El Camino de Santiago este un pelerinaj care se desfășoară în Spania. Are mai multe rute posibile, toate terminându-se în orașul Santiago de Compostela. El Camino del Norte este varianta nordică a acestui traseu, lungă de aproximativ 840 kilometri, parcursă de pelerinii creștini de la est la vest, când sudul peninsulei iberice era cucerit de către mauri.
Acum patru ani, soția mea și cu mine am fost pentru prima oară pe Camino del Norte, dar am parcurs doar două treimi din traseul întreg (aproximativ) până la Santiago de Compostella. Anul acesta, am vrut să o luăm de la început, adică din orașul Irun, aflat la granița Spaniei cu Franța. Astfel, vom bate cu pasul patru provincii spaniole, de-a lungul a circ 840 de kilometri – Țara Bascilor, Cantabria, Asturias și Galicia – de o frumusețe incredibilă.
De ce mergem pe jos? Pentru că nu simți cu adevărat un pământ până ce nu-l străbați cu pasul. De-abia atunci îi înțelegi pulsația, începi să respiri odată cu el. E mai greu, dar mai frumos și te întărește. Vă voi spune într-un articol următor ce înseamnă acest „te întărește”.
Aproape mereu vrem să nu pierdem vremea, să câștigăm timp, să ajungem rapid la destinație. Unde? Omul grăbit nu câștigă timp, ci mai degrabă îl pierde. Tot ceea ce i se pare că economisește are, de fapt, o dobândă foarte mare, pe care o plătește fără să-și dea seama, în stres și, ciudat, chiar în ani de viață. Da, e minunat să mergi cu avionul sau cu TGV-ul, dar există o vreme a rapidității, când timpul e cel important, și una a pasului, când spațiul, adică drumul pe care-l faci, capătă un rost.
Dacă doar viteza ar conta în viețile noastre, ar fi ca și cum ai vrea să iei avionul de la naștere la moarte, să ajungi mai repede. Drumul este important. Cum spunea o inscripție pe care am citit-o acum patru ani pe El Camino del Norte, „drumul nu există, el se face mergând”.
Voi posta zilnic câte ceva din această călătorie. Dacă vreți să fiți siguri că veți primi notificări la apariția articolelor mele, treceți-vă adresa de mail în căsuța de pe coloana din stânga, sub poza cu coperta romanului.
Bon Camino!
Un fel de maraton la pas, si eu vreau sa merg pe jos la destinatie oriunde calatoresc!!! Am luat la pas Paris, Zurich, Munchen, Milano, Bolgna, San Diego, Budapesta, multe orase din Romania ca ma enerveaza plimbarea cu masina, ca si cumparatul cinei din restaurant si mancat acasa!!!
La Paris eram in pantofi cu tocuri de 12 cm … pe Champs-Élysées, ca la Bucuresti pe vremuri.
Ador plimbarile pe jos dar in Phoenix nu ma aventuriez desi punctul de plecare este langa mine la doi pasi dar ma opresc mereu sa vad startul pentru diferite cauze umanitare, canceruri sau animalute parasite, copiii nascuti bolnavi, etc., sotul parcurge aproape zilnic 15 km pe jos langa un canal cu apa la primele ore al zorilor, doar sa nu cada in apa :))) De acum pa plimb doar in magazine care de multe ori sint imense, cat centrul Arad-ului sau si mai mare, doar un magazin din Mall. Stii ce obositor e sa stai cu un brat de haine la probat la rand??? e un sport aparte si acest shopping, transpiram de numa’ nu la semnat pentru total la Credit Card!!!
Vive la France!
Drum bun și așteptăm poze, scrieri, descrieri. Drumeția ne rupe de acea presiune exercitată de măsurarea continuă a timpului.
Succes! Ai nevoie de mare curaj și perseverență pentru așa ceva. Cam câți kilometri v-ați propus să faceți zilnic?
Si noi incepem pe 25 iulie 2017!
Buen Camino!
Cea mai grozava vacanta virtuala cu voi !
thx.
“Pe drumul batut nu creste iarba”
only the braves :)