele o revolutie in istorie. Cu riscul de a-i deranja pe multi, eu sunt de parere ca nu-i obligatoriu ca toata lumea sa citeasca; altfel nu s-ar mai face selectia naturala. V-ati gandit ce s-ar intampla daca toti oamenii ar citi?
mag
ai dreptate, faptul e dovedit de cifre: de fiecare dată când încetează campania cu cărți(concursuri, premii etc), scad vânzările, cititorii care rămân ”agățați” cu această ocazie sunt foarte, foarte, foarte puțini. dar e o strategie de marketing care se practică :)
dacă toți oamenii ar citi? am face dragoste ca la carte
:)
mag:
Salut. Fireste ca nu e obligatoriu ca toata lumea sa citeasca. Intelegerea textului citit produce si ea o selectie, dar ea nu e naturala ci intelectuala.
Daca toti oamenii ar citi- macar din cand in cand-lumea ar fi putin mai respirabila si chiar mai placuta. Atunci cand citesti inveti ca dialogul e mai important si mai fertil decat monologul, ca nu esti sediul absolut al cunoasterii si ca vorba unui neamt celebru:” questioning is the piety of thought”. In plus, prin lectura poti sa-ti faci foarte multi prieteni. De la Homer si Platon pana la Buzarin :D
o singura kestie am sa va zic: http://www.youtube.com/watch?v=forhZgcyl0w
Homer J. Simpson, I presume?? :D
Umbria:
Not quite, but that was kind of funny… I guess.
Marketing! Marketing! Si iar marketing ! Ziarul trebuie vandut cumva!
http://dragossorinnicula.wordpress.com/2009/05/04/interviu-cu-un-jucator-de-poker-online/
doc:
Buna ziua. De acord cu tine, dar de ce l-ai nominalizat pe Buzarin si nu pe Adrian Georgescu?
A, m-am prins, e la limita de jos.
Buzarin, desigur
mag:
Not quite. In my book :D Buzarin e unul dintre cei mai accesibili scriitori contemporani. L-am pus pe lista si pentru ca e un suporter al lui Vasilica Gaman. :D
In plus Adrian Georgescu ma intimideaza. Am auzit ca e roaker :D
Umbria
you look familiar :D
doc
total de acord :)
„cartile au rabdare” – frumos…
..sunt total de acord cu doamna Elena…intr-o tara in care maneaua a devenit „cultura” nationala, orice demers cultural e ca o pastila anti-indobitocire!
malasuerte
I just look like Ashley Simpson?
…my cursse :lol:
Umbria
neeaah
don`t worry , it`s even better :)
Sunt de acord cu Elena aici, din moment ce sunt un cititor avid, mai putin de ziare :p
PS: din pacate eu nu prind niciodata ziarele care au si carte atasata, dar imi cumpar cartile din librarii.
Cartile sunt totdeauna bine venite !
M-am uitat pe comentarii. Constat ca pe unii ii intereseaza mai mult ce fac altii cu respectivele carti.
Pe mine ma intereseaza doar continutul lor !
salut! de data asta elena a spus-o pe sufletul meu.pentru articol,are 1-0.
din pacate nimeni nu vede, sau nu spune, ca acest
mod de a vinde carti cu un pret care nu acopera nici
tiparul, este de fapt o spalare de bani ai unor magnati,
cu interes de propaganda si manipulare prin ziarele pe
care altfel nu le-ar cumpara lumea si este si o concurenta
neloiala fata de edituri, care nespaland bani, nu-si pot permite
sa scoata carti la acest pret de nimic.
Observ cu tristete ca lumea nu intelege de loc acest
fenomen. Nici chiar cei care scriu articolul.
Initiativa de a reedita carti de valoare in editii ingrijite
la preturi rezonabile este inspirata .
Subscriu punctului de vedere al Dnei.Georgescu
dielda dinu
comentarii = păreri personale (despre ideile din și despre articol)
dar poți să ne dai o listă cu ce să ne intereseze, dacă vrei :lol:
carmen
numai cei care au edituri pot înțelege asta :D
și magnații, desigur
*și angajații lor pot avea melancolii pe temă, dar mai mult decât asta nu prea sunt în stare să facă, nu?
carmen
Pana la urma scopul, a vinde carti de valoare, scuza mijloacele.
P.S.: Recunosc, am cumparat si eu in acest fel o carte pe care mi-o doream. Dar nu m-a interesat absolut deloc ziarul.
Ziarul + cartea – o forma empirica, daca vreti, de culturalizare. A cumpara o carte nu inseamna ca e absolut necesar sa o citesti imediat. FIecare volum are „imediatul” lui. Cum prea bine scria undeva mai sus, cartea are rabdare si nevoia aceasta launtrica de a citi, de a evada intr-un spatiu fictional sau, de ce nu, foarte realist ni vine impusa , ci din interiorul fiecaruia dintre noi. SI, daca mai suntem cat de cat ancorati in cotidian, putem cu usurinta sa observam ca poate uneori nu prea gasin 30-40 sau chiar 50 roni de care sa ne dispensam pentru a cumpara o carte. Oricat de urat ar suna, pentru moment, cred ca sunt binevenite cartile cu ziarul…..
eu ma mai intreb cate reviste mai scoateti pt copii?n-ar fi bine sa scoata o revista noua dupa ce se termina alt numar? ca a aparut si bakugan si cred ca nu mai fac fata :)
@ dany mai vrei sa-ti raspund la intrebarea de ieri??
