in Sfatul bătrânilor

O bere pe Retezat

A fost cam aşa. Am urcat pe la Cârnic, trecând de Cabana Genţiana, iar când am ajuns sus, pe Custura Bucurei, deja din spate venea o turmă de nori groşi şi vineţi. Am coborât lângă Lacul Bucura şi atât am apucat: să punem primul cort. O ploaie cu grindină ne-a prins în timp ce-l montam pe al doilea. În cinci secunde, un râuleţ cu bucăţele de gheaţă aproape l-a luat şi l-am abandonat, refugiindu-ne cinci oameni în primul cort, de două persoane.

A doua zi, ploaia s-a mai liniştit şi i-am  dus pe cei doi copii jos, în Poiana Pelegii, unde i-am lăsat în grija altor prieteni. Apoi am urcat, sperând că poate se repară vremea. Ei bine, două zile şi jumătate, încontinuu, a plouat paralel cu pământul, cu acele fulgerelor înţepând crestele Retezatului şi milioane de praştii trăgând bucăţi de gheaţă spre corturi. Care au rămas opt, cinci, patru,… apoi unul.

Să fi fost a doua zi, pe la amiază, când unul dintre noi şi-a amintit că adusese o bere în rucsac. Am ştiut că asta înseamnă un sacrificiu imens în acele condiţii, anume o ieşire în plus în afara cortului, pe o ploaie şi un vânt greu de imaginat la poale. N-a fost o alegere grea: am băut acea bere, în trei. Iar aici trebuie să-l plagiez cu neruşinare pe The Man, cu povestea lui, de asemenea legată de munte şi o bere băută pe înălţimi: „Încă îi mai simt gustul”.

M-am tot gândit, citind răspunsurile voastre la întrebarea „De ce beţi bere?” (mulţumesc tuturor prietenilor care au trimis motive!), de ce beau eu bere. Iar răspunsul e simplu: pentru acel gust.

De aceea, împreună cu Răzvan Exarhu, susţin gustul ca motiv principal al băutului de bere, în competiţia lansată de Ciuc Premium. Dacă vreţi să ne susţineţi, intraţi aici, descărcaţi aplicaţia şi loviţi-ne cu mouse-ul! 

P.S. Poza, făcută de Viorel Frangulea, surprinde momentul întoarcerii în cort :).

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

12 Comments

  1. Misto. Pe noi pe Retezat ne oprise berea la cabana Pietrele. Ajunsesem insetati si aveau bere. Calda ce-i drept. O racisem in rau. Si apropos de gust. Incercati salata(tailandeza) de papaya (necoapta), cu multi ardei iuti (neaparat preparata de o tailandeza:)) si beti apoi bere. Indiferent ce bere bei, gustul e divin :)

  2. AG:
    Hai sa spun si eu o poveste legata de acest lichid diavolesc… mult iubit de prietenul meu Martin Luther.

    Prolog:

    „Twas the night
    Before Christmas
    When all through the house
    Not a creature was stirring
    Not even a mouse”. :D

    Sa fie acum 13 ani or so. Dupa o noapte-lunga- de ajun petrecuta cu un numar finit de prieteni si augmentata cu mult Jack Daniels si nicotina ma trezesc cu capul greu si gura punga.

    Caut in frigider. Nici o picatura de apa. La chiuveta curge un soi de mazga cenusie. Totul inchis. Gasesc, e adevarat, un fund de sticla de bourbon, insa doar gandul imi produce un rau organic.

    Dupa o cautare febrila, Allah cel a toate iertator imi da gandul cel bun sa ma uit in spatele canapelei din sufragerie. Miracol! 2 sticle de Bergenbier. Probabil aduse de un amic si uitate. Hated that brand. Still do. A piece of crap. Insa in contextul dat, a fost cea mai buna bere pe care am avut ocazia so o beau. EVER!

    Vezi tu, diferenta dintre noi doi e ca eu nu a trebuit sa ma urc pe munti si sa haladuiesc pe coclauri pentru a bea cea mai buna bere. A fost suficient sa calatoresc din dormitor in sufragerie. Iti garantez insa ca you have nothing on me!