Vă sună familiar, bănuiesc, expresia “echipa românului X”, rostită cu repetiție în vederea promovării unui meci mediocru. Faptul că, uneori, românul nici nu era trecut pe foaia de joc nu-i împiedica nicicum pe comentatori să se refere la respectivul ca la o axă a universului, alfa și omega în fotbal, sufletul echipei, MVP in absentia.

Când lumea începe cu tine, ea se și sfârșește cu tine, de cele mai multe ori fără să știe că exiști. Așa am devenit, în timp, cel mai bun producător european de piese de schimb originale  second hand. Iată, după 3 luni de pregătire fizică asiduă, Florin Gardoș a devenit, în sfârșit, bun de joc pentru Premier League. Ronald Koeman, nimeni altul decât antrenorul lui Southampton, care nu-i alta decât “echipa românului Gardoș”, a decis, într-o zi, că jucătorul “a ajuns la nivelul de care noi avem nevoie și de care el are nevoie pentru a juca”. Și Gardoș a jucat, ba, mai mult, a rămas în teren tot timpul meciului, deci pentru presa română a devenit “integralist”. Probabil, dacă ar absolvi în teren toate partidele dintr-o lună, l-am declara masterand sau doctorand în fotbal.

Adăugând evoluțiile bune ale lui Pantilimon la Sunderland, avem un moment de descătușare pentru toată lumea. Putem, în sfârșit, să scriem că “românii fac legea în Premier League”, avem rara ocazie de a folosi cuvinte precum “extraordinar”, “providențial” ori “fabulos” spre a descrie întâmplări banale. Dacă titlurile din presa sportivă li s-ar aplica oamenilor obișnuiți, așa ar arăta ziarele: “PROVIDENȚIAL. Popescu  de la 2 și-a plătit întreținerea”. “FABULOS. Colindătorii fac legea prin bloc”.

Gardoș și Pantilimon sunt totuși printre cei mai buni jucători români ai momentului, căci au ajuns într-un campionat puternic. Pentru toți ceilalți există echipele care încep cu “Al”, unde, vă rog să observați, antrenorii sunt constant mulțumiți cu nivelul de pregătire. Numai la noi o știre precum aceea cu Adrian Mutu revenind la Fiorentina este tratată cu seriozitate și nu ca o farsă cu camera ascunsă. Numai la noi este credibilă informația potrivit căreia un club din zona Golfului Persic ar da 3 milioane de euro pentru Dodel Tănase, clubul în cauză nefiind, atenție!, unul de jocuri mecanice.

Fotbaliștii noștri sunt cumva în situația contelui de Monte Cristo: după ce au săpat ani de zile un tunel în vederea evadării, au descoperit că, dintr-o eroare de calcul, în loc să coboare către mare, acesta dă în celula fostului antrenor, iar acolo află metoda prin care vor pune mâna pe-o comoară îngropată prin deșert.

Întrebarea e însă următoarea: după câți ani de pregătiri, revoluții și schimbări ar putea livra fotbalul românesc un jucător care să poată evolua, din prima, titular la o echipă din Premier League? Personal, cred că mai degrabă va reveni Victor Pițurcă pe banca echipei naționale, cu toate secretele fotbalului modern în tolbă.