Urna amintirilor
de Adrian Georgescu
Momentele frumoase ale vieţii sunt astfel tocmai pentru apar într-un mod imprevizibil, nu le programezi ca pe o vizită la dentist. De aceea li se spune “clipe de neuitat”: au forţă pentru că sunt irepetabile, a încerca să le multiplici înseamnă deja a le sărăci.
Iată, curcubeul se arcuieşte pe cer, iar tu, în loc să te laşi impregnat de frumuseţea aceea inexplicabilă, te precipiţi după camera portabilă, încadrezi minunea într-un pătrat care o diminuează şi te apropii de piciorul podului de lumină cu ajutorul mincinos al zoom-ului, încercând să-i storci inefabilul. Cât ai pierdut şi cât ai câştigat? Şi în ce măsură poţi retrăi mai târziu ceva ce, de fapt, n-ai trăit, fiind prea ocupat cu depunerea la banca de amintiri?
Eu cred că fiecare moment de fericire este de unică folosinţă. Cel mult îi putem smulge folia de plastic care-l acoperă, aşa cum procedăm cu fiecare obiect cumpărat, numai că în cazul amintirilor păstrăm doar folia. Cel mai bun loc în care să-ţi înregistrezi viaţa este propria memorie, plus câteva poze, ca nişte indicii vagi pe traseul călătoriei spre începutul zilelor. Recompunerea în cele mai mici amănunte distruge magia, pentru că amintirile trăiesc tocmai din acele lacune împotriva cărora luptă.
Şi ce cuvinte sugestive descriu acest procedeu! “To capture”, în engleză, sau “immortaliser”, în franceză. Adică, să faci tot posibilul să închizi frânturi de viaţă într-o cutiuţă şi până la urmă să obţii doar un pic de moarte.
Martori peste timp
de Elena Georgescu
Filmarea momentelor fericite din viaţă ne permite, fie şi pentru câteva minute, chiar şi într-un mod supus artificialului, să inversăm sensul trecerii timpului.
Nimeni nu-şi înregistrează nunta, botezul copilului sau o excursie pentru a le retrăi în sensul propriu al cuvântului, ca în peliculele SF în care oamenii plonjează într-o realitate virtuală. Rolul acestor înregistrări video este de a păstra şi de a recupera ceva din ce am fost. {i nu doar pentru noi, ci şi pentru cei ce vin după noi. Eu mi-aş dori să existe înregistrări video de la nunta părinţilor mei, să le văd mişcările şi privirile, gesturile de tandreţe care au constituit punctele de plecare ale vieţii mele. Dacă le-am avea, am înţelege poate mai mult din ceea ce suntem.
Lăsăm moştenire nu doar bunuri sau bani, ci şi ceva din noi înşine. Gândiţi-vă la bunicii pe care nu-i mai aveţi, a căror amintire se destramă o dată cu trecerea timpului, strânşi într-o poză ovală îngălbenită. Nu aţi vrea să ştiţi despre ei mai multe decât data naşterii şi a dispariţiei? La fel vor dori şi nepoţii noştri, regretând, când le va veni vremea, că nu au cum.
În spatele acestui “Trăieşte clipa” împins până la extrem pe care-l susţine soţul meu nu se află decât teama de îmbătrânire şi de moarte, de faptul că acele copii ale noastre vor rămâne tinere chiar şi atunci când noi vom fi dispărut. Dacă însă toţi am fugi de noi înşine ca de nişte stafii, ce singuri am ajunge până la urmă să fim!
adrian
ai dreptate.
elena
si tu ai dreptate.
chiar daca nu mai traim momentul imirtalizat lasam urmasilor doua informatii : evenimentul filmat si putin din sufletul nostru
Foarte buna dezbaterea. Amandoi aveti dreptate. Cel mai des se intampla in excursii sa pierzi anumite momente importante incercand sa „capturezi” ceva care pe moment ti se pare a fi fabulos, dar peste ani n-o sa mai insemne nimic.
