
După ce le-a înfrânt separat pe Garcia și pe Mladenovici, Simona Halep le-a înfruntat laolaltă în partida de dublu din semifinala Fed Cup. Părea, asemenea luptătorilor electrici protoși din StarCraft care se unesc și fac împreună un luptător și mai puternic, că ar fi putut sta pe teren, vorba unui prieten, și pentru meciul de triplu.
Cel mai mișto lucru e că, pentru ea, a fost doar o altă zi la serviciu. E-n fișa postului pentru un sportiv să facă tot ce depinde de el să fie cel mai bun. Chiar și când comentatorii spun, înaintea ultimului game, „Haideți să credem până la capăt” – ceea ce nu-i decât expresia unei resemnări anunțate – , tu chiar să crezi și să lupți până la capăt.
Când asta se întâmplă, nici nu mai contează care-i capătul, că pierzi ori câștigi.
Pe campioni un singur verb îi definește. Paradoxal, acesta nu e „câștigă”, cât, unde, de câte ori, în fața cui. Nu-i ceva cantitativ: ierarhiile și statisticile sunt invențiile celor de lângă terenurile de sport. Nu-i vorba nici de locul pe care-l ocupă într-un clasament, nici dacă turneul e de Mare Șlem ori de mic șlem, nici dacă-i minge de meci pentru adversar.
Cuvântul-cheie care definește un campion este „luptă”. Or, această fată luptă din prima până în ultima secundă a unui meci.
De multe ori, victoriile sportivilor români ne-au făcut să strigăm prin piețe „X președinte” ori să le acordăm titluri regale din vârful plămânilor. După mine, e mai degrabă o expresie a fugii de răspundere decât a adevăratei recunoștințe. Am vrea să-i ungem regi ori președinți astfel încât să ne tragă după ei, fie și metaforic, acolo unde au ajuns.
De fapt, am avea de făcut ceva mult mai simplu, dar, în același timp, infinit mai greu: să le urmăm, măcar un pic, exemplul.
Doar 1 la sută dac-am avea din atitudinea Simonei Halep, doar 1 la sută dac-am înțelege din lecția ei, n-am fi o țară făcută pulbere, fără șosele, cu cifre îngrozitoare la mortalitatea infantilă și la speranța de viață, cu educația la pământ, din care tinerii fug mâncând pământul, condusă de hoți impertinenți.
N-o facem.
Campionii pierd numai uneori. Ignorând această lecție, noi pierdem constant.
Totusi e mai bine asa rau cum e. Pe locul I poate fi o singura persoana la un moment dat. Iar de cativa ani incoace, acolo e Simona Halep!
Cum au trecut anii ! Parca ieri cautam stream-uri pe la 3 noaptea s-o vedem jucind iundeva prin lume . Si cind o sa se retraga o sa moara ceva in noi . Ce ani ne-ai dat , mai fata , ce ani !
Superb articol. Multumesc!
Si ce pacat ca n-are zimbet luminos a la joan baez . Si ca nu e o mare jucatoare ca garbine fucking muguruza . Asta e , a scapat de metafora ta maiastra .
Asa e…bună intelegere a ideii de sport&competitie : campionii nu sunt masini de castigat, ei sunt cei care, in lupa lor fara de renuntare, duc inainte ceva, in sport ca si in celelalte zone inalte ale vietii.
Bravo lor…sunt de urmat.
ACEASTA FATA ESTE UN EXEMPLU PENTRU TOTI ROMANII. SI…PRIMII CARE AR TREBUI SA-I URMEZE EXEMPLUL,SA FIE CEI CARE NE CONDUC,POLITICIENII…SA LUPTE PENTRU TARA LOR,PENTRU POPORUL LOR.DIN PACATE EI LUPTA DOAR PENTRU BUZUNARUL LOR.ODATA AJUNSI LA CIOLAN,UITA PROMISIUNILE FACUTE…PACAT!!!
AG
Articolul e super. Ma tem ca cei care ar trebuie sa-l citeasca nu o vor face.
Ce ma ingrijoreaza mai mult e ce a spus the_kop: in cativa ani vom fi singuri cuci. Iti vom reciti articolele si vom suspina adanc…
La ce s-a scris despre ea pana a devenit numarul unu, la ce si cum se scrie acum despre ea, dupa ce cu bunastiinta si-a riscat sansa de a redeveni numarul unu luptand pentru Romania, eu unul, daca as fi in locul ei m-as duce si nici nu m-as mai uita inapoi.
Suntem o tara unde lepre de genul Geambasu sunt platiti sa scrie „gazetarie sportiva”, sau alt cretin in ProSport sa scrie ca e „in cadere libera” in clasamentul WTA. Nici macar nu-mi cer scuze pentru limbaj.
Cristi geambasu ziarist:))))))
Macabrul comic la max la un interviu cu vaiscovici pe telekom . Nu idiotul ala .Kinell Cleo murim toti .:)))
A jucat incredibil Simona meciurile de Fed Cup! Nu-mi plac unele lucruri din educația ei, atitudinea față de antrenori etc, dar în acest meci, dacă l-am fi câștigat s-ar fi putut scrie Halep-Franța 3-2. Segărceanu, Buzărnescu, Niculescu au fost și ei p-acolo ca să fim mai mulți, dar au făcut drumul degeaba.Suporterii din tribune au contat mai mult!M-a durut sufletul pentru efortul acela animalic pe care l-a făcut Halep pentru a acoperi vidul tehnic din capul lui Segărceanu, neputința lui Buzărnescu și Niculescu.În mod logic la anul, Sinoma n-are ce să mai caute la Fed Cup.Pentru ce?Să vină din nou, practic singură?
haha citeam un articol al lui Florin Codreanu si ma gandeam ca se aseamana cu dulcegareala ieftina pe care numai Andrei Georgescu putea sa o scrie. Am cautat articolele lui si hopa aflu de un fan care se pricepe la muzica betiva si tenis. Ma duc sa ascult Iron Maiden si sa privesc un concurs de atletism, pentru a nu face diabet prematur.