in În pat cu duşmanul, Evenimentul Zilei

Concursurile de frumuseţe: un mod de discriminare?

Cine îşi atinge scopul?

de Adrian Georgescu

„Discriminare” înseamnă să consideri o categorie ca fiind inferioară celei din care faci parte. Ce bărbat se uită însă la un concurs de frumuseţe ca să umilească femeia?

De altfel, reprezentantele sexului slab mi se par mai interesate de aceste întreceri. Noi, bărbaţii, ne plictisim repede să urmărim câteva frumuseţi defilând la mii de kilometri distanţă. Este ca şi cum un vânător ar sta cu glonţ pe ţeavă uitându-se pe „Animal Planet” la un documentar despre căprioare. Dacă însă am fi în sală, nu ne-aţi dezlipi de pe scaune nici pentru finala CM de fotbal.

Criteriile noastre sunt puţine, dar bune. De fapt, e unul singur, exprimat prin propoziţia „Maaamă, ce bine arată asta!”, urmată, eventual, de o alta cu verbul la condiţional-optativ. Cu toată lipsa de profunzime analitică a acestei judecăţi, ea măcar conduce la o ierarhie justă. În schimb, o femeie analizează altă femeie pe bucăţi, aşa cum vorbesc bărbaţii despre maşini. „Mda, asta e drăguţă, dar are glezne groase” sau „Franţuzoaica n-are pic de talie”, acestea sunt observaţii tipice făcute la adresa unor creaturi superbe. În cazul în care juriul unui concurs de „Miss” ar fi compus doar din femei, probabil că învingătoarea ar fi cea mai ştearsă participantă.

Dacă respectivele întreceri sunt o dovadă de discriminare, cum de există mereu o sumedenie de candidate? Nu ştiu bietele făpturi că sunt victime? De fapt, am senzaţia că, dintre cele două categorii, femeia-privită şi bărbatul-privitor, cea dintâi îşi atinge mai degrabă scopul.

Semnul nesiguranţei

de Elena Georgescu

Pentru a avea şanse într-un concurs de frumuseţe, o femeie trebuie să intre într-un tipar modelat după aşteptările masculine. Aşa cum soţia ideală din secolele trecute trebuia să facă mâncare, să nască, să coasă şi să tacă, participanta la un concurs de Miss nu trebuie nicio secundă să-i pună în inferioritate pe membrii juriului. Răspunsurile de tip “aş vrea să fie pace în lume” nu sunt atât rezultatul prostiei candidatelor, cât al acestei tactici.

Şi reprezentanţii sexului tare sunt mereu dornici să concureze unii cu ceilalţi. Întrecerile sunt însă de obicei de forţa braţului, “cine bea mai multe beri” sau teste de cultură generală, probe în care învingătorii sunt stabiliţi în mod obiectiv. Când vine vorba de criterii subiective, nu de dimensiuni, distanţe, cantităţi sau răspunsuri exacte, bărbaţii devin nesiguri şi preferă să evite lumina reflectoarelor.

Nu se organizează concursuri masculine de frumuseţe nu pentru că pe bărbaţi nu i-ar interesează frumuseţea proprie – se ştie de unde vine substantivul “narcisism” -, ci pentru că le lipseşte curajul de a fi examinaţi. Dacă juriul este compus din femei, mai treacă-meargă, dar dacă judecătorii sunt alţi bărbaţi, ce oroare!, “doar nu sunt homosexual!”. În plus, calităţile pe care noi le căutăm cu adevărat la ei nu ies în relief pe scenă, la proba costumelor de baie.

Aşadar, concursurile de frumuseţe sunt o metodă de discriminare, însă nu a bărbaţilor faţă de femei, ci a bărbaţilor faţă de ei înşişi.

http://www.youtube.com/watch?v=lj3iNxZ8Dww

http://youtube.com/watch?v=hibyAJOSW8U

http://www.youtube.com/watch?v=7-kSZsvBY-A

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

207 Comments

  1. Dragilor,
    cand grija zilei de maine iti intuneca… vizorul, nu prea-ti arde cum arata miss X sau mister Y… care au castigat in urma cu 50 de ani sau anul trecut nu stiu ce concursuri specifice.
    Ce vreau sa spun?
    Concursurile astea sunt cam ca si cursele de formula 1 – segmentul de populatie participant si interesat e, intr-un fel, cam acelasi, si e redus.
    Asa ca… sunt „discriminatoare” prin simpla existenta :) :)

  2. Mie concursurile internationale de Miss mi se par la fel de plictisitoare si nefolositoare ca Eurovisionul. Multe dudui din toate colturile lumii concureaza pentru titlul de cea mai frumoasa dintre ele. Iar la final castiga una din Africa. Si oricum, dintre toate romanecele frumoase, la Miss-urile astea importante ajunge vreo urata.

  3. „Pentru a avea şanse într-un concurs de frumuseţe, o femeie trebuie să intre într-un tipar modelat după aşteptările masculine.”
    Hmm…nu cumva aceste criterii sunt de fapt rezultatul imaginatiei femeii relativ la modul in care barbatul o apreciaza? Si…e vorba aceea, o femeie devine „fatala” cu scopul principal de a starni invidia altor….femei. Faptul ca atrage privirile barbatilor, asta e doar o consecinta, agreata de altfel.
    Iar in fond, ideea de a face ceva pentru a da bine in ochii altora (relativ la raspunsurile concurentelor care de multe ori ar denota un iq cat numarul de la pantofi) este foarte des regasita si bine inradacinata in caracterul multor oameni. Ce nu fac oamenii din ziua de azi, orbiti de bani, faima si putere, pentru a fi cu un pas in fata? Daca moda le-ar zice ca trebuie sa poarte chiloti tanga agatati de ureche, probabil ca ar face-o…
    Oamenii adevarati sunt cei care nu se lasa purtati pe aceste valuri…
    Parerea mea….