Totusi nu v-ati exprimat parerea in legatura cu filmarea nasterilor. Astept raspuns :)
stand tot timpul cu ochii-n obiectiv nu mai traiesti clipa respectiva ci gandesti la cum va iesi poza/filmarea. Dar totusi, memoria noastra e prea „incarcata” pt a pastra toate amintirile, asa ca are nevoie de un „stimulent”. Eu nu-i inteleg pe cei care filmeaza inmormantarile(nu pe ale lor, ci pe a acelora care le-au fost dragi :) )
Azi am fost la auroport sa astept pe cineva. Erau niste tineri care au filmat venirea mamei ei: totul filmat pe camera video. N-au avut timp de sentimente, totul trebuia aranjat in scena sa se filmeze optim momentul…
Asta seara am primit cadou un album cu fotografii de cand am fost tanc. Nu m-am aratat, dar albumul asta mi-a trezit atatea amintiri…
Excesul e daunator in orice, dar cateva crampeie de amintiri sunt bune, chiar si filmate. De ce sa facem o diferentiere intre fotografii si film?
Atat ca sa-ti aduca aminte. Si atunci cand nu filmezi sau fotografiezi tu, nu te impiedica nimeni sa si traiesti clipa.
* cat
buna dimineata,sunt de acord mai mult cu elena,adrian aicea esti putin cam dur
buna dimineata
eu fac fotografii mai ales cand stiu 100% ca n-o sa mai am momente ca alea.
dar era grozav sa fii indragostit si sa-ti fotografiezi perechea ca si cand ar fi cea mai minunata fiinta care va exista vreodata…
Pozele / filmarile cele mai consistente emotional sunt cele facute de altii, in timp ce tu te rasfeti cu trairile tale. Astfel, cand le revezi, retraiesti din nou din plin sentimentele avute.
in caterinca si mistocareala care au inconjurat tot timpul fotbalul romanesc se inregistreaza :D niste momente memorabile. ceva care, orice ar spune unii si altii merita tinut minte…
NEWSNEWSNEWSNEWSNEWSNEWSNEWSNEWSNEWSNEWSNE
SENZATIONAL!!!! Dupa reusita FUZIUNII Steaua-Urziceni, un grup de oameni de stiinta romani a resusit sa realizeze si FISIUNEA: Craiova-Vaslui. Mai mult decat atat, decanul de varsta al cercetatorilor a precizat ca se lucreaza intens in vederea solutionarii unor mici probleme tehnice, la finalizarea unui alt proiect, in care sunt implicate FLACARA Moreni si GAZ METAN Mediasi.
STIRI EXTERNE
SENZATIONAL!!!!:agentia UVGKSHB anunta fuziunea dintre BARCELONA si REAL MADRID. surse anonime din cadrul clubului madrilen au declarat ca aceasta se va realiza in proportie de 99%, dar numai DACA Barca resuseste sa castige CL…
Interesant acest duet de opinii in care personal ma asociez punctului de vadere al Doamnei
Buna dimineata.
Prefer sa traiesc clipa la maxim si cu toate simturile. Si nu cred ca fug de mine si nici ca ma tem de moarte. Am imagini cu persoane dragi care au disparut si desi au fost momente frumoase de cate ori le vad plang. Si nu pt momentele petrecute impreuna ci pt ca persoanele nu mai exista. Cele mai frumoase momente le am in memorie si le pot retrai cu usurinta atunci cand vreau. Nu pot sa spun ca retraiesc clipa la fel atunci cand ma uit la un video. De obicei ma lasa rece – e doar a fost si atat.
O scrisoare scrisa de mana unei persoane dragi imi poate trezi mult mai multe emotii decat un film.
Mirosul din bucataria bunicilor inca mai e proaspat in memoria mea. Si de curand cunosc o persoana in varsta si la ea in bucatarie miroase la fel de bine ca in bucataria bunicilor mei. Asa ca de cate ori merg la ea ma gandesc la bunici. La ea ma simt la fel de bine ca la bunici in copilarie. E bine ca exista video si poze dar eu prefer sa traiesc clipa cat mai intens si cu toate simturile.
Fac poze de peste 45 de ani. Am putine poze cu mine, dar am multe cu persoanele iubite
Am si poze cu locuri frumoase , cu flori, cu animale, cu insecte. Fiecare poza cand o privesc imi
deschide in minte un intreg lant al amintirilor.
AG:
Exista un artist fotograf foarte special in Canada. Numele lui e Rafael Goldchain, e nascut in Chile dar traieste si preda la Toronto. Una dintre expozitiile lui se numeste I Am My Family si acolo isi reconstruieste propria genealogie prin autoportrete.
Prin machiaj, costume si digital work el practic joaca rolul tuturor rudelor sale incepand cu secolul XIX in Polonia. Cum multe dintre rudele sale au murit in Holocaust, lucrarea asta capata si un altfel de semnificatie.
