Au fost mode ca nişte plăci tectonice, la trecerea cărora până şi planeta s-a scuturat de uşurare. Cei care au albume foto – pe pământ, nu în gând – să facă bine să le consulte. Există acolo câteva pagini pe care nu le poţi revedea fără un frison: cele de la sfârşitul anilor `80. Atunci, băieţii aveau un look gicăpopescian, cu chici de armăsari, iar fetele ar fi vrut să semene cu Madonna, dar se poticneau pe la Marina Scupra. Betelia blugilor Pyramid urca până aproape de piept şi nobilul prespălat inunda bulevardele.

Astăzi, un analist ar putea înregistra printre tendinţe migraţia subtilă a unor articole de la scopurile şi nevoile pentru care au fost create. Acestea ocupă noi şi noi rafturi de şifonier, având atâta poliester în compoziţie de se sufocă moliile jucându-se cu ele. Ne referim în primul rând la trening, acest Alexandru cel Mare al textilelor, care a cucerit teritorii vaste în vieţile noastre, de la dusul gunoiului până la mersul ritual la Mall.

În partea ei masculină, ţara trăieşte mirajul fotbalistului aflat într-un veşnic cantonament, căci fraţii Costea din Ghencea au devenit alfa şi omega în materie de vestimentaţie. Un prieten spunea că a văzut un domn îmbrăcat în pantalon de trening, aducând de la maşină partea de sus a outfit-ului, aşezată cu grijă pe umeraş. Asta nu-i nimic. Am văzut nunţi la care mirele a venit echipat ca de antrenament şi presupun că, în clipa în care colega de linie a zvârlit buchetul, respectivul s-a repezit să-i pună stop pe bombeu. Am văzut notari venind să semneze acte parcurşi în părţile laterale de două dungi paralele, ca nişte şosele naţionale, sau analişti politici sclipind mov-verzui la televizor, în stilul globurilor de discotecă. Ba chiar şi pe un venerabil intelectual ieşind dintr-o maşină îmbrăcat într-un trening pe scria „West Germany”, de jurai că tocmai adusese respectivul automobil din patria lui Rummenigge şi Schopenhauer pentru a-l revinde.

Numai că vine vara, iar tronul va fi uzurpat de fiul legitim al „trelingului”: şortul sclipitor. E acea perioadă din an în care şortarul fâşar şlăpar se întoarce din ţările calde pentru a stăpâni România. Ascultând de îndemnul lui Churchill, el se luptă pe plaje, se luptă pe străzi, se luptă pe terase, dar nu se predă niciodată. Ţinuta se asezonează subtil cu un tricou fără mâneci, asta dacă maieutica nu-l obligă pe posesor la portul vreunui maiou slim fit. Peste compoziţia de un rustic modern, ingenios stăpânit, curge râuleţul de aur al lanţului, semn că încă vreo trei Roşii Montane ne-ar prinde bine ca neam, iar dedesubt susură acel „flap flap” liniştitor al şlapilor.

Aşadar, în vara asta se poartă scurt. Şi strâmt. Neapărat de fâş. La toamnă, se pregăteşte venirea la putere a latexului cu găurele. Hai România!

Notă: textul a apărut în numărul din această lună al revistei FHM.

O ocheadă către viitorul album Public Image Limited, intitulat „This is PiL”.

Duminică seară, la Green Hours Jazz Festival a fost un trio senzaţional: Phronesis (Jasper Hoiby – contrabas, Ivo Neame – pian, Anton Eger – baterie). Luni seară, dacă vreţi să veniţi, vor fi Vlaicu Golcea şi Marta Hristea, apoi Stian Westerhus, un chitarist norvegian care a cântat sâmbătă alături de Nils Petter Molvaer Trio, îndrăgostit de Slayer.

Doi prieteni, Lennon şi McCartney (sau Lenin şi McCarthy) ai muzicilor underground, vă invită la o seară de jazz şi punk.

Jumbo & Nic prezintă JUMBONICA… think jazz but punk attitude, în fiecare vineri de la ora 18:00. La Nego’s Pub, strada Poiana Florilor 12, colţ cu Regina Maria.

Bine, copii. Problema de azi n-a putut fi rezolvată de câţiva campioni mondiali. Totuşi, nu e chiar atât de grea. Ia uitaţi ce enunţ simplu:

„O partidă începe cu: 1. e2-e4. Cum se poate da mat la mutarea a cincea, aceasta constând în capturarea turei adverse cu calul?”.