Alte ştiri dintr-un fotbal mic

* „Am auzit că în timpul meciurilor Real – Barcelona, pe Santiago Bernabeu s-a scandat continuu Hala Madrid!”, a declarat Mircea Rădulescu. „Am vorbit cu domnul Halagian, care s-a declarat deschis oricărei oferte”, a continuat directorul Şcolii de Antrenori.

* Adrian Mititelu a evitat să plătească timp de luni de zile factura la curent electric pentru stadionul din Bănie din două motive. Primul: este om de afaceri şi gândeşte în perspectiva noului sezon, când îl va ajuta soarele amiezii. Al doilea: graţie ochelarilor cu lentilă opacă, oricum nu ar sesiza dacă s-ar lua curentul.

* După îndelungi negocieri, Olăroiu a acceptat să antreneze Steaua, prin SMS, în repriza a doua a meciului cu CFR Cluj din ultima etapă, cu drept de prelungire până în minutul 90+4.

* Faptul că lucrările la National Arena sunt în întârziere nu pune în mare pericol disputarea meciului amical dintre selecţionatele României şi Argentinei. Careul alb-celeştilor din prima repriză  poate fi gazonat şi atunci.

* În privinţa aceluiaşi meci, Răzvan Lucescu a declarat că se teme foarte tare de un singur lucru: ca Messi să nu-l marcheze prea strâns pe Florescu – singurul „tricolor” netransferabil, pentru că nu are de unde să se transfere -, împiedicându-l să-şi facă jocul fără minge care l-a consacrat.

* Pentru prima oară în ultimii trei ani, Steaua n-a tras nici măcar un singur şut pe poartă în timpul unui meci. Conducerea clubului a hotărât astfel ca în sezonul următor să investească nu în cumpărarea de jucători, ci în achiziţionarea de ghiduri Michelin şi de sisteme GPS.

* Noi schimbări în structura de conducere a lui Dinamo. După repetarea analizelor privind nivelul mercurului în sânge, Cristi Borcea a renunţat şi la poziţia de termometru.

* Secretul cel mai bine păzit al fotbalului românesc nu e ce se află în mintea lui Gigi Becali, ci faptul că Deac este agent secret. El a fost racolat de gruparea „Bărbaţi în şorturi”, un serviciu atât de secret, încât nici membrii lui nu ştiu prea bine că sunt spioni. Misiunea sa la Schalke este de a strânge cât mai multe date şi informaţii legate de fotbalul german. Până acum, Deac a reuşit să recolteze 714 mostre diferite de vopsea de pe băncile rezervelor, să se infiltreze în două rânduri pe gazon şi să facă astfel încât să-i fie  prezentat lui Raul.

Dansul somnambulilor

Am văzut meciuri de “x şi 0” mai palpitante decât acest Steaua – Dinamo.

Derby de România? El clasico autohton? Nu, „El Apático”. Mai degrabă ai asculta orice discurs al lui Ion Iliescu sau ai urmări doi gândăcei ochiul-boului mergând încârligaţi pe pavaj, o bunicuţă croşetând, programul de clătire al unei maşini de spălat. Nici măcar îmbrâncelile dintre jucători după un fault mai viguros nu mai au consistenţă. Parcă ar încerca să se invite la dans, căci mai mult se mângâie. Păi, când se ciocneau Hagi şi Mihăescu pe la sfârşitul anilor ’80, te aşteptai să zboare o gambă, o mandibulă ori măcar câţiva dinţi.

Poate, la următoarele dansuri ale somnambulilor pe care continuăm să le numim „derby-uri de tradiţie”, dacă timp de o oră nu se întâmplă nimic, ar fi mai bine să joace echipele suporterilor. Măcar oamenii ăştia mai fac ceva. De fapt, aruncarea de tiribombe peste gard, către galerie, este şi un caz de pasare a răspunderii. „Băieţi, încercaţi voi una-alta, că pe noi reţeta de drob cu Diazepam ne-a cam turtit”. Ar fi trebuit ca fotbaliştii să aprindă fumigenele, apoi să şi le introducă în şorturi, ca stimulente de efort.

Bănuiesc că Moţi e păstrat în echipă pentru a-l ţine mereu concentrat pe propriul portar, altfel este o stalagmită cu crampoane. Bordeanu îşi parcurge banda ca troleibuzul, iar când troleele sar, aşteaptă să-l depaneze Andone. Urmărind inadaptarea consecventă a lui Liviu Ganea, te gândeşti că e cam „Leave you” Ganea.

Da, Steaua a fost mai activă, dar în stilul unei persoane care are urgentă nevoie la toaletă. Echipa tropăie şi se agită pe terenul de joc, apoi, după binemeritata uşurare din pauză, se potoleşte. După ce ia gol, starea febrilă reapare, însoţită de şuturi necontrolate. Din 21 de emisii de minge către poartă, steliştii au nimerit ţinta de numai trei ori! Dintre acestea, două au fost multlăudatele şuturi ale lui Tănase, în care balonul parcă se dezumflă de cum pătrunde în spaţiul aerian al careului mic.

Steliştii au avut şase ocazii mari. La ultima, de pildă, Onofraş a întins nu piciorul către minge, ci acea bucată de carton care păstrează rigiditatea cizmei în cutie. Nu-i poţi spune însă „situaţie clară de gol” unei faze în care Bănel rămâne singur cu portarul, decât dacă acesta îi e coechipier. În cele mai multe dintre cazuri, e „o situaţie clară de râs”.

Cât despre Surdu, când alergi ca un căţel după fluturi, iar un ins ceva mai înalt decât steguleţul din colţul terenului înscrie cu capul de lângă tine, ar trebui să te întrebi dacă nu cumva te cheamă Absurdu.