Uneori, e sănătos să minți
de Elena Georgescu
Există, în piesa “Un tramvai numit dorinţă”, personajul Blanche. Acuzată de faptul că minte în privinţa vârstei, ea dă un răspuns minunat: “Eu nu spun adevărul, spun ceea ce-ar trebui să fie adevărat”.
Fugim de bătrâneţe din mai multe motive. Unul ar fi că dorim să rămânem cât mai mult timp activi, importanţi, deci vii din punct de vedere social. De câte ori nu aţi auzit fraza “Tataie, te caută moartea pe-acasă şi tu stai pe-aici”? Denumiţi în alte părţi “senior citizens”, în România bătrânii sunt trataţi ca nişte oameni inutili, ca şi cum singurul lucru pe care l-ar putea face bine ar fi să moară.
A părea tânăr e și un important factor motivaţional. Când te vezi frumos în oglindă, ştii că la fel te vei reflecta şi în ochii celorlalţi. Dacă astfel îţi îmbunătăţeşti moralul, respectul de sine şi pofta de viaţă, care-i problema?
În fond, ce e vârsta? Doar un numeral, o convenție. Efectele trecerii timpului asupra oamenilor sunt însă, în anumite limite, diferite. Să luăm însă un om care nu numai că arată mai tânăr decât vârsta înscrisă în buletin, dar se şi simte astfel, emoţional şi fizic. Ce reprezintă acel numeral: adevărul sau iluzia? Eu cred că, în astfel de cazuri, micşorarea verbală a vârstei nu e o minciună, ci mai degrabă reflectă o necesară recalibrare a scalei.
Ascunderea vârstei reale e ca efectul placebo: ce mai contează ce-i real și ce nu dacă efectul e real? Neglijăm prea lesne beneficiile psihologice. Există oare cineva care, când i s-au “dat” mai puțini ani, să nu se fi simțit bine?
Bătrâneţe fără tinereţe
de Adrian Georgescu
Atributul cel mai caracteristic tinereţii nu este nici pielea întinsă, nici părul des, lipsit de fire albe, nici abdomenul plat. E lipsa totală a fricii în faţa timpului. Or, când începi să te lupţi cu timpul pe viaţă şi pe moarte, deja eşti înfrânt. Oamenii relaxaţi par tineri tocmai pentru că nu le pasă.
Sunt de acord cu soţia mea: vârsta e doar un numeral. Are însă vreun rost să te lupţi cu algebra? În acest război, ai un singur adversar: tu. Problema cu ascunderea vârstei, indiferent de metodă, e că dă dependenţă. Ai făcut un lifting facial, mereu vei descoperi câte o zonă perfectibilă. Dacă aţi observat, „veşnic tinerii” nu prea fac sport pentru a se simţi bine, ci îşi mortifică trupul prin exerciţii dure sau diete severe, sacrificându-şi o mare parte din viaţă pentru o felie în plus de bătrâneţe.
Când eşti întrebat, în copilărie, ce vârstă ai, răspunzi fără griji „şase ani jumate”, nu „şase”. Ceva mai încolo, preferi să spui „patru’j’nouă”, nu „merg pe cincizeci”. Urmează depresia schimbării prefixului şi ţi-ai dori să rămâi tentant ca o marfă cu eticheta de 49,99 RON, eventual şi cu reduceri ulterioare. În ritmul ăsta, la 60 de ani deja vei număra invers, ca la lansarea rachetelor. Și va veni un moment, cel de teama căruia faci toată această gimnastică inutilă, în care nu va mai conta nimic. Şi chiar și-atunci ți-ai dori să-i auzi spunând: „Vai, dar ce tânăr pare! Juri că-i viu”.
Da, exact asa este; dar ce putem face? Batranetea nu iarta pe nimeni,nici macar vadetele
cu liftinguri si tot felul de trickuri, trebuie daor sa stim s-o traim frumos, fiindca
este si ea o etapa a vietii.