  4. Buna ziua tuturor!
    Aparent selectia celei mai..este facuta dupa criterii masculine.Daca ar fi dupa mine finalistele n-ar avea loc pe pachebotul candidatelor pentru ca mi se par prea costelive, prea exagerate si cu un IQ de planta la marea majoritate.
    Prefer sa vad o miss cu sani si silueta amforata in locul unei costelive pe care costumul de baie sta lipit cu „Picatura”.
    Pe de alta parte nu uit bancul ala referitor la cum vede barbatul femeia ideala..asadar adevarat miss si care avea drept printesa femeia de 120 cm inaltime, urechi mari si teasta cat mai tesita ca sa faca loc paharului si scrumierei.

  5. personal sunt deranjat de aceasta formulare
    ” concurs de frumusete „..
    ca si cea ” salon de infrumusetare „..
    este o discriminare evident…
    concurs dupa parearea mea, ar trebui sa se refere la ce am realizat
    cu mintea si corpul nostru si nu cu ce am fost inzestrati de natura…

  6. ANdrei
    „Daca moda le-ar zice ca trebuie sa poarte chiloti tanga agatati de ureche, probabil ca ar face-o…”
    Nu ca ar fi ceva rau in asta …
    ……………………………………………………..

    „Oamenii adevarati sunt cei care nu se lasa purtati pe aceste valuri…”
    Aici nu sunt de acord. Nu e rau sa fii purtat de valuri.

  7. emil mihai
    Deja notiunea de discriminare incepe sa devina ea insasi opresiva. O sa incepem sa gandim astfel si cand ne uitam dupa femei? (respectiv barbati). O sa ne luam o urata doar pentru a nu discrimina? Pentru ca, indiferent de ce spun manualele de corectitudine politica, exista si oameni urati.

  8. Buna ziua,
    Ce ma distra cel mai tare la respectivele concursuri(nu ma mai distreaza ca nu ma mai uit de vreo 10 ani) erau raspunsurile de genul”as vrea sa nu mai fie foamete, sa am puterea sa fac bine, bla, bla”. Culmea e ca si reprezentantele noastre ziceau la fel, dar ele in Romania umblau cu burtosi libidinosi de 50 de ani. Pai cum ramane fetelor cu foametea din lume? :). iti dai seama ca le pasa lor de saracie cum imi pasa mie daca ploua azi la Iernut.

  9. ma distreaza in mod deosebit cum tinde omul, din cele mai vechi timpuri, sa cuantifice incuantificabilul. frumusete, cu extensiile sale literatura, cinematografie, moda…
    am o zi mai simpluta. de aceea astazi cred ca in domeniul acesta totul se rezuma la „imi place” sau „nu-mi place” :)

  10. AG,
    buna dimineata. eu nu as avea ce cauta la concurs atunci… din punctul de vedere al cartofilor, vreau sa zic. ca din restul punctelor de vedere sunt perfecta :)

  11. Adrian
    Depinde…una este sa-ti traiesti viata purtat de valurile starnite de propriile idei si alta este sa ti-o invalui in conceptiile altora si sa te lasi sufocat de ele. Vorbesc de valurile de tip cliche ce-ti pot transforma viata intr-unul. Moda se numara printre ele. Sa traiesti mereu in varful unei astfel de tendinte, impresia mea este ca te rezumi la o marioneta din vitrina unui magazin din Plaza

  12. Idealul feminin se reduce in zilele noastre la cat esti de „cool” si „artificiala” nu mai e feminitate…nu mai e inocenta…nu mai e femeia pura..fara machiaj frumoasa prin naturaletea ei…

  13. Salut si eu.
    Eu nu ma uit la astfel de concursuri pt ca nu sunt de acord cu ele.
    Nimic nu e natural, fiecare pas, zambet sau cuvant e bine gandit si exersat dinainte.
    Nu cred ca m-as uita nici la cele barbatesti pt ca ar fi la fel, dar poate ca alea ar fi mai tentante doar daca as face parte din juriu…haha

  14. Andreea,
    Machiajul e bun. In fiecare zi aduc o oda inventatorului fondului de ten (nu stiu de ce, dar cred ca a fost un barbat, s-ar putea sa ma insel :)). Ideea e sa-l faci, subtil, parte din tine, nu sa te faca machiajul, agresiv, parte din el.

    AG,
    asa. ti-ai revenit. sa-ti fie de bine.

  15. AG,
    sa ascunzi niste imperfectiuni nu e o crima, daca asta te ajuta la moral. Sa nu folosesti o cantitate care ar putea vopsi Casa Poporului… :)
    nastylicious,
    :) :)

  16. Primul concurs de frumusete al lumii l-a determinat Eris, zeiţa vrajbei, care n-a fost chemata la petrecerea zeilor. Ea a aruncat Marul de aur, pe care Paris trebuia sa-l dea celei mai frumoase zeite. Bla-bla bla – Homer, Iliada. Si urmarile. Asa si cu Miss World e mult mai interesant ce se intampla in culise -, se trag nu sfori ci otgoane. DAR, pt. cea aleasa poate fi o strapontina pt. lumea filmului, foarte multe vedete au inceput asa, evident daca au avut „spatele asigurat”. Referitor la barbati nu trebuie uitat ca Arnold Alois Schwarzenegger, Guvernatorul Californiei – la al doilea mandat, austriacul de origine mai mult decat modesta, crescut fara tata intr-un sat, si-a inceput cariera prin castigarea titlului de Mister World. Dar, a avut nu numai muschi ci si creier. Spectacole infinit mai amuzante, dar in care nu se vehiculeaza munti de dolari, barbatii nu fac nopti albe iar femeile crize de ficat, sunt cele oferite de japonezi – maniaci după concursuri. Pacat ca nu se mai da pe post asa ceva, cum a fost adorabila emisiune TV. – Taheshi´s Castle, alcătuită din 127 de episoade, difuzate timp de trei ani (1986-1989) în lumea întreagă, unde aveau loc cele mai năstruşnice şi hilare concursuri imaginabile şi mai ales inimaginabile, organizate de glumeţii japonezi.

