„Pentru a putea admira, e nevoie de măreție” – Ernesto Sabato.
Sunt două genuri de oameni care critică neargumentat evoluția unui sportiv: defetistul și haterul. Primul va flutura steagul alb al predării de la primele semne rele: „Halep pierde finala”, „Jelena o domină mental. N-are nicio șansă”, „E gata!” (în primul set). El preferă, în mod inconștient, siguranța unei înfrângeri frământărilor pe care le aduce competiția, totul pentru șansa de a sublinia, la sfârșit, cu o tristețe totuși sinceră: „V-am spus eu!”.