in Recomandări

Un interviu cu Fănuş

“… – Nu sînt nici prieten, nici duşman cu Piţurcă. Eu l-am înjurat pe profesorul Angelo Niculescu în aproape o sută de articole pentru ideea blestemată a temporizării. După aproape 30 de ani, la meciul România – Franţa, în care n-am tras un şut la poartă, am avut o revelaţie năucitoare.

– Care?

– Piţurcă e asul de treflă din mâneca lui Angelo Niculescu, pe care ni l-a azvârlit peste timp pe masă. Această epifanie m-a făcut să cad în genunchi pe duşumele şi să strig cu glasul împăratului Iulian Apostatul: «M-ai înfrânt, galileene!» …”.

Interviu realizat de Justin Gafiuc.

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

14 Comments

  1. Sincer, sunt plictisit de toate nostalgiile ofilite „pe vremea mea, pe magheru era liniste si nu erau atatea masini”, „suporterii dormeau la stadion” bla bla bla.

  2. 90% off-topic. Totusi, o intrebare:

    De ce are DNA-ul prostul obicei sa ne schimbe perceptia pe care o avem despre toti antipaticii din Romania? E ceva in neregula cu DNA sau cu noi?:)

  3. Senatorul din Nebraska Ernie Chambers l-a dat in judecata pe D-zeu, pt el se simte amenintat de D-zeu si pe langa asta si pt milioanele de oameni terorizati. I s-a raspuns ca nu se poate pt ca D-zeu nu are adresa, la care acesta a spus ca Judecatoria accepta ca exista D-zeu si ca el stie tot. In cazul asta D-zeu stie si de faptul ca eu il dau in judecata. Eu cred ca omul are perfecta dreptate desi suna cam ciudat.

  4. nico

    s-a multumit doar cu atat?sa stie ca vreau sa il dau in judecata si e destul? pai cum mai primeste despagubirile morale? :lol:
    oricum, tampita idee

  5. ” Un pui de vant s-a pornit sa legene cabana(era si timpul, findca aseara un vultur ingrasat cu porumbei, sau numai cu lumina lor, s-a mistuit in soare, cand soarele asfintea si cineva a zis: maine va ninge si va fi viscol). Grinzile afumate sunt de ceara veche si picura din ele aroma de tamaie. Ninge subtire, ca prin tremurul pleoapelor, crini arsi, o coborare intr-un vis de fildes. Afara, brazii au un sunet de glorie, muntii sunt indescifrabili, pe pereti joaca umbrele sperantei. S-asculti vantul si sa te gandesti la intamplari frumoase- ce teribil exil al sangelui, ce teribila intoarcere in fiinta de floare a zapezilor vestind sarbatori!”- Fanus Neagu.
    Ve valori ignoram si ce licurici preamarim!