Stâlpişorul de parcare. A fost prima formă de proprietate de după Revoluţie. Timp de mulţi ani, se chema că eşti om serios doar dacă aveai loc de parcare, în rest, puteai să posezi o Dacie 1.300 ruginită, fără motor, şi să locuieşti într-o garsonieră confort 6. Autoîmproprietărirea a funcţionat pe principii de-o logică imbatabilă. Omul a gândit aşa: „1. Maşina mea stă în faţa blocului. 2. Al cui e spaţiul de sub ea? 3. Dacă ar fi al altcuiva, pe el ar sta maşina lui. 4. Totuşi, maşina mea e acolo, deci e al meu”. Astfel, latifundiarul de la bloc şi-a marcat teritoriul de un metru pe trei cu un ţăruş în formă de T, care mai prezenta şi avantajul că zgâria maşinile veneticilor în căutare de locuri de parcare.
Legătura de chei zăngănită obsesiv. Gest moştenit pe linie seniorială, de la castelanii Evului Mediu. Astăzi, un clinchet mai amplu trădează un număr mai mare de posesiuni. Întregul ansamblu e legat ombilical de brăcinar, iar în snop, pentru mărirea efectului, mai sunt introduse fraudulos şi câteva chei de la debarale ori cutii de scrisori.
Alarma auto cu telecomandă. A cunoscut un adevărat boom pe la mijlocul anilor ’90, când nopţile marilor oraşe erau înţesate de trilul capotatelor. N-avea nici un randament în planul siguranţei, pentru că: 1. Toate alarmele aveau aceeaşi melodie şi, după ce ieşeai de o sută de ori la fereastră pentru maşinile altora, ţi se acrea, 2. un hoţ priceput îţi fura maşina în trei secunde, fără să „trezească” alarma. Când însă, dimineaţă, îndreptai telecomanda spre maşină, iar aceasta scheuna zglobiu ca un câine bucuros că-şi vede stăpânul, te simţeai rege. Aidoma celorlalţi 50 de posesori ai aceleiaşi alarme din zonă.
Unghia lungă a degetului mic. Semn nobiliar de netăgăduit, întâlnit mai ales în cursele CFR de navetişti, trădând o bună creştere (a unghiei). Obiceiul vine din China, unde, în trecut, cineva îşi lăsa excrescenţele cornoase să crească pentru a arăta astfel că nu prestează o muncă fizică. La români a devenit însă un adevărat briceag elveţian la purtător. Aidoma baghetei care avea la capăt o mânuţă de fildeş, folosită de regi la scărpinatul spatelui înainte de inventarea săpunului, poate servi la anularea mâncărimilor din locuri greu accesibile (să numim doar urechea internă). Cu unghia se poate presăra sare pe roşii, dar poate fi folosită şi ca scobitoare, şurubelniţă (pe vremea Vechiului Regim, aşa extrăgeau mecanicii auto şuruburile cele mai mici din carburatorul Daciei), ca lopăţică pentru lipici sau chiar ca un cuţitaş la felierea brânzei.
Claxonul. Staţi la semafor şi, la numai o picosecundă după aprinderea luminii verzi, cel din spate vă stimulează sonor. Sau, imediat ce o intersecţie se blochează, zeci de claxoane încep să mugească apocaliptic. De fapt, prin gestul lor, cei care claxonează nu vor în primul rând să repună cât mai grabnic lucrurile în mişcare, cât să te anunţe că timpul lor e mult mai important decât al tău.
P.S. Articolul apare şi în revista FHM.
Chestia cu claxonatul la semafor se traduce în diverse feluri…
Esența e că occidentalii (ăia civilizați, că și ei au uscăturile lor ;) ) sunt atenți și pornesc, și-și ambalează, motoarele deodată: vezi că acea coadă enervantă se mișcă la unison… nu mai ai motive să-l tragi de mânecă pe adormitul al treilea de la start că, totuși, trebuie să bage-n viteză, că s-a mărit distanța față de cel din față… la ei ;) în clipa când pleacă primu turism din șir, se mișcă și ultimul…
Neam-prostia își arată fața cam pe peste tot… nu doar în existența șurubelniței la purtător ;)
Alarma enervantă, pentru că n-a fost bine reglată de cel ce-a montat-o, îi dă, totuși, posesorului senzația de securizare a turismului. Ai omis faza cu piedica prinsă pe volan sau pe pedală (cum naiba s-o chema). Aici, logica e că, dacă nu-l oprește pe hoț, măcar îl descurajează… fiind nevoie de mai mult timp – tăierea bastonului ăla nu-i simplă.
Eh, e o plăcere să fii posesor de turism și să și șofezi în Ro … mai ales dacă nu ai garaj :P
Totuși, deși cu întârziere:
La mulți ani români, la mulți ani România… așa cum e ea și cum poate (re)deveni!
Aspida
Occidentalii platesc amenzi serioase pt claxonat fara rost. In Olanda spre exemplu amenda pt claxonat fara rost e de 350 de euro. Faptul ca tu te grabesti nu e o scuza. Romanii au mereu treaba.
Am avut un vecin la Oradea, mandru posesor al unui stalpisor de parcare. Se credea cel mai primu’, fara sa isi dea seama de cretinismul situatiei: era singurul din bloc care, dupa ce pleca, trebuia sa opreasca, sa coboare, sa infiga teava si abia apoi sa plece. La intoarcere, acelasi ritual, exercitat cu aceeasi mandrie.
