Falimentarea, brăţară de aur

În fotbalul mare, organigramele sunt stufoase la nivel tehnic. În activitatea asemănătoare desfăşurată în România, deseori numită fotbal în lipsa unui alt termen, există un nomenclator impresionant la nivelul oficial. În spatele multor denumiri se ascunde de fapt una singură. Aici, nu prea avem acţionari, preşedinţi, manageri, membri în Consiliul de Administraţie sau investitori. Avem intermediari şi falimentatori profesionişti.

Sentinţele din „Dosarul transferurilor” o confirmă. Un lanţ al intereselor îi leagă pe toţi, de la patronii care şi-au împrumutat propriile cluburi pînă la comisionarii off-shore. Ce n-a distrus prin apatie şi dezinteres echipa lui Mircea Sandu au reuşit ei. În cea mai mare parte a activităţii lor, n-au organizat transferuri, ci excursii dus-întors, eventual cu ocoliri în scop turistic, pe la echipe secunde. Mici ţepe învelite frumos în staniol ce se înverzeau brusc la contactul cu gazonul.

Am văzut ani de zile fructele acestor transferuri făcute pripit sau din dorinţa exclusivă a obţinerii de comision. Ajuns, la doar 27 de ani, simbolul ratării fotbalistice, Nicolae Mitea a dat recent probe de joc pentru echipa unei comune de lângă Chişinău. Nu se ştie dacă a fost acceptat sau nu. Totuşi, acum nouă ani, Mitea măcar înscria 7 goluri pentru Ajax, în 23 de meciuri jucate şi era un fotbalist bun. Sunt curios care va fi bilanţul lui Adrian Cristea după la fel de multe jocuri într-un campionat mai slab.

„Sunt alt om”, declară mijlocaşul în Gazetă, căruia noul transfer i-a adus o iluminare spirituală, iar unul dintre motivele renaşterii urmează: „Aici, pe nimeni nu interesează ce-am făcut aseară”. Cu-adevărat interesant e însă ce-a făcut sportivul, în ultimii trei ani, printre apariţiile televizate: a schimbat trei cluburi de fotbal – şi vreo treizeci de noapte -, pentru ultimele două nereuşind nici măcar un gol.

Apogeul în ceea ce priveşte metodologia transferurilor a fost atins însă zilele trecute. „Schuller Eduard Georg, fundaş central. Orice club interesat în cumpărarea lui trebuie să obţină acordul în scris al jucătorului, acord care trebuie să fie depus la sediul administratorului judiciar”. Anunţul a apărut în două ziare, la mica publicitate, fiind dat de administratorul judiciar al Unirii Alba Iulia, club intrat în procedura de insolvenţă.

Bine că nu l-au aşezat pe bietul băiat în faţa clubului, cu un bileţel prins de guler, „De vânzare”, completat cu cifrele care să-i descrie performanţele. Puteau încerca şi pe okazii.ro, bifând „transport gratuit”, sau cu etichete pe stâlpii din centrul oraşului.

„Schuller Eduard Georg, fundaş central” e internaţional de tineret. Teoretic, el reprezintă viitorul. Întrebarea este dacă într-o astfel de lume mai există un viitor.