„Când te vezi frumos în oglindă, ştii că la fel te vei reflecta şi în ochii celorlalţi. Dacă astfel îţi îmbunătăţeşti moralul, respectul de sine şi pofta de viaţă, care e problema?” Este adevarat, dar as adauga si existenta a viceversa. Moralul ridicat, sufletul deschis si cald, gandurile luminate fac ca atunci cand te privesti in oglinda sa vezi un alt om cu un alt chip.
Mi se pare ca e un subiect vechi. Parca am mai citit asa ceva acum 40 de ani !
Salut.
ndoni
Exact asta sustin si eu.
Si normal ca AG are dreptate.
Eu ma bucur de fiecare data cand mai implinesc un an si spun mereu ca vreau mai multi.
Copiii sunt cu placere in preajma mea pt ca am intotdeauna timp sa ma joc cu ei. Nici un copil de 11 ani nu sare coarda mai bine ca mine si si o ora intreaga. Asta e specialitatea mea. :)
Batranii de abia asteapta sa ma vada si plang atunci cand plec in concediu.
Uneori imi amintesc ce varsta am si atunci sunt chiar bucuroasa ca la varsta mea pot face unele lucruri la fel ca in copilarie.
Nu am avut niciodata depresia schimbarii de prefix si nu-mi ascund varsta niciodata dimpotriva o spun intotdeauna razand.
arabii, parca ;) , au un proverb:
omu’ are trei vârste:
1. cea din acte, vârsta oficiala
2. cea pe care o arata, «look»-ul ;)
3. cea pe care o simte, a sufletului (si a neuronului :lol: )
De câte ori astea trei coincid? rareori…
E bine? e rau? cine stie!
aaa… si sa nu-mi spuneti ca la 60, viata s-a terminat!
Asa o fi… numai perceptia tinerilor în Ro… (si a politicienilor)
Abia astept sa atinga si ei cifra «fatidica» si sa-i aud ce mai sustin ei atunci :lol:
Da, ambii amfitrioni au dreptate, privin problema din punctul de vederea a la femeii si al barbatului!
Recunoastem: o viata intreaga nu ne-a pasat CUM aratam !Doamneeeee, mai era timp de asa ceva cand ai idealuri???!!!
De asemenea, mai recunoastem ca nu stim sa gestionam managementul TIMPULUI; mereu nu ne ajunge sa realixzam tot ce ne dorim!
De un singur lucru suntem siguri insa ( si altii au recunoscut) : ca timpul biologic la noi&altii nu coincide cu timpul cronologic, adica , la noi,
„la varsta a treia” e foarte generos, desi CRONOS nu ne-a iertat nici pe noi, iar la altii, vai de mama lor cum arata ! Iti vine sa le ceri buletinul, asa imbatraniti arata !
Adrian & Elena & All,
„Sa va dea Domnul nostru IISUS HRISTOS
tot ce va doriti, iar MIRACOLUL INVIERII sa va aduca LUMINA
in casa, in viata si in suflet !”
AMIN !
Nora&Alex&co.
oarecum ciudat: femeile „se trec” mai repede ca barbatii (fapt confirmat de intalnirile de dupa absolvire, cu ocazia a 10, 20 sau mai stiu eu cati ani), dar traiesc mai mult. o fi dupa suflet…
Buna seara, d-le Georgescu,
Sunt, evident, nepoliticos, dar d-na Elena Georgescu nu pare sa aibe o „adresa”; si eu, si domnia sa mai ascundem si altele decat varsta.
Vedeti dvs., oameni buni, presa trebuie sa aibe rol formativ, daca … se pricepe. Altfel vom afla – de exemplu – despre „gestiunea managementului”, cateva interventii mai sus … „Sic transit gloria mundi” ziceau stramosii nostri franco-anglofoni.
