Nu-i vedea. Auzea doar vâjâitul coşmarurilor învelite în piele îndreptându-se spre tâmplele sale, dar, de cele mai multe ori, el dădea stingerea în ring. Lumina i-a părăsit ochiul stâng în 1917 şi, cinci ani mai târziu, cataracta i-a lăsat în dreptul numai umbre. În 1924 intra totuşi în sala în care se antrena campionul mondial al greilor, Jack Dempsey, cerând să lupte cu acesta. Avea 41 de ani, 11 kilograme mai puţin decât Jack şi era aproape orb. Dempsey a refuzat, explicând apoi, peste ani: „Singurul om de care m-am temut a fost Sam Langford, pentru că m-ar fi aplatizat”.

Revista Ring, „Biblia boxului”, l-a aşezat pe locul 2 în topul celor mai buni pugilişti ai tuturor timpurilor, după Joe Louis. Avea o deviză simplă – „nu-l lăsa pe ăl’lalt să-ţi facă ce-ar vrea” -, doar 1,7 metri înălţime, dar şi un spate lat de un metru şi braţe incredibil de lungi, la capătul cărora erau montate două bombe ce găseau bărbia adversarului cu uşurinţa cu care fulgerul descoperă metalul.

Intrând în ring în cea de-a opta rundă a unui meci, şi-a ciocnit mănuşile cu adversarul. „Sam, nu-i ultima repriză!”, a spus acesta uimit. „Fiule, pentru tine e”, i-a răspuns Langford şi în câteva secunde s-a ţinut de cuvânt, aşa cum a făcut şi în cazul unui alt oponent, căruia i-a arătat în ring locul unde îl va doborî.  După ce un jurnalist a scris că un adversar de-al lui merita victoria, la revanşă Sam i l-a aruncat, dintr-un pumn, peste corzile ringului, drept în poală: „Ia-ţi campionul!”.

Forţa, îndemânarea şi culoarea pielii l-au transformat într-un paria. Înfrânt în singurul meci de titlu mondial pe care l-a susţinut, i s-a refuzat apoi orice şansă, la orice categorie. A fost silit să lupte de zeci de ori cu boxeri negri, pentru ca albii să fie feriţi de izbitura pumnilor săi, a fost nevoit să se lase învins în ring pentru a avea ce mânca.

„Nu trebuie să-i plângeţi de milă bătrânului Sam”, i-a spus ziaristului care l-a descoperit, cu puţin înainte de a muri, singur, sărac şi orb, într-un azil. „Am purtat peste 600 de lupte şi fiecare din ele a fost o plăcere”.

Astăzi, domeniul SamLangford.com, ani de zile aflat în posesia urmașilor, este de vânzare.

Notă: despre Sam puteţi citi aici, aici şi, de ce nu?, aici.