Gasesti aici cateva autoportrete.
http://www.facebook.com/photo.php?pid=1037538&id=18175472091&ref=mf#/photo.php?pid=1037542&id=18175472091&ref=mf
Am postat asta, doar asa in trecere pentru ca tot a venit vorba despre memorie si life seizing tools :D
100% de acord cu Elena
AG as vrea sa te intreb ceva si daca ai putea sa-mi si raspunzi:
nu e vorba de imortalizat nunti sau botezuri,dar tu chiar vrei sa-mi spui ca te lasa rece cand vezi o filmare cu tine la 10 ani?!eu am 20 si de curand am facut ordine la „home videos” si am vazut o filmare de cand aveam 7 ani.mi-a trezit niste sentimente unice,mi s-a facut pielea de gaina si stateam si zambeam ca boul in fata calculatorului.acestea sunt momentele pe care trebuie sa le filmezi.ca daca vezi londra n-o s-o uiti niciodata,dar o zi de vara in care te bati cu apa cu taica-tu pe cand erai la gradinita e „priceless”…wouldn’t you agree?
cand am vazut titlul, m-am intrebat cine ce pozitie va adopta. am ghicit :P.
snt de acord in primul rand cu doamna, in al doilea rand cu domnul. cred ca solutia e: cu masura. de exemplu, am fost la o intalnire aniversara cu multi colegi. n-am facut decat foarte putine poze, preferand sa vorbesc cu ei. de emotie am uitat insa sa fac si cele 2 poze pe care mi le-as fi dorit, care ar fi avut o semnificatie speciala. asta in contrapartida la faptul ca de obicei fac prea multe poze (da, si la curcubee :P) si nu apuc sa traiesc momentul. pot insa apoi sa-l impartasesc cu cei dragi.
e cu dus si-ntors. bine aleasa tema.
Daca acel traieste clipa inseamna teama de imbatranire si de moarte, atunci si faptul ca vrem sa lasam ceva din noi urmasilor nostri, suna ciudat. E ca si cand urmasii nostri au nevoie de dovezi sa vada ca am existat. Daca e asa, prefer ca urmasii mei sa uite ca am existat. Mereu avem nevoie de dovezi. Nu mi-as dori sa vad imagini de la nunta parintilor mei. Pt ce? Sa vad cat de fericiti au fost? A fost nunta lor si eu nu existam pe atunci. A fost fericirea lor, si chiar daca vad imaginile nu am cum sa simt nici macar o frantura din ceea ce au simtit ei.
durden
(scuze că intervin deși nu pe mine m-ai întrebat: )
în tine sunt toate clipele fericite pe care le-ai (fi) trăit.
puteam să jur că există astfel de oameni… care nu se tem de emoții…
cred ca identitatea noastra se leaga de locuri,fapte,amintiri.fara acestea sintem nimeni.eu consider ca amintirile sint vitale.ca aerul si apa.nici un element din compunerea corpului uman nu este inutil.si atunci ,de ce aceasta capacitate de a avea amintiri?!