  17. Rubrica asta a ajuns un soi de umplutura pe care experimentati voiosi, toate modurile de a „da rasol”. Daca mai deunazi exista macar un simulacru de opozitie intre voi, in ultima productie, nici nu mai stiti cu ce vreti sa-l „capaciti” pe oponent. Treceti unul pe linga celalalt, total dezorientati, incercind sa va aplicati „lovitura de gratie” pe pipaite, ca la baba oarba. Pai, oameni buni, inainte sa va „ciondaniti in pat”, trebe sa stabiliti clar obiectul ciondanelii. Din:” Concursurile de frumusete: un mod de discriminare?” nu se intelege nici cine-i ipoteticul discriminat si nici cine-ar putea fi acuzat ca discrimineaza. Nu se intelege decit intentia de a mai mesteri o dilema de mucava. Putin, dom’le, putin, dincolo se intelegea mai mult! De-aici si brambureala. Din block-starturile tocite ale traditionalismului sexist, AG se repede sa demonteze ipoteza (tot de el costruita) ca participantele la concurs sint victimele discriminarii privitorilor de sex masculin inlocuind-o cu sugestia ca mai degraba privitoarele s-ar preta la discriminari-prin-deformare de „glezne” ori „ingrosari” de talie. Pe urma trage citeva scatoalce ofticosului subiectivism femeiesc al jurizarii, se imbata retoric cu silogismu’ decisiv(”daca-i discriminare de ce sint atitea candidate”?) si incheie, intelepnicios, anuntind victoria la „scopuri” a „femeii privite” in fata „barbatului privitor”( ce se intimpla cu femeia-privitoare, ea nu-si atinge scopul..deloc, deloc? Saraca!!) Mergind sanatos pe aceasta logica, vom ajunge sa ne intrebam daca nu cumva „femeia privita” il discrimineaza pe barbatul-privitor in raport cu barbatul-neprivitor, care saracul nu stie ca femeia privita isi atinge scopul fiind privita etc.
    Pe partea cealalta, Elena incepe sustinind ca biata femeie tre’ sa cinte, sa joace, sa dea din coada si sa debiteze ineptii, pt ca asa-i dicteaza telepatic „tiparul” asteparilor masculului, (pt ca altfel, fara tirania expectatiei pitecantropului, femeile ar fi numai inteligente si numai nemacheate si preocupate numai si numai de chestiuni cosmogonice).
    Continua, aruncind anatema asupra pudibonderiei infricosate a masculului pt a incheia in aceeasi nota sententios-firoscoasa-rau:”barbatii sint discriminati fata de ei insisi” si nu fata de femei. Tare, dom’le, adica pina la concluzia asta nici nu s-a pus problema vreodata ca un barbat sa fie discriminat de un alt barbat ci numai de catre femei. Curat-murdara obsesia asta sexisto-mahica.
    1. Discriminarea inseamna tratarea neintemeiata si apriorica cu superioritate, subminarea demnitatii, a drepturilor si libertatilor cuiva adica bulversarea ordinii juridice a isonomiei, asa cum rezulta ea din „Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului” si din alte asemenea documente inspirate de ea.
    2. Acuzatia de „discriminare” este manipulata cind abuziv, cind deficitar, iar in cazul conc. de frum. e de-a dreptul hilara.
    3. Singura posibilitate de a forta o discriminare este sa consideram ca neparticipantele la o astfel de competitie sint discriminate in raport cu participantele, pt ca neparticiparea ar echivala cu plasarea automata in categoria „uriteniei”.
    4. Evident ca acest mod indirect de discriminare a neparticipantelor este o aberatie prezenta numai in mintea celor ce sufera constant de idiosincrazie fiindca acele concursuri nu-si aroga explicit monopolul frumusetii, aplicind aprioric etichete celor care nu participa la ele.
    5. discriminarea „femeii privite” de catre „barbatul privitor” sau a barbatilor priviti de barbatii privitori sint alte chestii sugubetze.
    6. Data viitoare ar fi misto un subiect de genul: „Campionatul european de fotbal: un mod de discriminare?” sau „Cupa liceelor la baschet: un mod de discriminare?” etc.

  18. codrus
    relax, relax! unii ar putea crede ca tu esti cel care experimenteaza de fiecare data, combatand cu acelasi zel construit orice subiect ce iti apare in fata ochilor. ceea ce e superok ca exercitiu, mai ales daca undeva inauntru la tine pe acolo locuieste un avocat fara roba, care se zbate sa intre in Barou. Le iei prea in serios pe toate. Uite cat soare e afara!

  19. AG
    Inclin sa-ti dau dreptate, chiar daca sintagma asta „reprezentantele sexului slab” cam aduce a discriminare.
    Nu zic mai multe pt a nu fi inteles gresit.

  20. codrus
    Am şi eu o întrebare: Tu postezi aici pentru că vrei să-ţi exprimi o opinie sau doar de dragul de te da mai superior faţă de ceilalţi, scriind romane. Dacă e varianta a doua să şti că e un mod de discriminare.

  21. Codrus
    E vreun jurnalist pe care il apreciezi in mod deosebit si caruia nu-i critici fiecare cuvant (asta e o expresie, nu o lua mot a mot cum faci de obicei)?

    Shmeny
    Si chiar esti perfecta? Esti shmenylicioasa? :)

  22. Off-topic: Am fost aseara la un restaurant KOREAN, pe „specificul” meu de altfel, unde am gasit mancare facuta ca la mama ei in Korea. Rar gasesti carciumi cu specific unde sa se respecte retele intocmai. Partea rea e ca sunt scorurile astronomice.

  23. nastylicious,
    daca iei in considerare faptul ca nu curat cartofi, atunci poti sa zici ca da :) Nu, glumeam, nicidecum; am o gramada de defecte.

  24. sunt tari unde se organizeaza concursuri de „mister” ca si de „miss”. de exemplu aici sau aici. nu mi se pare ca poate fi vorba de discriminare, atat timp cat oamenii aia, atat fetele cat si baietii, sunt pe scena aia din proprie vointa. „prostie” mi se pare cuvantul mai potrivit.

