Cazul Vișinescu, înfrângerea României

visinescuAstăzi, de fapt, ar trebui să comemorăm toate victimele tuturor „Vișineștilor”, oameni care au sfârșit în închisoare, condamnați și după moarte, căci mulți nici măcar n-au fost reabilitați, morți de mâna unora care au sfârșit, liberi, în paturile lor, drept cetățeni onorabili și fără de pată.

Pentru că nu e o victorie, ci semnarea unui armistițiu cu uitarea. Nu Vișinescu a fost condamnat azi, ci românii – să meargă mai departe fără să înțeleagă ce li s-a întâmplat și cum au permis să se întâmple așa ceva. Dacă este o zi simbolică, așa cum scrie pe ecranele TV, atunci ea simbolizează o înfrângere, căci a trecut mai bine de un sfert de secol de la Revoluție până când primul torționar să fie condamnat definitiv pentru crimele sale. Altul, după știința mea, nu a fost judecat și nici nu e în curs de judecare. Așadar, mii de oameni morți la Pitești, la Gherla, la Aiud, în munți, la canal: un singur vinovat.  Continue reading

Teroarea ca fapt divers

3979

Groaza indusă în mod programat semenilor este apanajul exclusiv al omului. Animalele nu-și chinuiesc victimele: ele ucid din instinct. Catastrofele naturale se întâmplă. Bolile lovesc.

Teroarea înseamnă așteptarea loviturii și nu lovitura în sine. Imaginile străzilor din Bruxelles aproape depopulate sunt aproape la fel de înspăimântătoare ca imaginile din Parisul serii în care au avut loc atentatele. Un oraș în care oamenii ar rămâne săptămâni sau luni ascunși în case este adevăratul infern, pentru că într-un astfel de spațiu s-ar muri în fiecare secundă. Până la urmă, orașul e un loc în care mulți oameni aleg în fiecare zi să trăiască împreună, nu scena absențelor lor.  Continue reading