PS:unele „elemente”pot deveni, cu timpul,inutile…
@ nico ,nu intode4auna dorintele sunt la fel… de exemplu in 87 am botezato pe stela si ca sa pot imparti am facut si nunta…cand stele s-a marit ma intreba unde e caseta ? ca vroia sa-i arate prietenului… eu credeam ca vrea sa ne arate pe noi :) eu ii zic stela dar aveai 7 luni ca nu aveam incotro si esti cam maricica ,esti cam filmata bine :) ))) asta si vreau hahahaha (nebuni mai sunt copii astia)
iertatim literele aparute in plus :(
numele Danny mi-a …trezit o amintire. este numele primului meu copil. ma pregateam pentru un transfer la ooeratorie si fotografiam in draci sa-mi fac mana. cand danny avea patru ani jumatate i-am facut niste poze in gradina strabunicilor. peste 3 zile a fost rapit si a ajuns in Cuba. de atunci au trecut 38 de ani! fotografiile, cateva hainute, sunt singurele amintiri desi memoria nu i-a uitat chipul…
adriana
Nu-i vorba ca si eu ma uit la poze si la imagnile video. Doar ca eu nu le prea fac. Toate clipele frumoase din viata mea le port cu mine, in mintea mea, in sufletul meu. Nimeni si nimic nu mi le poate lua. Prefer sa traiesc fiecare zi si sa ma bucur de fiecare clipa la maxim. Eu prefer sa traiesc azi sa ma bucur de ziua de azi. Maine nu stiu ce va fi si nici daca va mai fi…
In ziua nuntii mele m-am trezit cantand : De ce m-ati dat de langa voi? De ce m-ati dat de acasa? :)
Eu am ales sa plec si tot eu am ales sa ma marit. De atunci in fiecare an cand sarbatoresc aniversarea casatoriei cant razand acelasi cantec. Pe mine ma amuza. :)
adriana
cat timp nu cânti ”luati-mă iar lângă voi, primiți-mă acasă” te cred ca iti vine sa canti… :)
*nico, pardon!! nu adriana :D
Dincolo de subiectul asta pe care AG-ul l-a mai invirtit prin niste articole(si pe care eu l-am tratat destul de pretentios-ceea ce mi-a adus o „binemeritata” rejectie in derizoriu) eu ma intreb de ce nu foloseste AG-ul niciodata expresia „sotia mea” in timp ce „sotul meu” apare constant in textele Elenei din „in pat cu dusmanul”?! Sa fie oare din cauza propensiunii AG-ului pt. protejarea de clonare a momentelor unice, irepetabile si evident spontane?! (De pilda momentul cind i-a zis Elenei pt prima oara:”sotia mea”).
orca
:) Ma trezisem cu asta in cap. De atunci in fiecare an o cant si ma amuz pe chestia asta. Eu spuneam intotdeauna ca nu o sa marit si ca inca nu se nascuse barbatul cu care eu sa vreau o relatie care sa dureze mai mult de 3 luni. :) Atat familia mea cat si prietenii ramasesera surprinsi cand au auzit ca ma marit. Reactia alor mei a fost: tre sa fie o persoana speciala ca altfel pe tine nu te tine nimeni „legata”. :)
boro, si tu ai dreptate in primul comentariu al postului :D
ok, parerile sotilor Georgescu sunt destul de extreme, cu un plus (sau cu un minus?) adica o parere mai impaciuitoare a doamnei Elena.
Mi s-a intamplat sa merg intr-o excursie si principalele mele griji sa fie: sa am film de rezerva pentru aparatul foto, sa am baterii de rezerva, sa prind cadre cat mai bune. Marturisesc ca vazand acasa pozele facute, parca nu imi mai pareau cunoscute. Tot ce am vizitat am vazut prin aparatul foto. Am renuntat la ideea de a avea o suta de poze dintr-o excursie, in favoarea a 10-15 dar care nu au rolul decat de a-mi reaminti „detalii” ale amintirilor pastrate bine in creier.
@orca
nu inteleg exact ce mi-ai sugerat :D te referi la faptul ca o filmare nu are rost ca tot eu eram la 7 ani si daca ma uit nu e nimic nou,sau nu pot retrai momentele alea sau..nush..ceva de genul? :S
daca da,te provoc sa-mi povestesti tot ceea ce-ti amintesti de cand aveai 6-7 ani.pun pariu ca incape in 4 randuri(atentie!ceea ce iti amintesti nu ceea ce ti-au povestit parintii sau apropiatii)..de aceea consider ca aceste filmari sunt atat de importante…
Articolul dublu ca de obicei bun, scurt si la obiect. E normal sa fie doua pareri diferite, pentru ca v-ati referit la doua lucruri total diferite: AG-vacantele (dreptate indreptatita)/ EG-nunti, botezuri etc. (oricine astazi si-ar inregistra aceasta bucurie a vietii). Cum am mai spus, e ceva absolut normal ceea ce sustineti si mai ales, cum sustineti! RUN, RUN, RUN!!!
Pierdem mult timp din viata urmarind emotiile altora, de ce sa ne condamnam cand ne gasim timpul si avem sansa de a le retrai pe ale noastre sau pe ale celor apropiati?! Ticuri uitate, gesturi nebagate in seama atunci, intelesuri noi ale cuvintelor, nisipuri sau roci initiale ale sentimentelor sedimentate sau roase de timp… Uneori, o poza face cat o viata de om. O viata lunga cat o clipa de fericire.
cam de multisor nu prinsese Elena un subiect pe care sa puncteze in mod decisiv.
fara a exagera si fara a cauta cu orice pret, exista momente in viata pe care merita sa le poti retrai, si cum altfel decat vizionandu-le, cu ochii mintii , ai sufletului si nu numai.
codrus
ar fi lipsit de spontaneitate sa i se adreseze cu „sotia mea”. oricum a facut referire la ea, insa trebuie gasita prin text. de exemplu cred ca se gaseste pe-aici :”te precipiţi după camera portabilă” :)
@ durden
Ai povestit de un film facut de altcineva. Daca tu ai fi fost persoana care filma ai fi pierdut ceva din context.
