Trebuie să ne înscriem rapid pentru organizarea JO de iarnă din 2022. 

Lumea și-a cam dat seama că întrecerile planetare nu mai rentează. Pe rînd, Cracovia, Stockholm, München și Davos / Saint Moritz s-au retras din cursa pentru organizarea ediției hibernale a JO din 2022, iar Oslo și Lvov sînt pe cale să facă același lucru. Pentru că era, într-adevăr, o cursă. E ca și cum un sultan și-ar organiza nunta la tine acasă, pe cheltuiala ta, iar tu, în următorii cincizeci de ani, ai reuși să plătești doar tortul.

Au mai rămas în cursă Almatî din Kazahstan, țara în care Nazarbaev e votat ca-n Teleorman, și Beijing, China. Aici se pot organiza chiar și două Olimpiade plus trei Campionate Mondiale în același timp ori construi 50 de piramide cu baza în sus. Sub dictatură se poate orice. Nu-i exclus să avem, astfel, în curînd, o primă Olimpiadă de iarnă organizată în Africa, de un tiran ambițios, cu zăpadă artificială, ușor gălbuie, ce nu se topește niciodată. Continue reading →

Acum două săptămâni, înaintea finalei de la Roma, Novak Djokovic strângea fonduri pentru oamenii loviți de inundații din Serbia și Bosnia-Herțegovina. A apărut la televizor, a vorbit mai bine decît orice politician ce luptă în aceste zile pentru șefie prin Europa, apoi a câștigat acea finală și a donat toți banii.

În miezul acestui bulgăre de foc care e tenisul profesionist, cu turnee unul după altul, acest om reușește cumva imposibilul: să rămână uman. Nu-i nimic răutăcios în atitudinea sa, derâdere sau injurie la adresa adversarului. Nici măcar când se înfurie și urlă la arbitru ori când își rupe racheta nu e. Continue reading →

În urma unui concurs ținut pe site-ul FIFA, au fost stabilite cele treizeci și două de sloganuri ale echipelor care vor lua startul la Mondial. Acestea vor fi înscrise pe autocarele respectivelor formații. Iată câteva dintre cele mai ciudate:

Grecia. “Eroii joacă precum grecii”. O, zei!, de-ar fi așa, Ulise, Agamemnon și Ahile ar fi bombardat Troia de acasă.

Columbia. “Aici nu călătorește o echipă, ci o națiune”. Cuvinte copiate după cele scrise pe autocarul naționalei din San Marino. Continue reading →

Marele Premiu de Formula 1 al Europei se va disputa în 2016 în Azerbaidjan. E cea mai crudă și mai ilară  știre din sport. Ar putea fi depășită doar de cea potrivit căreia, la anul, în “Marele Circ” va activa o misterioasă echipă de sorginte românească, venind așadar dintr-o țară în care se construiesc anual mai puțini kilometri de autostradă decât ar fi necesari pentru acoperirea unei piste de F1. Ce urmează? Un Mare Premiu al Tibetului, organizat la Beijing? O cursă pe Everest, pe o pistă placată cu cristale Swarovski? Un Mare Premiu al Planetei Pământ pe Marte? Continue reading →

Iată-l pe Michael Holt cerându-și scuze publicului pentru o prestație slabă, serios și glumeț în același timp. Iată-l pe Martin Gould strigând imediat “Fault!” după ce a simțit că atinsese cu tacul o bilă ce nu trebuia atinsă ori pe deseori ireverențiosul  O’Sullivan făcând același lucru când a bănuit că bila pe care o lovise sărise mai mult decât prevede regulamentul, ambele erori fiind, atenție!, aproape imposibil de sesizat de către oricine altcineva cu excepția celor ce le comiseseră. N-am să pun întrebarea “În ce sport se mai întâmplă asta?”, pentru că ar fi pur retorică. În niciunul.

Ca sport inventat de militarii britanici care înfruntau spleen-ul în timpul unei campanii în India, trebuia să fie o balanță între atac și apărare, între asalturi și amânări strategice, bântuit de umor sec insular, croit pe baza unui cod al onoarei. Chiar și pantofii zebrați ai lui Dale sau pantalonii cadrilați ai lui McManus sunt parte a acestui cod, întrucât există întotdeauna o graniță fină între regulă și excepție, un ingenios bine temperat, un zâmbet fin admis. Continue reading →