Stâlpişorul de parcare. A fost prima formă de proprietate de după Revoluţie. Timp de mulţi ani, se chema că eşti om serios doar dacă aveai loc de parcare, în rest, puteai să posezi o Dacie 1.300 ruginită, fără motor, şi să locuieşti într-o garsonieră confort 6. Autoîmproprietărirea a funcţionat pe principii de-o logică imbatabilă. Omul a gândit aşa: „1. Maşina mea stă în faţa blocului. 2. Al cui e spaţiul de sub ea? 3. Dacă ar fi al altcuiva, pe el ar sta maşina lui. 4. Totuşi, maşina mea e acolo, deci e al meu”. Astfel, latifundiarul de la bloc şi-a marcat teritoriul de un metru pe trei cu un ţăruş în formă de T, care mai prezenta şi avantajul că zgâria maşinile veneticilor în căutare de locuri de parcare.

Legătura de chei zăngănită obsesiv. Gest moştenit pe linie seniorială, de la castelanii Evului Mediu. Astăzi, un clinchet mai amplu trădează un număr mai mare de posesiuni. Întregul ansamblu e legat ombilical de brăcinar, iar în snop, pentru mărirea efectului, mai sunt introduse fraudulos şi câteva chei de la debarale ori cutii de scrisori. Continue reading →

Apropo de ultima postare… În prima parte a comediei „Amici miei” puteţi găsi regina farselor. Cinci prieteni tomnatici ajung la o petrecere unde nu fuseseră invitaţi. Unul dintre ei are nevoie urgentă la baie. Când o găseşte, are o idee genială.

„Ce este geniul? E fantezie, intuiţie, hotărâre şi viteză de execuţie” :)

România – Turcia (U15), minutul 18, gol Ianis Hagi pentru 3-1. Meciul s-a încheiat cu 4-3.
 

Sir Mick n-are şi el vreo sciatică, vreun reumatism?