  25. JMC
    Mai nou japonezii isi pierd timpul, energia si banii (evident) in cluburi de streaptease. De unde timp, ingeniozitate si bani pt altceva? :D

  26. @ Gaby

    Ai rabdare cateva ore si-o sa-ti explice omu’ in multe randuri
    de ce posteaza. Un lucru e sigur: nici macar bravul meu
    tiz nu e ‘mai superior’ decat ceilalti.
    Ca daca ar fi,
    Nu ar mai povesti…
    romane :)

  27. Bine v-am gasit aici, ca la GA e o bezna de-ti bagi
    destele-n retina.
    Referitor la tema de fata, discriminarea e a naturii
    nu a noastra. Concursul in sine nu are ca subiect
    frumusetea ci banul. Daca n-ar scoate bani, n-ar
    mai fi concursuri de frumusete. Ca la urma urmei
    frumos e ce-mi place mie, nu ce cred altii. Iar
    concursurile de frumusete le vizeaza in exclusivitate
    pe femei pentru ca ele reprezinta sexul frumos.
    Altfel ar fi concursuri de „Cine-i seamana mai putin lui
    Dl. Dracu'” Si da, Maria are dreptate. Noi ne-am putea
    masura-n potente. Pe linga cele fizice si intelectuale
    mentionate, as adauga-o si pe cea sexuala, asupra
    careia, din nefericire, narcisismul nu are nici un efect. ;)

  28. papa
    Braila nu am prea avut timp s-o vad :) Astept sa vina primavara, din spusele colegilor ar fi mai frumoasa cand e totul verde :)

  29. Buna seara

    Concursurile de miss prolifereaza pentru ca avem tendinta sa apreciem la o persoana mai mult calitatile native decat cele dobandite prin munca. Desi tinand cont de factorul make-up frumusetea nu este intotdeauna o calitate nativa.

    Avea Thomas Mann o nuvela geniala pe tema frumusetii: „Tod in Venedig”. Slabiciunea noastra pentru frumusete e exploatata si electoral- un candidat frumos va avea un bonus din start in fata unui „soarece de biblioteca” – desi tinand cont de faptul ca playboyul Victor Ciorbea a fost ales prin vot popular primar al capitalei s-ar putea sa imi revizuiesc punctul acesta de vedere. Si nici Basescu nu seamana tocmai cu Ricky Martin…

  30. AG

    E maine un amical intre U Cluj si ISCT (Industria Sarmei Campia Turzii). Recunosc ca nu e chiar un eveniment sportiv de interes global dar ai putea organiza concursuri pe urmatoarele teme:

    1. Cine va marca primul autogol pentru Universitatea
    2. In ce minut va lega vreuna dintre echipe prima oara 5 pase (aici sunt sanse mari ca premiul sa fie reportat, poti sa pui ceva scump un LCD de exemplu)

  31. @Gaby

    Pentru mine esti autoritatea numarul 1 in materie de informatii sportive… cu ungurii ai tu ce ai dar in rest esti o comoara la casa virtuala a omului

  32. @Gaby

    Exista o teorie in sociologie cunoscuta sub numele de „Axioma lui Jose”: ura barbatului roman fata de unguri este indirect proportionala cu numarul de unguroaice cunoscute

  33. @Gaby

    Pentru ca mi se pare ca diminutivul afectuos „nea Nicu” nu i se potriveste… A fost un dictator care nu merita afectiunea sau compasiunea noastra

  34. Gaby

    Cei care il lauda pe Ceasca sunt fie profitori ai regimului- iti amintesti de liota de activisti de partid care se uitau ironic la noi cand stateam la cozi, fie mediocritati ce nu se pot realiza nicicum – au trait prost si atunci, traiesc si acum- regreta epoca de aur pentru ca atunci traiam cu totii mizer (in afara Aristocratiei Rosii). Ce-i spera cel mai mult pe oameni nu e saracia insasi ci faptul ca ei risca sa ramana saraci pe cand vecinul s-ar putea imbogati.

    Parerea mea e una radicala: Ceasca nu a facut nimic- dar absolut nimic- bun pentru Romania

  35. AG:
    E adevarat ca am un tatuaj cu Eminescu pe gamba dreapta si unul cu formula chimica a acidului sulfuric pe cea stanga, dar asta nu inseamna ca sunt /am fost tocilar :D

  36. Jose:
    Eu am reusit sa raman corigent la sport ( nu e foarte surprinzator) si la desen tehnic. Corigenta la sport a fost un spectacol pentru toti colegii mei. A implicat BASCHET!!!! :D

  37. ŢOPCIZIKÆ:
    Stai calma. Eu zic ca ai tot ce iti trebuie pentru ce iti doresti. Pacat ca ai renuntat la o cariera in informatica. Asta era visul meu pentru tine :D

  38. Doc

    Iti marturisesc ca in ciuda viselor mele de a deveni fotbalist nici eu nu am fost prea talentat la sport. Calitatile mele- spiritul analitic, ironia si memoria de lunga durata- nu m-au ajutat, spre surpriza mea, sa sar lada sau capra…

    Am promovat la sport pentru ca mi-am facut gimnaziul in perioada planurilor cincinale facute in 4 ani si nu era politically correct sa existe corigenti…

  39. Jose:
    Eu vorbesc de liceu!!! In gimnaziu eram foarte talentat la sport. La 14 ani insa m-am indragostit … de zeita nicotina :( Tutunul a distrus in fasa o cariera potential stralucita in sportul cu bila de fier. Da, vorbesc de arta nobila a popicelor :D

  40. @Gaby

    Discutia asta despre Ceasca imi aminteste de un individ bizar cunoscut pe bloggurile gsp drept DCNU/Osiris/entitatea. Tipul a provocat un fel de 11 septembrie al blogurilor- nimic nu mai este la fel dupa trecerea lui. Fara falsa modestie eram printre tintele lui predilecte: e pe locul 2 dupa taica-meo la numarul de propuneri sexuale facute mamei mele.

    Posta cu nickurile noastre pentru a injura si spune mascari pe blog!!!!