Nu am gasit inca explicatia pentru satisfactia tembela din privire, cand facea munca inutila: ori faptul ca era taran ajuns la oras dupa terminarea scolii (iar locul de parcare ii amintea de wc-ul din curte sau de altceva din aceeasi sfera), ori uniforma de politist pe care o purta cu la fel de multa mandrie.
Din pacate am dat anul asta pentru un profesor care inca mai poarta legatura de chei. Si de-ar fi asta singura lui caracteristica medievala …
In privinta unghiei mici lasate mare :) mi-a explicat cineva acum 3 ani la modul foarte serios ca serveste bucatarilor in practica pentru a pune sarea. Insa timida fiindca n-am indraznit sa-i spun ca daca-i bucatar i-ar trebui mai multe unghii lasate mari, altfel mancarea o sa iasa cam pentru regim de sare.
Insa la capitolul claxoane imi permit sa aduc perspectiva pietonului : obisnuiesc sa merg in drumetii cu rucsacelul in spate si nu inteleg de ce soferii care te intalnesc simt nevoia sa claxoneze. Nu sunt imbracata fistichiu, nu ocup mult spatiu si umblu pe partea drumului opusa sensului din care vin masinile. Ma sperie mereu claxoanele alea, ca nu pricep ce vor.
p.s . ceea ce ai scris tu, anume ca timpul lor e mult mai important decat al tau, poate fi luat drept motto a zilelor noastre.
Faptul ca te mandresti ca ai avut wc-ul in casa tot un fel de noblete romaneasca e :))
Alarma asta de masini o stii ? E veche dar la fel de performanta :)
https://www.youtube.com/watch?v=JUujyYzBH6I
Mosule, ai vrut sa scrii un altfel de articol de ziua nationala, sa aplici stilul tau non conformist…inteleg dorinta de originalitate si de a fi pe invers decat restul presei, dar pentru un strain care citeste articolul sau pt. un manelist, ce spui tu acolo aduce deservicii romanului ca persoana…atunci nu te mai mira ca te scuipa toti dupa ce treci granita si te considera un cetatean de mana a doua…stiu ca a fost un pamflet dar notorietatea pe care ai obtinut-o mai ales prin noi, cititorii Gazetei, te obliga la un minim respect, azi de ziua noastra, pt.TARANII care au murit la Oituz, Marasti, Marasesti (putini inteleg ca nu numai ultima localitate conteaza) si pentru care alde Mungiu, Puiu, ca sa nu mai zic de consacratii Daneliuc sau Pita, nu constituie o prioritate. Nu stim sa ne reprezentam afara, pt. ca puii de securisti din ambasade crescuti de parintii lor, habar n-au de patriotism sau de notiunea de patrie…ca sa parafrazez pe un clasic inca in viata…Sus Mafia, Jos Patria
numai pentru ca a reusit sa zgandareasca superegoul umflat al romanilor ”mancatori de seminte ” si articolul asta trebuie apreciat :D
adipunker:
Amin :D
AG:
Ai grija de sentimentul paraguayan al fiintei! :D
Man, pe-asta o stii ?
https://www.youtube.com/watch?v=swHTmEXsCC4
the man, X™
:)))
Nu le stiam.
I-ai uitat pe aia care te depasesc pe continua cu 100 de metri inainte de stop, doar ca sa fie inaintea ta cand se face rosu. Sunt mortali.
ar mai fi si „postacii” patriotarzi care sufera ca sunt tratati asa cum merita cand se duc „la cules”.
trebuie sa recunosti ca si fudulia prostului e semn de mare finete si rafinament la romani :)
Ar mai fi multe alte cazuri dar, din pacate nu ne-ajunge timpul.
Romanul…Anomalie
muzica ascultata la telefon in autobuz, sosetele albe la pantofi negri, pastratul sticlelor/borcanelor.
lista poate continua. dar am mai avea noi de cine sa facem misto daca nu ar exista romanii? :)
lol
Pe mine nu mă depăşeşte nimeni :D
un muc
Asta cu păstratul sticlelor şi al borcanelor e înrudită cu frigiderul mereu plin. E un reflex pavlovian al sărăciei, nu e ceva nasol, mai degrabă înduioşător.
un muc
Sosetele albe in pantofi negri au fost la moda acum vreo 30 de ani. Seinfeld spunea ca barbatii poarta toata viata hainele care erau la moda in cea mai buna zi din viata lor. E ceva mai rezistent decat tatuajul, crede-ma.
Noua, pietonilor, ne-ati lasat numai unghia de la destu’ mic. Domnu’ Vasile zis Mischiu [prin gradina muzelor] am inteles ca e ultimul purtator in viata. E adevarat, neautentificat de sir David Attenborough.
Iar cu Oituzul ce-aveti? Eu mi-am spalat ciorapii pe-acolo, intr-un firicel de apa buna, iar bunicul nu s-a suparat.
the man
Corect. Am vrut sa zic si eu asta. Suntem telepati. Dar Seinfeld zice un pic altfel: garderoba batranilor incremeneste in moda ultimului an in care au avut succes.
Mai sa fie. Eu zic mersi ca-mi mai aduc aminte cine-i Seinfeld si tu vrei citate exacte :)