O sa iti dau doua exemple care mi se par elocvente:
Acum 2 ani un prieten a filmat spectacolul de lasere de la Noptile albe ale Bucurestiului si cu toate ca a fost in mijlocul evenimentelor nu a putut trai spectacolul la intensitate maxima. Anul trecut am reusit sa-l fac sa lase camera din mana, si cu toate ca era aproape acelasi spectacol el se bucura ca un copil .
Al 2-lea exemplu o sa ti-l dau din sport, unde se intampla ca unii cameramani sa nu stie cat e scorul, desi tot ei au filmat meciul respectiv.
@orca asa este ,mi-asi dori copilaria inapoi si mintea de acuma :) ))) @nico si la mine tot semanator e ,cand mi-am dat seama ca am gresit nu am fost sustinuta de mama ,era cu crestinitatea ,vai lasi copii fara tata,n-am tras de el m-a luat cu forta,barbat frumos bla bla bla ..ptiu..la nunta soacramea s-a imbracat in alb eleganta si era numai ia trasa in camera si eu numai in biserica ca nu putea sa-mi tina locul langa ginere si l-a invatat sa ma calce pe picior ca sa fiu supusa lui..din momentul ala am vazut negri in fata…daia nici nu suport caseta ,era august 22 si o lapovita ploua prin cort ,si atunci mi-a spus ca asta e semn ca barbatul devine bautor :( spre dimineata ne-a vizitat 2 soldati si o verisoara imi spune: adriana vei avea un baiat ,ai inebunit?nu-mi ajunge? ii raspund eu..eee acea imagine celor doi soldati ar fi trebuit sa o am ,a fost ceva frumos..normal ca le-am facut un pachet mare…asa ca orca draga mie imi vine a plange si daia ii dau dreptate in unele pucte ca nu toate momentele sunt de o amintire placuta.
socio
asa e
@ sarian ,trist :)
DD-sabaticus ..frumoase poze,intodeauna mi-au placut pozele de demult.
adriana
Ce-s alea semne rele? Eu nu-s superstitioasa deloc. Nu cred in semne rele sau bune. Nici nu-mi doresc sa fiu mai tanara cu mintea de acum. E bine asa. Am facut intotdeauna ceea ce am crezut ca e bine pt mine. Ca am mai si gresit nu conteaza. Am invatat din greseli si nu voi putea da niciodata vina pe altii pt greselile mele. I did it my way :) si asa voi face intotdeauna. O fi bine, o fi rau….vad eu. Daca e bine, e bine…..si daca e rau scot tot ce-i mai bun din orice situatie. Chiar si din experientele negative am invatat multe. Consider ca am avut nevoie de ele pt a putea vedea lucrurile altfel. Eu invat doar din propriile greseli si nici nu ma tem sa le fac.
@ corect nico P) problema e ca nu ma scapa nimeni de necazul meu nu-l vrea nimeni hahaha
:P iese semnul? nico nu stiu sa bat semnele bine sa ma iertati ca vad ca apare ras inloc de trist si invers.
salutări vesele și triste
adriana – invidiez puterea ta de a trece de la tristețe la zâmbet și brusc în veselie…cumva, te îmbărbătezi singură, începi comentariile de-mi stă inima în loc și până la sfârșit… zâmbesc cu tine
nico – sper din toată inima că te iubește un om deosebit (cum ți-l dorești tu). de fapt,sunt aproape sigură că așa e :)
durden
îmi amintesc perfect certurile alor mei. mai știi reclama aia cu copilul care isi vede părinții certându-se dar în imagine era doar umbra lor pe pereți și arătau ca niște alieni turbați, și urlau ca niște dinozauri? când am văzut-o prima dată a trebuit să mă prind de ceva și să mă așez…era e x a c t așa….