Altfel spus, pragmatismul d-nei Georgescu pare – in ochii mei – sa fi ramas astazi in urma fortei de expresie poetice a d-lui Georgescu. Sunt batranii denumiti „senior citizens” de catre anglo-americani ? Da, in limbaj oficial. Limbajul „colorat” romanesc citat de d-na Georgescu este si el oficial ? Dar, mai ales, care este aluzia legata de „senior citizen” ? Ca un adjectiv „comun” este folosit (inca!) si in sensul figurativ al varstei ca semn de valoare, intelepciune, statut social (nu doar bogatie si putere, care pare sa fi fost sensul predominant in evul mediu) ?
Iata rol formativ pentru presa, d-le Georgescu. Credeti ca vom navali multi la raftul cu dictionare, sa vedem ce inseamna „senior citizen” ori „gestiunea managementului” ?
Multumesc.
P.S.
Care ar fi ortografia corecta pentru „jumate” ? :)
Buna seara…da aveti dreptate amandoi..dar stiu ce greu e cand te simti tanar si deodata ti se pune intrebarea…ce nepoti frumosi aveti!!! tresar ..si-mi dau lacrimile ca am albit si nu mai am parul blond natural cum il aveam…daaaa se simte o greutate sufleteasca…dar cand ma clacsoneaza cineva nu ma intorc sa-mi vada fata il las sa caute cu privirea sa-mi zareasca chipul si cand ma plictisesc ma intorc si pleaca hahahaha dar cum o fii si la 60??? :) daca ii mai apucha
pt brazvan
la intalnirile mele cu fostii colegi, de 5,10,15 ani,sa vezi ce ciudatenie! „baietii” erau si sunt cei care aratau mai in varsta decat fetele! sa fie aia cu dupa suflet…hi hi…pot sa o si demonstrez cu poze!! asa ca nu se aplica regula aceea ca femeia imbatraneste mai repede…toate sunt variabile in viata si greu de controlat…timpul trece insa…
de acord cu amandoi!
pup la voi!
eu intotdeauna voi avea 20 de ani!!!:)
salut
„Vai, dar ce tânăr pare!”.
mortal :D :D
orice virsta se poate purta cu decenta.orice incercare de fraudare vizuala a virstei te face sa-ti pierzi din demnitate.daca ai 60 si te”faci” de 40,pe cine pacalesti pina la urma?
@ danny asa e ca defapt se cauta de 20 :)
@ adriana: da,asta cu” se cauta de 20″ a fost tare…
Dupa unele opinii exista doua feluri de oameni.
In prima categorie (majoritara) se gasesc cei traiesc sub imperiul fricii de moarte si pentru acestia fiecare an in plus inseamna un pas inainte spre scadenta finala. Aceasta frica permanenta – sa-i spunem pe sleau… „obsesie” – este povara-blestem pe care o poarta cu ei, pentru ei si, mai ales, reprezinta o carte de vizita oarecum dezonoranta. Pentru cei din jur sunt adevarate poveri.
In cea de a doua se gasesc mai putini reprezentanti. De obicei sunt oameni desinhibati, iubitori de pericol si capabili de eroisme mai mult sau mai putin necesare. De obicei nu-si ascund varsta, chiar braveaza periculos.
Cred ca este greu pentru fiecare dintre noi sa ne facem o autoanaliza corecta caci, nu este oare adevarat?!, cel mai greu lucru este sa fii obiectiv cu tine insuti…
Un singur lucru cred ca poate ajuta: credinta, dar nu bigotismul. Alaturi de credinta, un anumit tip corectitudine, care sa impuna respect, chiar frica pentru unii.
Daca esti rectiliniu in plan comportamental, credincios fara sa enervezi, impui respect si gasesti ajutor chiar fara sa ceri. Asa poti fi om liber.
Cele aratate sunt deziderate. De la deziderat la realitate sunt doar atatia pasi pe care numai fiecare om si-i poate numara numai singur.
Cei din jur sunt spectatori-comentatori.
@stefan caliga
Interesanta lunecarea argumentatiei de la vârsta la credinta.