    AG, remember him?

  41. Jose
    Când s-a întâmplat asta? Eu nu ştiu. Să-ţi spun sincer eu nu am mai comentat pe bloguri înainte să o fac aici, adică anul trecut prin august.

  42. L-am întrebat în această după-amiază ceva pe codrus. Oare n-a terminat de scris romanul? :D

    Gaby
    pe 30 January 2008 3:47 pm
    codrus
    Am şi eu o întrebare: Tu postezi aici pentru că vrei să-ţi exprimi o opinie sau doar de dragul de te da mai superior faţă de ceilalţi, scriind romane. Dacă e varianta a doua să şti că e un mod de discriminare.

  43. doc

    The darkest side of the blog… si genialul nostru prieten a fost vizat de bestie.

    Gaby

    Cred ca Codrus iti va explica de ce nu poate fi „mai superior” decat tine… dar cu multe argumente.

  44. Eu propun ca seria de articole „Patul conjugal” sa se transforme in „Menage a trois conjugal”… Sa fie 3 articole in loc de doua publicate de Adrian, Elena si Codrus

  45. roman
    cap 1
    @schmeny
    serenity nooooowww!!!
    cap 2
    @gaby
    prima varianta si pt ca, a 2-a, vorba lui Jose pica pe motiv ca acele cuvinte, („mai superior”) „ne doare”. Pe urma, ai dreptate, s-ar produce o discriminare multilateral dezlinata.
    cine a comentat camerun-sudan, alaturi de gradinescu? Stii, al de graseiaza la greu.
    cap 3
    @nastylicious
    Chiar propietarul acestui blog atunci cind scrie articole ca cel despre M Raducanu.
    Esti cumva avatarul bravului nasty?
    Epilog
    @doc
    tu chiar glumesti „serios” cind tot bagi trimiterile alea la miorita? Eu mi-am pierdut ceva timp incercind sa disloc din mentalul colectiv, semnificatia aia vulgarizata de paradigma a decrepitudinii nationale si s-o inlocuiesc cu cea autentica.

  46. @jose
    am uitat. Buna aia cu „menajul a trois”. mi-a trecut si mie prin cap dar eu ziceam sa se numeasca „in pat cu dusmanul..si cu tertul inclus(fost exclus)”

  47. codrus:
    Cine a vorbit de Miorita? Iaca ce spuneam eu: #
    doctor demonicus
    pe 30 January 2008 7:47 pm

    Jose:
    Cineva spunea ca limba romana are capacitatea de a diminutiva orice… pana si moartea.

    Jose
    pe 30 January 2008 7:57 pm

    @doc

    Miorita asta :)

    ––––––––––––––––––––––––––––––––
    Acel „cineva” era Cioran, si era chiar admirativ cand se referea la acesta tentatie a diminutivului. O vedea ca pe semnul unei umanitati profunde a limbii romane. Nu cred ca am folosit in alta parte trimiteri -in a derogatory manner.- la Miorita. Si eu sunt de parere ca vulgata Mioritei trebuie cumva deconstruita si apoi reconstruita in sensul ei originar.

  48. codrus:

    Shalom.

    1. Nu o sa crezi, dar am vazut o bataie crunta ( pumni si picioare) pornita de la subiectul Miorita si cat e ea de specific romanesca…sau nu. Only in Bucharest, my brother, only in Bucharest :D

    2. Daca vrei subiect de conversatie, iaca un citat interesant:

    ” Nu trebuie sa ramanem surprinsi constatand ca impreuna cu progresul retelei planetare de comunicatii se dezvolta simptomele mizantropiei. Daca xenofobia poate sa constituie un raspuns natural la o vecinatate nedorita, putem spune ca vecinatatile de la distanta si instaurate prin forta de catre majoritatea oamenilor catre majoritatea celorlalti oameni vor provoca o epidemie de mizantropie fara precedent. Asta o sa mire doar pe cei care au uitat ca la origine , expresiile ” vecin” si ” dusman” erau practic sinonime. In acest context, concepte cum sunt „cultura” si „cetatean al lumii” capata o noua semnificatie: ele desemneaza acum orizontul de masuri destinate sa atenueze mizantropia” ( Peter Sloterdijk- Le Palais de cristal A l’interieur du capitalisme planetaire, 2006)

    Daca scartaie ceva e din cauza traducerii mele stangace din franceza :(

    Ce zici de tipul asta de abordare a mizantropiei?

  49. Tanjim dupa ierarhie, asa cum tanjim dupa libertate, proprietate, iubire.
    Pentru ca am alungat ierarhia si respectul din viata sociala, odata cu disparitia monarhiei si instaurarea unui sistem democratic distructiv, cautam instinctiv sa consacram tot felul de alte ierarhii, care mai de care mai stupide.
    „Cel mai bun fotbalist din toate timpurile”( inclusiv T – zero), ” Cea mai frumoasa oratanie”, ” cel mai tare bautor de motorina” etc. etc.
    Ce-ar fi daca nu am mai concura prosteste, daca ne-am spune „sunt frumos si destept pentru ca sunt dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” si atat, fara a simti nevoia sa te mai compari cu nimeni?!

  50. @doc
    fortata treaba. Initial s-a crezut ca proximitatea asta universalizata v-a genera in fiecare din noi o apoteoza dureroasa a empatiei. Asistind mediatic la toate nenorocirile si dezastrele semenilor nostrii, am fi ajuns sa rezonam pina in punctul unei mutatii de constiinta care ne-ar fi determinat sa ne implicam cu adevarat. In realitate, lucrurile au stat exact invers.multiplicarea la nesfirsit a nenorocirii a dus la anularea ei.Am devenit mainesimtiti, pragul sensibilitatii noastre a crescut. Mizantropia e si ea o specie afectiva. Nu cred ca o multiplicarea unor „vecinatati” cvasi-fictive ca acelea mediate prin mijloacele de comunicare, poate forja afectivitatea intr-atit incit sa produca o mizantropie reala. E nevoie de energie pt asta, de combustie, iar noi sintem mai degraba alienati si plictisiti de pletora mediatica decit angajati de ea. Fermentul marilor sentimente colective nu e in niciun caz simularea mediata a proximitatii ci proximitatea reala, fizica, religia si/sau ideologia. Nu neg ca exista o angoasa dar ea n-are forta si consistenta unei „mizantropii fara precedent”.

