Straniile noastre legături cu fotbalul mare

Nicușor Stanciu e dat ca sigur plecat de la Anderlecht. După cum anunță presa noastră, există două posibilități pentru clubul belgian: fie să-l împrumute, fie să-l vândă în pierdere. E ca-n bancul cu studiul științific în care diverși cetățeni sunt închiși într-o cameră cu două bile. După o săptămână, cu ajutorul celor două bile, neamțul inventase o mașină, iar chinezul calculase traiectoria planetei Marte. Românul însă nu mai avea nicio bilă și ridica din umeri: “Una s-a stricat, pe cealaltă am pierdut-o”.

Mai rămâne, așadar, Chipciu.

Continue reading

Omul care n-a fost aici

Să-l condamnăm pe Chivu? Ar fi o nedreptate. În spatele acestei maladii de absenţe, retrageri, dezertări şi pitulări se află o veşnică şi prea puţin utilă prezenţă. Fotbaliştii şi antrenorii naţionalei, mai buni sau mai răi, au făcut ce-au putut. Au jucat, au îndurat glume şi huiduieli, au suferit la acestea, au fost schimbaţi ori s-au retras. Înainte însă de a-l judeca pe cei de pe punte, ar trebui să-l căutăm pe amiralul care stă ascuns în cabină.

Cu un conducător care se transformă periodic într-o abstracţie, o echipă naţională nu se poate, în timp, decât abstractiza. Or, Mircea Sandu este un preşedinte care şi-a asumat o  singură misiune: de a fi reales de către cei pe care el i-a selectat în acest scop, al veşnicei reconfirmări. A fost omul potrivit doar să creeze senzaţia că se potriveşte unui loc pe care nu-l poate sfinţi. Aşa arată omnipotenţa celui nevrednic, nu face mare lucru într-un mod perfect. Mereu mi-a amintit de personajul lui Kevin Spacey din “Suspecţi de serviciu”: un om dirijând abil evenimentele din mijlocul lor, alunecând însă dibaci când treaba se împute, pentru a dispărea la momentul oportun.

Un conducător? Nu, un etern locţiitor, căci ajunge unde şi-a propus ţinându-i în loc pe ceilalţi. Gluma a devenit macabră atunci când toată suflarea fotbalistică a unui neam obsedat de ideea de a avea un compatriot în Olimp s-a bucurat la alegerea sa într-un comitet al puterii. Din acel moment, Naşul s-a înconjurat de un strat vâscos de mister, gros ca magiunul, din miezul căruia ne făcea cu ochiul: “Sunt aici şi fac multe pentru România, dar nu vă pot spune ce”. Adevărul e însă altul: echipa naţională a făcut mult mai mult pentru Mircea Sandu decât invers, fiind trambulina care, după ce l-a propulsat în sferele propuse, a rămas să vibreze inutilă peste băltoacă. Rolul şefului FRF nu era de a pune o pilă pentru fotbalul românesc la UEFA, ci de a construi, în 20 de ani, un fotbal care să nu aibă nevoie de pile.

Spre deosebire de cea a căpitanului din teren, scrisoarea deschisă a domnului Sandu adresată publicului român va rămâne mereu o foaie albă, iar dacă o va scrie vreodată, probabil va pune pe altcineva să o semneze. De aceea, aştept cu nerăbdare meciul său de retragere din sălile de şedinţe pe care le-a umplut exemplar. Mircea Sandu merită un stadion gol de recunoştinţă şi-l va avea, căci tribunele noii arene nu se vor umple prea curând la meciurile naţionalei, dacă vom mai strânge vreodată una.

P.S. Domnul Mircea Sandu îmi dedică un scurt drept  la replică aici. Îi dau dreptate: pentru a-i egala performanţele manageriale, ar trebui ca timp de zece vieţi să nu scriu o literă. În rest, fără niciun strop de ironie, îi doresc Domniei Sale multă sănătate.

P.P.S. Dragi prieteni, sâmbătă, 28 mai, ora 15:00, vă invit la lansarea cărţii mele, intitulată “Câteva sfârşituri de lume”. Festivitatea va avea loc la standul Editurii Humanitas de la Bookfest. Vă aştept!

“Câteva sfârşituri de lume”, o carte de Adrian Georgescu

Naţionala fantastică

Cândva, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Diferenţele de valoare în fotbalul mondial au devenit atât de mari, încât FIFA organizează o grupă pentru echipe imaginare şi cu nevoi speciale. Picăm cu: 1. Paltonia, campioana mondială la fotbal cu nasturi, 2. Cei 12 apostoli, 3. Distribuţia din „Drumul spre victorie”, 4. Personajele din desene animate.

În primul meci, în deplasare cu Paltonia, România porneşte favorită, întrucât golgheterul adversarilor e captiv pe o haină de piele. Partida e însă un dezastru. Raţ alunecă mereu pe luciul mesei, Chivu e depăşit permanent. În ciuda înfrângerii, o veste bună: Florescu, acest Justin Bieber al fotbalului românesc, primeşte o ofertă de a juca în campionatul paltonian. A doua partidă este cu apostolii, pe noul stadion, încă neterminat. Avem motive de optimism: tatăl antrenorului nostru susţine cu probe că are mai multe performanţe decât părintele celuilalt selecţioner. Pe ploaie, mai bine adaptaţi mersului pe apă, apostolii înscriu primii (Ioan, 11), dar Marica profită de neatenţia lui Toma şi reuşeşte o triplă. Doar o minune îi mai poate salva pe apostoli. Ea vine în minutul 70, când apa din bidoane se transformă în vin, iar ai noştri încep să se îmbrăţişeze fără să fi dat gol.

După întâlnire, Nea Puiu reclamă liberul arbitru la FIFA şi promite victoria în partida următoare. Meciul e însă unul fără goluri. Stallone filmează „The Expendables 5″ şi lipseşte, Deyna şi Bobby Moore au dispărut între timp, pe Michael Caine îl chinuie reumatismul. Deşi media de vârstă a echipei adverse este de 76 de ani, nu reuşim să ieşim din propriul careu. Rezultatul e salvat de Dom’ Profesor Rădulescu, care la cornere îl ţine de vorbă pe Pelé, convingându-l că stau la coadă la sifoane, deci nu trebuie să sară la cap.

Deşi ultimii, putem evita retrogradarea din grupă dacă învingem desenele animate. Hai băieţi! Fii în roşu pentru naţională! Selecţionerul e desemnat cel mai sexy fiu de antrenor la Gala Premiilor TVMania. Mutu adoptă un picolo, Chivu un adversar. Înainte de începerea meciului are însă loc dezastrul. În tunel, Mutu şi Chivu îl bat pe Mutulică, transformându-l într-o caricatură încâlcită, iar Mitea, noua armă secretă a lui Răzvan, se răzbună pe Bambi pentru necazurile în amor.

FIFA cere măsuri drastice. FRF hotărăşte schimbarea de sex şi înscrierea echipei în grupa similară feminină, unde sunt şanse mai mari de calificare. Hai fetele! Fii în roz pentru naţională! Picăm cu: 1. Corul din Căpâlna, 2. Selecţionata „Sex and the City” plus „Desperate Housewives”, 3. Apropiatele lui Hugh Hefner, 4. Câteva trecătoare. Avem prima şansă dar, din păcate, la ora celei dintâi partide, majoritatea tricolorilor se află în acea perioadă a lunii, deci …