Si eu blamez bigotismul, ca si prostia si rautatea…
Dar, sincer, nu prea vad ce-are-a face credinta non-ostentativa cu vârsta si recunoasterea ei…
Sau, poate, va gânditi ca la vârsta «a treia» :( sunt multi semeni de-ai nostri care apeleaza la religie si cad în bigotism? ;)
Sufletul sa-l ai tanar, ca ambalajul ii va fi pe masura.
I’m mathusalemica :)
294ever ;)
pe o alee pietonala am evitat o baltoaca sarind 1,40 metri peste ea: in urmatorul moment m-a izbit un tanar cu motoreta, intrat pe aleea pietonala fara semnal sonor, zicandu-mi – disculpandu-se : de ce dracu sari asa daca esti batrana? deci, daca afisezi alta varrsta, fie asta doar prin un comportament dinamic al unui om care face sport, esti taxat ca un trisor. un mos in masina se trezeste ca nu a coborat la timp, imbranceste oamenii si serveste suprema jignire unei babe : „da da-te la o parte urato”! asta fiindca babei i se citea varsta pe fata. dar daca ar fi fost ceva mai „titirita” i-ar fi spus „boito”. o amica, desi ingrijita, cu parul „mentinut” la o culoare tanara, afisand cam 50 de ani, era revoltata ca mosii care o abordau, in diverse locuri publice ( citeste cozi la… si la…) ii adresau cuvintele :”pensionara, nu?”! un alt motiv de revolta era intrebarea :”ce ati fost?” „pai ce, ti-a anulat cineva (varsta?) studiile? …iata cateva ipostaze care ne trezesc la realitate cand intentionat sau nu, fentam adevarul varstei.
Serghei Esenin – Nu Regret, Nu Ma Jelesc, Nu Strig
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.
N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
S-o pornesc din nou la drum
Stamba luncii n-o sa ma mai cheme.
Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!
In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.
Eu cred ca unii oameni nu îmbătrânesc niciodată…
interesant subiect, nu stiu daca subiectul e nou sau vechi…e etern…batranetea…nu cred in ea, nici in principiul a trai doar pentru ceilalti….ceea ce da sens vietii si te face sa te simti tanar cat mai mult timp e modul in care ceilalti te percep, vibreaza sau nu la inteligenta ta, la comunicarea cu tine, de orice tip ar fi ea…descopar cu fiecare an atatea disponibilitati in mine si ma bucur ca am ajuns pana aici, si vreau sa ajung la…un soi de intelepciune prin care anii sa nu-mi para o povara , de unde sa-i pot contempla senina pe cei din jur, si poate chiar sa le ofer sfaturi, daca vor fi destul de buni sa le primeasac…Nu am ajuns inca, la acea stare apolinica din pacate acolo…Inca ma mai leaga de viata…dionisiacul…
on topic
http://assspidic.wordpress.com/2009/04/16/ziua-z/
De data asta n-as zice ca sunt doua pareri diametral opuse ci mai degraba se completeaza una pe cealalta.
Elena insa a ridicat o problema grava: felul in care sunt tratati batranii in Romania, atat de catre stat, cat si de societatea civila.
„Tataie, te cauta moartea pe-acasa si…..” e o chestie care ar trebui sa dea de gandit, pentru ca ea reflecta nivelul de educatie al populatiei in Romania, unul cu adevarat primitiv.
Romanul a calatorit prea putin in afara pentru as face o imagine despre educatia si cultura altor tari. De regula mergem la Paris, facem zeci de kilometri intre Louvre, Eiffel si Versailles, dar nu avem timp sa observam ca parizianul e un tip volubil, tolerant, indragostit de jogging si care pe deasupra mai vorbeste si engleza in ciuda ideii raspandite prin Romania cum ca francezii nu ar vorbi limba engleza.
Eu va poftesc sa vedem filmul acesta :
https://filme-carti.ro/filme/despre-rusinea-de-a-fi-prea-batran-the-ballad-of-narayama-1958-73795/