in Sfatul bătrânilor

Păpușa Barbie pentru cei aflați în comă profundă

În iunie va apărea o colecție Barbie printre care vor fi păpuși cu proteze și aflate în cărucior cu rotile.

Acest exercițiu de ipocrizie îmi amintește de o pățanie de pe Camino de Santiago, varianta nordică. Cam după trei sferturi de traseu, trecând din Asturias în Galicia, intri într-un oraș superb, numit Ribadeo. Pe cât de frumos e orașul, pe atât de neplăcut e însă albergue-ul, refugiul special pentru călătorii ce parcurg Camino de Santiago.

De ce? Pute îngrozitor, căci acolo nu se face curat. Calculul responsabililor locali, exact cei care ar fi trebuit să-i sprijine pe drumeții aflați într-un pelerinaj religios, e simplu și cinic: 12 oameni vor strânge din dinți și vor dormi acolo; restul vor fi nevoiți să stea în hostelurile noastre, mult mai scumpe, ale căror adrese și contacte sunt afișate vizibil peste tot în albergue.

Locul o fi el murdar și pute îngrozitor, însă are amenajată o toaletă imensă dedicată persoanelor cu dizabilități.

Aceste false eforturi îmi par mai degrabă insulte la adresa persoanelor cu handicap. „Avem atâta grijă de tine, încât facem o păpușă frumoasă cu suferința ta”. E aceeași ipocrizie care poate duce orice în ridicol: suferința, solidaritatea, moartea. Îmi amintesc cum spunea George Carlin, că, înainte de a li se face injecția letală, condamnaților la moarte li se tamponează locul viitoarei înțepături cu spirt, nu care cumva să se infecteze.

Căci ce om aflat într-un cărucior parcurge sute de kilometri în cârje sau într-un căruț, trecând prin bălți, peste bolovani, peste gropi, pe arșiță și pe ploaie, pentru a avea nevoie de o toaletă specială, într-un loc în care oricum n-ar vrea să intre, căci e un jeg de nedescris?

Cam așa e și cu aceste păpuși Barbie. Ideea în sine pare lăudabilă: să le spui oamenilor cu dizabilități că handicapul lor nu-i scoate din rândul lumii. Dar le spui asta printr-o păpușă care, în rest, prezintă toate rigorile perfecțiunii fizice.

Cum ar veni: „Ești normal și cu proteză, și în cărucior, dar numai dacă ești zvelt, frumos, sexy, cool, ai ochi luminoși și un chip pe care se citește o veșnică fericire tâmpă”.

Vă spun: în curând va apărea și păpușa Barbie paralizată sau în comă profundă.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Salut aceasta initiativa de a propavadui toleranta pentru diversitate si de a combate discriminarea.
    E un pas înainte dar unul înca timid: de ce doar handicapuri probabli rezultate din accidente?
    Unde sunt cele datorate defectelor (pardon, diversitatii) genetice sau congenitale?
    E nevoie de papusi cu sindromul Down, papusi cocosate, pitice (ca Linda Hunt), oarbe sau macar chioare de un ochi, cu acromegalie (cap, nas, buze si mâini disproportionat de mari). Mai important decat orice e nevoie sa corecteze greseala initiala a papusii Barbie, lansând mult asteptatele (mai ales in SUA) papusi cu obezitate morbida care se vand cu zestrea lor de Coke, Pepsi, chips, si burgers whopper.
    Desigur ca ideea ta de Barbie in coma profunda e minunata, mai ales pentru ca s-ar vinde cu aparatura medicala adecvata, ceeace stimuleaza interesul copiilor pentru medicina.

  2. @ariadnatheo:

    Una e datul, alta e accidentul. O persoana cu dizabilitati trebuie tratata ca una fara dizabilitati? Categoric da.
    Dar mie o papusa mi se pare in primul rand un simbol al unei proiectii de viitor, cum iti doresti tu, ca copil, sa fii. Isi doreste insa cineva sa aiba un handicap locomotor? Nu cred. Isi doreste cineva sa fie blond sau pistruiat sau negru? De ce nu? Eu as fi vrut sa fiu ca Miles Davis sau ca Toshiro Mifune.
    Partea cinica este ca semnul dizabilitatii lor (proteza, scaunul cu rotile etc) e adăugat asa, algebric, ca si cum acea dizabilitate ar fi de fapt un fleac ce n-ar conta aproape deloc pentru respectiva persoana, ca un fel de glezna scrantita. In rest, papusile sunt suple, cool, mici fotomodele fericite din plastic.

  3. cred ca asta e problema, cea depsre care vorbea Adrian: Barbie e o proiectie, o fantezie, asa a fost conceputa, asa e perceputa. De ce ai vrea (cu tot respectul pentru persoanele aflate in respectiva stare) sa fie Barbie in carucior o aspiratie? Hai sa nu mai parcheze oamenii pe locurile special rezervate, sau sa ii ajute cu fonduri. Asta e un semn de respect si normalitate, nu sa transformi o papusa (provenita, daca ati vazut documentarul, dintr-o fantezie sexuala) intr-un simbol de super-toleranta. E fortat total.

  4. @AG

    Trebuiau sa faca numai papusile Barbie si Ken. Dar stai, pe astia i-am ciuruit in 1945…

    Poate ca ai dreptate, din cauza perfectei Barbie plastic girl, avem acum „the perfect plastic women”, cu plastic peste tot! (ma rog, siliconul nu e plastic, asta ca sa nu ma injure colegii mei, inginerii)

    Dumnezeule, ma gandesc cum ar fi aratat femeile azi daca ramaneam la papusa de carpa!