Sportul ca bucurie și sportul ca formă de nepăsare.

Chipurile copiilor când își întâlnesc idolii recompun în fiecare zi o imagine a raiului pe care am pierdut-o undeva, între câteva scandări de ură. Este ceva nedemn în separarea aceasta dintre tribune și terenul de sport, întrucât pe cât era de necesară pentru cei mari, pe atât e de nedreaptă pentru copii.

De când sportul a devenit o producție, nici toate artificiile tehnologiei nu-l mai pot aduce pe erou mai aproape: el rămâne dincolo de oamenii de ordine. Este un mit, un Moș Crăciun care lasă darurile și pe care nu îl poți atinge.  Continue reading →