În primul, „Notre histoire” (1984), Alain Delon leapădă masca de frumuşel şi, pentru cei care mai aveau nevoie de o demonstraţie, arată că e un actor deosebit, alături de Nathalie Baye. Un alcoolic şi o femeie care colinda trenurile în căutare de aventuri cu necunoscuţi se întâlnesc într-un compartiment şi încep o poveste stranie de dragoste. Filmul poate fi văzut integral pe YouTube.

Al doilea, regizat de John Cassavettes, este „A Woman Under the Influence”, cu „eterna muză” a lui John, Gena Rowlands, şi cu Peter Falk. Da, locotenentul Columbo, care a fost un mare actor, iar în acest film (la fel şi în „The In-Laws” sau „Wings of Desire”) aveţi o incredibilă probă. Nu-l vezi pe Columbo o secundă, cu toate că omuleţul cocârjat şi cu părul vâlvoi e acolo, la fel şi privirea lui cu un ochi de sticlă. Filmat excepţional, cu un scenariu – scris tot de Cassavetes – care singur este o poveste, această peliculă nu are o secundă care să nu fie tragică ori intensă.

Iar Gena este fenomenală. Te stoarce, pur şi simplu, te lipeşte de scaun. Ca o paranteză, în acel an, 1974, Oscarul l-a luat Ellen Burstyn, pentru „Alice Doesn’t Live Here Anymore”, iar în cursă a mai fost şi Faye Dunaway, cu rolul din “Chinatown”. Că veni vorba, mă uitam anul acesta la nominalizări… .

 Da, Doc, sunt paseist :).

E ciudat, după ce revezi „Clanul sicilienilor”, „Samuraiul” şi „Cercul roşu”, să vorbeşti de film şi de actorie la prezent. Totuşi, mai jos sunt nominalizările. Continue reading →

Oldies, but goldies. Îmi place îngrijorarea celor două domnişoare.

Afară plouă, e noaptea de Revelion, iar un om într-un impermeabil e adus la secţie şi arestat preventiv. Un film din 1981, desfăşurat aproape integral în interior. Cu Lino Ventura impecabil, ca în toate rolurile sale, Michel Serrault şi Romy Schneider, tragică şi statuară, la ultima ei apariţie. Remake-ul, deşi i-a avut în distribuţie pe Gene Hackman, pe Morgan Freeman şi pe Monica Belucci, nu are aceeaşi atmosferă sumbră, în care realizezi că nu se va termina bine, dar nu ştii cum.