  51. codrus:
    Salve. Ma gandeam eu ca asa o sa pui problema :D Hai sa clarificam niste lucruri.

    1. Cu 2 pagini inainte de citatul de fata, Sloterdijk vorbeste despre ce NU e globalizarea.
    a) NU e o ilustrare a principiului biologic al unitatii speciei umane;
    b) Nu e asimilabila ideii metafizice a rezervorului comun de „adevaruri” umane din care ne adapam toti;
    c) Nu e o instrumentalizare a legii morale fundamentate pe principiul solidaritatii si participarii tuturor indivizilor din specie in cadrul maretului concert al „umanitatii”.

    2. Globalizarea- ca realitate ontologica- contrazice flagrant utopia deschiderii potentiale a tuturor catre o alteritate asumata integral. Exact ce spui tu cand vorbesti de „apoteoza empatiei”. Sunt perfect de acord ca visul asta -iluminist in esenta :D – s-a dus dracului de multisor.

    3. Ce te faci daca traim intr-o epoca post-metafizica si post ideologica? Care mai sunt catalizatorii potentiali ai sentimentelor colective? Are Lipovetsky o carte interesanta pe subiect.

    -Religia e redusa la o formula diluata, la un ersatz al psihanalizei, iar teologia -vorba lui Habermas,-nu mai are decat o functie vag consolatoare;

    -Epoca marilor ideologii capabile sa forjeze un ethos transindividual – nu zic colectiv pentru ca nu ma dau in vant dupa conceptul asta- s-a cam dus. Ultima ideologie cu potential pentru asa ceva era nationalismul. Daca te uiti cu atentie o sa vezi ca el e muribund in Occident ( exceptia notabila fiind totusi spatiul sportului… si Corsica, Tara Bascilor, Ulster sau Quebec). Pe mine evanescenta asta asta nu ma deranjaza absolut deloc.

    – Proximitatea reala e si ea pe duca. Modernitatea tarzie genereaza un paradox foarte interesant: cu cat orasele sunt mai aglomerate, cu cat interactiunea reala inter-individuala e mai redusa. Cotidianul se formateaza cam asa: casa- masina personala- munca in office cubicle- masina personala- casa. Asta e noua harta a ontologicului pentru foarte multi in Occident.
    Nu neg insa ca exista si modele de socializare fortata de tip office party sau corporate events :( Remember Elaine Benes si revolta ei impotriva petrecerilor de birou si impotriva torturilor festive? :D

    4. Daca pornim de la aceste premise, cred ca trebuie sa acceptam ca nici mizantropia nu mai e ce a fost. Poate ca trebuie si ea contextualizata si reformulata ca „misanthropy lights ” sau ca „misanthropy hate free” :D

    5. Veste buna (oare?): cred ca putem inca sa ne bazam pe „the dark side of Earth” ( zona inca neacoperita de dinamica globalizarii) ca provider de mizantropie „full flavor”. Mi se pare ca ne-am intors la epoca in care asteptam din nou „barbarii” care sa aduca sange proaspat ,pentru a salva o civilizatie sastisita si alienata. Cred ca trebuie sa avem grija ce ne dorim…

    Asta da dizertatie! :D :D

  52. @codrus

    Uf! Rasuflu usurat ca nu te-a suparat poanta mea, ironia este un defect al meu si de obicei tinta predilecta sunt chiar eu.

    Cat despre cea mai celebra oaie care a pascut vreodata iarba patriei sunt de acord ca simpla preluare si folosirea ulterior necenzurata a mitului Mioritei ca simbol al defetismului si fatalismului romanesc este o dovada de superficialitate. Probabil chiar aceasta superficialitate e ceea ce ma atrage pe bloguri- le asemuiesc cu discutiile din fata blocului pe care le purtam pe bancuta din fata blocului cu prietenii cand aveam 16-17 ani. E o ocazie de a afla o informatie interesanta sau, de a ma bucura la „auzul” unui rationament corect si de a imi exprima un punct de vedere mai putin pertinent… Dupa o zi de munca, in general stressanta prin natura profesiei mele (ma joc de-a medicul specialist) e o varianta ideala de a ma relaxa mentinandu-mi in acelasi timp sinapsele functionale (odihna activa ii mai spunem noi)…

  53. @codrus

    Uf! Rasuflu usurat ca nu te-a suparat poanta mea, ironia este un defect al meu si de obicei tinta predilecta sunt chiar eu.

    Cat despre cea mai celebra oaie care a pascut vreodata iarba patriei sunt de acord ca simpla preluare si folosirea ulterior necenzurata a mitului Mioritei ca simbol al defetismului si fatalismului romanesc este o dovada de superficialitate. Probabil chiar aceasta superficialitate care imi este permisa si scuzata e ceea ce ma atrage pe bloguri- le asemuiesc cu discutiile pe care le purtam pe bancuta din fata blocului cu prietenii cand aveam 16-17 ani. E o ocazie de a afla o informatie interesanta sau de a ma bucura la „auzul” unui rationament corect si, de asemenea, de a imi exprima cate un punct de vedere mai mult putin pertinent… Dupa o zi de munca, in general stressanta prin natura profesiei mele (ma joc de-a medicul specialist) e o varianta ideala de a ma relaxa mentinandu-mi in acelasi timp sinapsele functionale (odihna activa ii mai spunem noi)…

  54. @Doc.,
    interesanta dizertatia… sumbra perspectiva = inapoi in caverna sau in varf de munte (acolo, cel putin, e aer curat! :) )

