Acestei aglomerări blonde de stirpe slavă care e tenisul feminin, alcătuită din bucle şi picioare fine, Francesca Schiavone îi aparţine doar cu numele. Are un mers cocoşesc, scos parcă din secvenţele neorealiste în care băieţandrii îşi ridicau gulerele fie că mergeau la bătaie, fie că mergeau la dans. Cu puţină atenţie, veţi vedea în acel volănaş care pâlpâie dantelat la capătul fustei şi un semn de cochetărie, şi unul de autoironie, căci de la Arantxa Sanchez nu a existat o jucătoare care să fie feminină nu atât prin date biometrice, cât prin atitudine.

Ultimele sale două partide de la Openul australian au durat, cumulat, peste şapte ore. Continue reading →