Azi Elena are dreptate… Eu n-am cumparat pana acum decat o singura carte de genul asta, pentru ca pe restul le aveam din editii mai vechi. Dar cartea aia m-a facut fericita, mi-o doream demult si am gasit-o toamna trecuta la o librarie , foarte scumpa raportat la calitatea hartiei si a prezentarii generale. Asa ca n-am luat-o atunci, iar acum am cumparat-o mult mai ieftin si foarte bine prezentata. O sa fiu atenta in continuare la tot ce apare, pentru ca e un adevarat chilipir. Ziarul? E auxiliar, il citesti sau nu in ziua aia, dar meritul trusturilor de presa respective e incontestabil, pentru ca poate in felul asta oamenii se reintorc la citit si se mai calmeaza in felul asta… cel putin :)
carmen, la ce editura lucrezi? ;)
Salut! niciodata in lumea asta nu voi itelege oamenii care ii iau carti doar pt a decora interioarele, ba chiar am ceva cu ei. E ca si cum ai trage pe nas in biblioteca…
Da, foarte interesant duelul dintre sot si sotie, si chiar constructiv. Insa, eu sunt de partea Elenei. Are dreptate.
,,Cartile au rabdare”!––frumos, imi place. Cred ca o sa imi intre in uz sintagma, de acum.
In actualele conditii este greu psihologic vorbind sa afectezi timpul pentru lectura. Cei tineriau uitat demult gustul (poate ca nu l-au cunoscut niciodata!), internetul si jocurile pe calculator devenind sursa mult atractiva decat un roman bun. Nu necesita interpretari prin prisma egolui, nu necesita o anumita stare de spirit. Pe de alta parte, din prisma economicului, costurile de editare ale unei carti (indiferent de natura ei roman de autor clasic, aventuri, polistista sau „de 15 lei”) creaza un baraj, o bariera intre cititor si autor. Ziaru si revista au fost inca de la aparitie un apendice al cartii iar comercializarea acesteia in conditiile de tiraj al unui ziar nu este numai o lovitura de business ci un mijloc prin care „cartea pentru toti” este in mod real „pentru toti” O idee binevenita ar fi site-ul de lectura prin care, contra unui abonament de accesare, internautul ar avea acces la forma electronica a cartii dorite. Ar fi mult mai ieftin atat pentru editor cat si pentru cititor. Astept si alte comentarii din partea dvs.
ok, gabriel, nu era mai frumos dacă lăsai și niște linkuri preferate către site-urile tale de lectură ? :)
așa, fără, o să presupun că ai abonament doar la comicsuri :P
Imi place cum scrii.Serios!Desi trebuie sa recunosc ca ti-am cautat totusi articolele care nu au legaturi microbistice, nu de alta dar fenomenul numit fotbal in tara asta nu imi induce decat greata la modul general.Vai si amar de aia care s-au apucat de sportul asta din pasiune!Pana la urma rontaita un pic ideea , cel putin 90 % s-au apucat din pasiune.Si ce? Ei n-au pret sau cum?
In fine, nu din acest motiv scriu acum aici!Te-am vazut aici http://dupabloguri.realitatea.net/2009/05/10/editia-a-cincea/
primul lucru la care m-a gandit a fost : „pfff saracul sigur voia sa mai doarma”.Arati in emisiunea aia ca mine dupa o noapte de munca.In job-ul meu , ca barman, cand te angajezi iti dau astia si vreo 10 perechi de cearcane si ochi umflati ca sa fie siguri ca nu ramai fara!Dar si asta e alta poveste.
Mi-a placut cum vorbesti si imi place cum scrii!Brava.
Cat despre carti..hmmm….as muri fara cartile mele.Tin minte si acum prima carte pe care am citit-o, ii zicea Racheta Alba de Ludovic Roman.M-a fascinat, eram prin clasele 1-4 , de atunci citesc cam ce imi pica in mana.Biblioteca mea are cam 1400 de volume si e intr-o crestere continua.Am citit poate cam o treime.Nu mi doresc decat mai mult timp, dar ma cam omoara si job-ul si licenta.Iubesc fiecare carte din ea, fiecare volum e o comoara, o mostenire lasata in urma , ne facem scrum nu ?Macar lasam in urma ceva.Cumpar si eu cartile + ziare , de fapt mi le aduce tata , asa ca nici macar nu sunt sigura ce cotidian are campania asta!Sunt carti bune, si multe le am deja in editii mai vechi.Dar nu pot sa le refuz.Sunt carti , e un sacrilegiu sa distrugi o carte!
Iar m-a uitat divinitatea cu tastatura in brate si cu limbarnita.O zi buna iti doresc!Ana
Odată şi-odată, un copil sau un musafir va extrage una din raft, o va răsfoi şi poate o va citi. Cărţile au răbdare.
Cat se poate de real :)… Asa am descoperit si eu multe carti superbe…
pai si cititul asta la metrou e cam acelasi lucru cu raftul plin de carti..”Doi metri de coperţi identice, aliniate în raft ca jucătorii la imn, strigă din adâncul paginilor deseori neatinse că stăpânul e un om cult. „