  55. @doc
    Deci, in mare, sintem de acord. Alienarea ca si decrepitudinea memoriei, ori imaginatiei sint consecintele abundentei de intimplari/evenimente/informatii/”proximitati”. Paradoxul atomizarii urbane este exemplul cel mai potrivit. Acolo unde penuria ajungea sa se reflecte si sa lase urme, supra-aglomerarea ecraneaza, inhiba,gripeaza. eu am, totusi citeva mici obiectii. Cind spui „post”-metafizica, ai in vedere o perspectiva crono-liniara? Pt ca eu nu pot sa stiu cu certitudine ca ruina metafizicii e una definitiva si ireversibila. Pe de alta parte, n-as miza nici pe extinctia totala a ideologiilor. Farime de anarho-comunism fermenteaza mereu la periferia civilizatiilor liberale. Apropo de „ideologie”, eu am folosit conceptul asa cum este definit de Besancon. Adica acel monstru ivit in secolul XX, acel amestec sinistru si promiscuu de falsa stiinta cu falsa credinta, ce si-a inceput tirisul fatal prin tigve si suflete, odata cu Lenin. In opinia lui B. pe care o impartasesc, singurele ideologii sint comunismul si nazismul. Maicuta Rusie a mai clocit insa o cvasi-ideologie: slavo-filismul. In aceasta perspectiva, nationalismul este mai degraba o doctrina decit o ideologie. Forta ei a fost, dupa mine, mult mai mica decit cea a ideologiei comuniste, de pilda, fie si numai pt ca ea a amorsat in special elitele(urbane sau rurale) si pt ca nu a beneficiat de suportul unei veritabile propagande(decit in momentul cind bascula in xenofobie pura)
    Nu stiu ce zice Gille in cartea aia, dar eu merg pe mina lui Eliade cu-al lui sacru trecut in profan pe post de catalizator pt marile sentimente colective.(eu tin, totusi de termenul asta. L-am scuturat, aerisit, il folosesc). sentimentul colectiv, co-trait apare printr-o co-participare la orice modalitate de „iesire din timp”(sacralizata difuz odata cu desacralizarea muncii)- distractii, concerte, meciuri, olimpiade(ai dreptate cu sportul), ori celebrai colective(anul nou) sau, mai rar, participarea la evenimente istorice majore pt ca chiar daca sintem in post-metafizica si/sau in post-ideologie nu sintem nicicum in post-istorie.

  56. codrus:

    Daaaaa! ” Originile intelectuale ale leninismului” e o carte adevarata. La fel si „Imaginea Interzisa”si „Le Malheur du siècle”.

    Deci da :D . Ideologiile totalitare (mai ales cea comunista) sunt o forma stranie de gnosis, sau cum zicea Nadejda Mandelstam: „o Biserica pe dos”. Totusi nu pot sa ma impiedic sa remarc cel putin 2 lucruri.
    Primul se refera la diferenta imensa intre definitia ideologiei oferita de Marx si Engels in “Ideologia Germana” ( stii tu, camera obscura, deformare a realitatii etc) si ce a facut Lenin din conceptual asta.

    Secundo, nationalismul nu este, in opinia mea cel putin, o simpla doctrina. Pare mai mult o meta-ideologie, pentru ca a infestat voios toate celelalte constructii. Nu au scapat nici National –Socialismul (Blut und Boden, Vaterland, etc) si nici comunismul – mai ales dupa ce Stalin a lichidat teza revolutiei permanente. In contextul asta, cazurile Romaniei si Albaniei sunt de manual pentru sinteza aparent imposibila dintre comunism si nationalism.

    Nici eu nu stiu daca falimentul metafizicii e ireversibil, dar pot sa te asigur ca cel putin in mediul academic occidental ( mai ales nord american) are deja statut de stafie. Vorbesc din experienta directa. Dincolo de zidurile arcadiilor universitare, nu sunt sigur. Are metafizica asta un obicei foarte prost: se ascunde sau face pe moarta, si cand ti-e lumea mai draga atunci scoate capul si te musca :D

    Nu te imbata cu apa rece. Faramele alea de anarho-comunism, trotkism etc sunt in cele mai multe dintre cazuri niste plasturi impotriva plictiselii. Iarasi vorbesc din experienta. Am cunoscut destul de multi „radicali” europeni si americani, si sunt cam toti construiti dupa modelul Daniel Cohn-Bendit. Azi anarhisti, maine brokers sau politicieni.

    Si eu sunt de acord cu Eliade, dar exista totusi o mare problema: durata sentimentului colectiv amorsat de co-participare. Sport, concerte, olimpiade etc coaguleaza, e adevarat, atasamente colective insa ele au un termen de garantie foarte scurt. Ethosul modern/post modern e foarte volatil si evident foarte greu de capitalizat. Se pare ca sacrul trecut in profan nu mai garanteaza nici persistenta si nici loialitati instrumentabile. Ca sa nu mai zic ca tusele de soteriologie si de escatologie sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire. In conditiile astea e destul de greu sa vorbesti despre sacrul profanizat altfel decat ca un simulacru foarte fragil. Sa vedem insa ce o sa aduca viitorul, pentru ca si eu sunt de acord cu tine ca nu traim inca in post-istorie – sorry, mister Fukuyama :D

