După cum bine ştiţi, doamnele se decid foarte greu. În fine, nu insist, aţi fost cu toţii la un moment dat într-un magazin de confecţii sau de orice alt gen… . Treaba este că Pinguilde participă la un concurs organizat de Gazeta Sporturilor, „Blogul de sport al anului 2011” şi trebuie să aleagă un singur articol din cinci. Blogul ei de schi, dacă încă nu l-aţi vizitat, e foarte bun. Pasiune, competenţă, căldură, asta au articolele ei, iar după ce le citeşti chiar îţi vine să te uiţi la schi alpin.

Deci, ce articol aţi alege? „Kostelic mai tare decât teama”, „Christof Innerhofer, campionul mondial al super-uriaşului”, „Lindsey şi Maria. Magnificele”, „Maria a dat lovitura” sau „Cea mai frumoasă pârtie de uriaş”?

Salve, prieteni. Vineri, la ora 16:00, Exarhul şi Georgescul intră în luptă. Ne vom susţine argumentele câştigate prin ani de experienţă la buza halbei: berea se bea pentru gust.

Alături de noi sunt mii de înaintaşi celebri, de la Aristotel la Karl-Heinz Rummenigge (nemţii nu pot dribla fără un pahar de bere), de la Claude Monet (impresioniştii, în general, ţineau pensula cu dreapta şi toarta cu stânga) la Ceac Noris (ideologul nostru principal, pe care nu e bine să-l supăraţi).

Concurenţa, nu vă ascund, e tare: Teo, Adi Hădean, Bobby, Adrian Ciubotaru, Sergiu, Alex, Florin Busuioc, Chinezu, Grasu XXL,  Radu Gabriel. Dacă vreţi să ne susţineţi şi să ne ajutaţi cu argumente, intraţi aici, descărcaţi aplicaţia, votaţi-ne şi fiţi pe fază la dezbatere. Gustul fie cu voi!

A fost cam aşa. Am urcat pe la Cârnic, trecând de Cabana Genţiana, iar când am ajuns sus, pe Custura Bucurei, deja din spate venea o turmă de nori groşi şi vineţi. Am coborât lângă Lacul Bucura şi atât am apucat: să punem primul cort. O ploaie cu grindină ne-a prins în timp ce-l montam pe al doilea. În cinci secunde, un râuleţ cu bucăţele de gheaţă aproape l-a luat şi l-am abandonat, refugiindu-ne cinci oameni în primul cort, de două persoane.

A doua zi, ploaia s-a mai liniştit şi i-am  dus pe cei doi copii jos, în Poiana Pelegii, unde i-am lăsat în grija altor prieteni. Apoi am urcat, sperând că poate se repară vremea. Ei bine, două zile şi jumătate, încontinuu, a plouat paralel cu pământul, cu acele fulgerelor înţepând crestele Retezatului şi milioane de praştii trăgând bucăţi de gheaţă spre corturi. Care au rămas opt, cinci, patru,… apoi unul.

Să fi fost a doua zi, pe la amiază, când unul dintre noi şi-a amintit că adusese o bere în rucsac. Am ştiut că asta înseamnă un sacrificiu imens în acele condiţii, anume o ieşire în plus în afara cortului, pe o ploaie şi un vânt greu de imaginat la poale. N-a fost o alegere grea: am băut acea bere, în trei. Iar aici trebuie să-l plagiez cu neruşinare pe The Man, cu povestea lui, de asemenea legată de munte şi o bere băută pe înălţimi: „Încă îi mai simt gustul”.

M-am tot gândit, citind răspunsurile voastre la întrebarea „De ce beţi bere?” (mulţumesc tuturor prietenilor care au trimis motive!), de ce beau eu bere. Iar răspunsul e simplu: pentru acel gust.

De aceea, împreună cu Răzvan Exarhu, susţin gustul ca motiv principal al băutului de bere, în competiţia lansată de Ciuc Premium. Dacă vreţi să ne susţineţi, intraţi aici, descărcaţi aplicaţia şi loviţi-ne cu mouse-ul! 

P.S. Poza, făcută de Viorel Frangulea, surprinde momentul întoarcerii în cort :).

Nu ştiu care dintre voi a dat pe goarnă cum că mi-ar plăcea berea, căci cei de la Ciuc Premium m-au invitat să particip la o campanie care-şi propune să găsească răspuns la cea mai veche enigmă a lumii, acum, că ultima teoremă a lui Fermat a fost rezolvată (soluţie: 2,7). De ce beau bere?

N-aş fi vrut să vă deranjez, dar prietenii la care am apelat iniţial mi-au dat răspunsuri ambigue. De genul: „Daţi-mi o femeie căreia să-i placă berea şi voi cuceri lumea!” (Kaiserul Wilhelm), „Berea e dovada că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să fim fericiţi” (Benjamin Franklin), „24 de ore într-o zi, 24 de beri într-o navetă. Coincidenţă?” (Steven Wright), „I’d rather have a bottle in front of me, than a frontal lobotomy” (Tom Waits), “Hâc!” (Buddha).

Nici pe filosofii antici nu poţi pune mare preţ, căci butadele lor au ajuns la noi uşor deformate. Mă refer, desigur, la Heraclit, care a făcut constatarea “Totul curge” privind către o halbă goală. Sau la Arhimede, cenzurat de abstinenţi, căci omul gemuse de fapt: “Daţi-mi un punct de sprijin şi mă voi ridica de la masă”. Apoi, să nu-mi spună mie cineva că binecunoscuta axiomă carteziană “Cuget, deci exist” nu e făcută dimineaţa, pe mahmureală!

Întreabă un băutor de bere de ce îi place lichidul respectiv şi îţi va dărui o privire nefiltrată. Totuşi, risc întrebarea: voi de ce beţi bere? Şi ca supliment, care e povestea acelei beri pe care, dacă n-aţi fi băut-o, atunci şi acolo, aţi fi simţit că muriţi? Eu am o astfel de poveste şi e însoţită şi de o poză mişto!

Ajutaţi-mă cu răspunsurile voastre! Dau o bere.

P.S. V-aţi gândit vreodată că “Dai o bere?” e cea mai simpatică şi nevinovată întrebare din lume?