Ne trebuie o femeie

Nu poţi să mergi cincizeci de metri prin Bucureşti fără să-ţi sară în faţa ochilor o plăcuţă pe care scrie „Lucrare realizată cu sprijinul Primarului sectorului n, Xulescu”. Sau „cu voia primarului …”, „…sub îndrumarea…”, „… la iniţiativa…”, „din bunăvoinţa”, „… la comanda”. Aşa cum marile catedrale au pus la vedere numele întemeietorului, în Bucureşti, aproape fiecare gărduleţ sau bătător de covoare consfinţeşte nemurirea vreunui Mecena din bani publici. Mai lipsește să vedem aceste nume dăltuite în rahații de câine.

Din punct de vedere istoric, procedura nu e nouă: se pare că şi în Egiptul Antic existau anunţuri cu „Piramidă construită de Kheops şi recondiţionată termic de Mikerinos”, dar acestea n-au învins trecerea mileniilor. În Capitală e invers: anunţul se prezintă mult mai durabil decât opera, pare că se va putea citi şi atunci când metrul pătrat de asfalt deasupra căruia a fost aninat va fi din nou sfărâmat de pickhammere.

E unul dintre motivele pentru care mi-ar plăcea ca o femeie să fie primar general. Bărbaţii nu au numai obsesia dimensiunilor vaste, ci şi pe aceea a veşnicei erecţii. O doamnă n-ar străpunge Dealul Filaretului doar pentru a-şi dovedi potenţa edilitară la o vârstă înaintată, n-ar visa la autostrăzi suspendate, nu s-ar lăuda cu metrii şi kilometrii pe care i-a dat în folosinţă. În principiu, dacă aţi observat, ele tac şi fac, la o săptămână după ce ţi-ai impus punctul de vedere într-o dispută conjugală, vezi că a rămas ca tine, dar s-a făcut ca ea.

Aşa s-ar rezolva şi multe dintre disputele din Consiliul General, unde se întârzie o sumedenie de lucrări. Toţi ar pleca acasă convinşi că ideea doamnei primar de a colora blocurile în lila a fost definitiv îngropată, până când s-ar trezi cu câteva bulevarde vopsite . „Ce-i asta? N-am respins culoarea lila?!”, ar urla vajniciii consilieri. „Vai, câtă nepricepere! E fuchsia, domnilor, nu lila…”. Gândiţi-vă însă că nici măcar asta n-ar fi mai rău decât experimentele cromatice făcute în Rahova de impresionistul flamand Van Ghelie.

Ăsta e felul nostru, al bărbaţilor: dacă fapta nu-i urmată de laudă, degeaba e. Se întâmplă ca-n bancul următor, ilustrativ pentru formele împlinirii masculine. „Dintr-un naufragiu se salvează doar un român şi Jessica Alba. Cu ultimele puteri, cei doi ajung înot pe ţărmul unei insule pustii.  Zilele trec una după alta, ei încep să trăiască împreună pe insuliţa care se dovedeşte un mic paradis, cu toate cele trebuincioase vieţii. Totuşi, după vreo trei luni, el devine din ce în ce mai trist. Se plimbă ore în şir pe ţărm, oftând şi privind spre zare. Superba actriţă vine lângă el şi începe să-l descoasă: «Ce e, dragul meu? Pot să te ajut?», «Nu»», răspunde el, oftând lung. «Totuşi, suntem numai noi aici, dacă nu vorbeşti cu mine, atunci cu cine?». «Bine», zice el. Îi dă pălăria lui, îi desenează o mustaţă şi încep să se plimbe pe plajă. La un moment dat, se întoarce spre ea şi o întreabă: «Auzi, moşule, ştii pe cine … eu aici de vreo trei luni?»”.

Cam aşa-i şi cu primarii noştri. După ce că ne …,  mai pun şi plăcuţe cu numele lor, să nu uităm.

Zece măsuri pentru scoaterea României din criză

  1. Impozitul pe umbră. Cei care vor fi descoperiţi ca fiind permanent însoţiţi de o siluetă indefinită ce alunecă în urma lor pe trotuare vor fi declaraţi aparţinători ai acesteia şi forţaţi să-i plătească obligaţiile la stat.
  2. Înjumătăţirea pensiilor. Se va face lunar, până la dispariţia acelei categorii sociale care l-a făcut pe preşedinte să declare că suntem “un popor de asistaţi”. În schimb, vor fi angajaţi mai mulţi oameni activi, de genul acelora care în aceste zile schimbă pentru a mia oară bordurile în Bucureşti, după principiul “unul lucrează, opt fumează”.
  3. Închirierea liderilor la summit-uri. Dacă şefii de stat vor o fotografie de grup cu primii bărbaţi ai României, să plătească! Noi am plătit destul. Apoi, ce ţânc european nu şi-ar dori să-l aibă pe premierul român, dotat cu nas roşu şi galoşi cu trei numere mai mari, la petrecerea de împlinire a patru ani?
  4. Taxa pentru autostrăzile neconstruite. Dacă nu poţi merge cu maşina pe ele, asta nu înseamnă că nu există. La ieşirile din fiecare oraş vor fi începute autostrăzi şi instalate aparate de taxat, în cadrul programului “Drumurile de veci ale viitorului”.
  5. Împrumutul guvernului la bănci. Pentru că recentele tranşe luate de la UE şi FMI s-au dus, guvernul va contracta un împrumut imens direct de la băncile străine din România, returnându-le imediat banii, cu rugămintea de a nu-i scoate din ţară.
  6. Acciza pe respiraţie. Consumul de oxigen pe cap de locuitor a atins, se pare, cote alarmante în România. Populaţia va fi încurajată să se abţină de la această practică nesănătoasă, care distruge oxigenul din aer şi duce la creşterea încălzirii globale. Se vor organiza campanii gen “Respiratul e singura ta plăcere?”. Pentru o oră de abţinere de la acest viciu, vei fi premiat cu o garsonieră în zona Bellu, ceea ce va impulsiona şi piaţa imobiliarelor.
  7. Turism. Ministerul de resort va anunţa descoperirea unor izvoare de apă vie la Mamaia, unde jumătatea de litru costă cât kilogramul de aur. Masochiştii din toată lumea vor fi atraşi la Vama Veche, prin programul “Vii miliardar, pleci nudist
  8. Vom retroceda pe zece ani Dobrogea bulgarilor, pentru construirea de hoteluri, apoi o vom lua înapoi.
  9. Introducerea TVA-ului la dăruirea de cadouri, îmbrăţişări, împrumutul unei pompe de bicicletă de la vecin, saluturi, vânzarea de secrete militare.
  10. Intrarea guvernului în grevă. Lipsită de cele mai importante ajutoare ale sale, criza va începe, în sfârşit, să dea înapoi.