Mă uitam acum ceva timp la un episod din Fear the Walking Dead, un serial cu temă apocaliptică și cu zombies. Într-o scenă, un american aflat pe un vas în flăcări ia legătura prin stația de emisie-recepție cu un rus aflat pe o rachetă (OK, realizez că e imposibil și că sună a banc, dar fiți și voi mai îngăduitori :) ). Amândoi știu că omenirea va dispărea în curând și încep un joc de evocare a unor replici celebre rostite pe patul de moarte. Sunt citate câteva:

„Cuvintele spuse pe patul de moarte sunt ale proștilor care n-au spus destule până atunci” (Karl Marx)

„Ori dispare tapetul ăsta, ori eu” (Oscar Wilde)

„M-am născut într-o cameră de hotel și, la naiba!, mor într-o cameră de hotel” (Eugene O’Neill)

Și m-am gândit să vă mai amintesc câteva astfel de fraze rostite imediat înaintea Marii Plecări. Pe unele le-am tradus, pe altele le-am lăsat în original, să nu le stric esența. Unele au mult umor, altele sunt cinice sau absurde sau emoționante, dar toate sunt geniale.  Continue reading →