  57. @doc
    N-am pus inca mina pe „Imaginea interzisa” dar, ai dreptate, celelalte doua sint, intr-adevar fundamentale. Definitia data de Marx si Engels ideologiei, se potriveste paradoxal, doar Ideologiei comuniste. Ironic, nu, sau mai bine zis, sarcastic de-a dreptul. Mi se pare ca Marx a comis un act de anticipatie nemaipomenit, descriind prin definitia pe care o dadea „ideologiei burgheze” exact chipul singurei Ideologii desavirsite( la care a contribuit din plin): cea sovietica.
    Eu as zice ca nationalismul e mai degraba o doctrina pan-ideologica pe care ideologia o foloseste ca pe un material oarecare amalgamindu-l (pina la disolutia consistentei sale originare), cu alte materiale in mefienta-i matrita. Asa cum nu se pune problema unei filiatii autentice intre ideologie si filosofie, ci doar a unei mutatii (de la filosofie la ideologie), nu se pune nici problema unei filiatii/sinteze autentice intre doctrina nationalista si ideologie. Nationalismul pare ca paraziteaza si „infesteaza” Ideologia cind, in realitate, el e cel parazitat, infestat si eviscerat de catre Ideologie. Ideologia comunista nu sintetizeaza ci asimileaza. E un monstru, un stomac nesatios ce ingurgiteaza, digera, transmuta. Sinteza intre substanta sa si cea a obiectului asimilat este la fel de posibila ca cea dintre celulele organismului care se hraneste si celulele hranei. Ori eu, daca maninc un morcov nu devin morcov nici macar in proportie de 0,0000001 la suta. Faptul e sesizabil mai ales sub aspect semantic. Asa cum conceptele manipulate de ideologie au fost golite de sensul lor originar, pastrind cu vechile lor „corpuri” doar o relatie de omonimie, substanta nationalismului a fost cu totul pervertita, in interiorul ideologiei, pastrind cu fondul ei originar doar un raport de omonimie. Nationalism inseamna in idiomul si in crezul totalitar cu totul altceva decit inseamna in idiomul pre/extra-totalitar. Mai degraba cred (bazindu-ma tot pe Besancon)ca apetenta ideologiei bolsevice pt simulacrul nationalist e stimulata de existenta in compozitia ei a „rezidurilor” acelei elucubrante „ideologii-religioase” a slavofilismului. Nationalismul bolsevic e mai degraba o resuscitare vulgarizanta a rezidurilor fictiunii slavo-file(care nu poate fi juxtapusa pur si simplu nationalismelor obisnuite)
    Metafizica a aparut neasteptat in orizontul stiintei in momentul in care atotputernicia aceleiasi stiinte o decretase moarta. Ma refer la descoperirile stupefiante din domeniul fizicii cuantice, la „cosmologia” relativista, la interminabila si aproape-gnostica „multiplicare” a entitatilor intermediare dintre materia nevie si materia vie. De Jung, inconstientul colectiv si psihologia profunzimilor. De relevarea consistentei ontologice si universalitatii miturilor si simbolurilor, de fenomenele fuzzi, psihotronica, diversele teorii despre particule „spirituale”: mindonii etc. Evacuata mai intii din cosmos si mai apoi din spirit, de insurectiile iconoclaste, reifiante si cuantificante ale rationalismului, cartezianismului, pozitivismului, metafizica reapare ca un precipitat chiar la capatul aparatelor si instrumentelor de care stiinta incepuse sa se foloseasca pt a o exorciza.
    Crezul fragmentar al anarho-comunistilor este doar o cvasi-ideologie care evident n-are forta ideologiei. Totusi, faptul ca este contrazis, la un moment dat de posesorul lui, nu inseamna neaparat ca ne-am aflat in fata unui simulari ci doar ca neo-comunistul in speta a fost „corupt”/ „salvat” de mediul neomogen sub aspect ideologic. Scufundat intr-un mediu ideologizat, ca un cadavru in formol, trotkistul n-ar mai „devia”/”defecta”. Ideologia nu poate aservi definitiv decit atunci cind camufleaza totul, comportindu-se ca un continuum lipsit de brese si fisuri prin care sa se strecoare realitatea. Redusa la stadiul de enclava intr-o „mare” de realitate, ideologia isi pierde forta de contagiune perpetua, pemitind „schimbul” liber de oameni si informatii cu realitatea. Intr-un fel, situatia „post-ideologizatilor”( ori „alter-ideologizatilor” din mediile occidentale) e similara cu cea de la inceputurile ideologiei. Atunci, oamenii, imprejurul carora omogenitatea fictiunii ideologice nu se coagulase inca, mai puteau purta cu ei imagini, reflexe ale vechii lumi, de care nu erau cu totul rupti. „Delirul cronic sistematizat”, „schizofrenia”, „paranoia”(besancon) nu fusesera inca induse. La fel, convalescentii post-ideologici pot parcurge drumul invers se pot ”trezi”, insa, aceasta trezire nu e scutita de recaderi in alienare.
    Ai dreptate, in legatura cu „volatilitatea”/precaritatea sentimentelor colective. Nu sint insa de acord cu faptul ca „sacrul trecut in profan e un simulacru” chiar „atit de fragil”.
    Daca citim „sacrul trecut in profan” ca „profan sacralizat” sau mai precis ca „ sacralizare degradata a profanului” vom formula, fara indoiala o constanta axiologica a post-modernitatii, un ersatz edulcorat al religiilor, dar, totodata, nu mai putin eficient sub aspectul stimularii miscarilor „exterioare” ale omului. Beatitudinea transcendentei a fost substituita cu fericirea imanentei. Aspiratiei metafizice, omul modern ii opune scufundarea in viata, in propriile simturi si, finalmente, in materie. Fara sa fie panteist, ori animist, omul modern se comporta ca si cum ar fi, adorind materia. Numai ca natura precara a materiei, dezanimata prin reificare, se reflecta in precaritatea atasamentului omului fata de avatarurile ei. Omul iubeste bunurile si formele materiale, dar se plictiseste repede de ele pt ca nu celebreaza in ele semnificatul, arhetipul ci doar semnificantul, obiectul fizic care este supus unei fatale decrepitudini. Neavind la dispozitie precum omul societatilor traditionale „obiectul” metafizic al arhetipului, modernul este silit sa iubeasca si sa repudieze, unul cite unul, toate copiile degradate ale acelui arhetip, punind in scena dramaturgia unei frivolitati exemplare. Insa aceasta frivolitate patetica nu este un „simulacru fragil” ci o realitate tare, pt ea s-a instalat in spatiul locuit inainte de transcendenta prelundu-i acesteia din urma si functiile. Am putea spune ca se repeta, evident la alta scara, scenariul substituirii unui Deus Otiosus( in cazul de fata chiar metafizica) cu divinitati ale opulentei, abundentei, naturii, vietii( in cazul de fata placerile, obiectele, voiajele, materia, puterea).
    Ai dreptate cu mister Fukuyama.