Bamboo versus Colectiv. Cum ne spălăm pe mâini de România

bamboo01

Ordinea operațiunilor este: întâi te speli pe mâini de orice vinovăție, apoi ridici degetul arătător și-l îndrepți spre altul. Când lanțul se termină și nu mai există un altul, pasezi din start răspunderea, pe semnătură. În România, există o industrie de „nu e vina mea”.

De pildă, chestiunea asta cu „clubul funcționa pe proprie răspundere” este alibiul perfect, un „lasă-mă să te las” ce poate asigura funcționarea la infinit al unui sistem al morții. Noi – statul – ne facem că muncim, voi – cetățenii – vă faceți că trăiți, asumându-vă riscul ca, din când în când, să ardeți ca muștele.  Continue reading

România moare zilnic

Ce lucru important credeți că n-am făcut în acest peste un sfert de secol care a trecut de la Revoluție și musai ar fi trebuit să-l facem?

evolutie1 Unii, poate, ar zice că nu avem încă o autostradă care să străbată România de la un capăt la altul. Alții, că, având speranța de viață cea mai scăzută din Uniunea Europeană, nu ne-am îngrijit de sistemul medical.  Vor fi și dintre cei care cred că Iliescu ar fi trebuit judecat pentru crimele de la mineriadă.

Toți ar avea dreptate, dar părerea mea e că marea noastră greșeală a fost că am lăsat baltă sistemul de educație. Dacă ne-am fi preocupat de acesta, n-am mai fi avut nici zece ani de Iliescu, nici zece ani de Băsescu. Educația e cel mai bun antivirus pe termen lung pentru un sistem corupt, iar ei știu asta. De-aia au și neglijat-o mereu.  Continue reading