au fost și momente bune. când m-au dus prima oară la biserică(3-4 ani), în liniștea care se lăsase într-un moment de rugăciune eu am izbucnit cu voce puternică/plictisită/iritată:
– da’ de ce poartă popa rochie????
sau când m-a lăsat mama brusc în camera mea – pe oliță – și a închis ușa pentru că au sosit niște musafiri importanți.
eu am strănutat. de două ori. si iar mi-a sărit țandăra, m-am ridicat cu pantalonii în vine, am deschis ușa și m-am încruntat foarte foarte tare la ei:
– pe mine nu mă salută nimeni!!????
binențeles, momentele astea ar fi fost foarte importantante dacă mă numeam truman-show :)
durden
mă referisem la capacitatea ta de a te emoționa anumite persoane/lucruri/idei importante pentru tine.
contrar aparențelor, nu oricine e viu….
o seară perfectă tuturor
@orca nici eu nu stiu cum pot trece peste ele ,au fost momente dramatice,si o cumnata il intreaba pe un doctor si ii spune reactiile mele si ca pierd tot si nu mai am reactie,doctorul i-a raspuns :a trait drame mai mari si a devenit in nesimtire,si o intreb pe cumnatamea:adica am devenit nesimtita???..iar cu reclama de care ai povestit.. adriana si-a luat toti fratii la club la ea si un coleg a facut o gluma :adriana astia se antreneaza sa fuga de bataia lui tasu! deodata s-a facut liniste s-au uitat in ochii antrnorului si au tacut cu o privire trista,atunci antrenorul si-a dat seama ce copilarie au…daia cateodata nu inteleg atat mediatizata cearta lui acel gimnast cu sotia ,inloc mai mult mamele omorate..
adriana
pe gimnast nici eu nu-l înțeleg. mă feresc să aflu detalii din viața sportivilor/artiștilor mei preferați, aproape de fiecare dată m-au îngrozit apucăturile lor…care mai de care.
lipsa de cararacter mi se pare cea mai cruntă plagă a omenirii.
O imagine face cat 1000 de cuvinte, spun cineastii.
Cand nu mai pot de dorul oamenilor care nu mai sunt, ma duc la cutia cu amintiri.
Cand ma loveste nostalgia, tot la cutia cu amintiri apelez.
Mi-as dori sa am mai multe. Sunt imagini care imi redau perfect parfumul mamei sau timbrul sever al tatalui. O simpla fotografie, cu un foc de tabara, imi aduce prezenta celui mai iubit dintre prieteni, care avea grija ca noi toti sa ne golim mintile de toate problemele privind cum ard lemnele.
Oamenii pot disparea intr-o clipa, si ne trezim ca amintirea lor in suflet nu ne mai e de ajuns. Cand nu le putem recompune chipul in gand, rascolim prin fotografii si filmulete, sa le simtim si prezenta. O sa vedeti voi cum e. Sper, cat mai tarziu.
In concluzie:
AG: „… să faci tot posibilul să închizi frânturi de viaţă într-o cutiuţă şi până la urmă să obţii doar un pic de moarte”?
Nu, nici vorba, Are dreptate EG: „Filmarea momentelor fericite din viaţă ne permite, fie şi pentru câteva minute, chiar şi într-un mod supus artificialului, să inversăm sensul trecerii timpului”.
dacă o fotografie face cât 1000 de cuvinte, un poem cât valorează? :(
NB
@ orca,daia imi doresc mai repede sa ma mut in acea locuinta in 2 min ajung in libertati ,si vreau sa alerg sa pot participa ,la maratonul din toamna cu o sigla in memoria fetelor maltratate si omarate ,poate o vede un guvernant sa dea o lege adevarata a protectiei ,ca nu se poate ,mie mila de sotia gimnastului ,din cauza urei catre soacra s-a facut de rusine ,ea are o mare sansa sa -si faca viitorul ,eu nu am avut nici un sprijin,cand am zis hop ,na ca uni copi nu sunt hotarati si alta si-a facut datorii :( ,am mai si lucrat fara carte de munca ca voi fii sprijinita la batranete ,dar sincera va spun ,cred in copilul care e in zodia leului , asta imi doresc dar cu dumnezeul inainte .
@nafetsio
in prima faza ai dreptate,cum ca eu as fi pomenit de o filmare facuta de altcineva.insa ce spui tu in continuare este o particularizare…si anume,nu toata lumea se lasa absorbita in acel dreptunghi din cristale lichide..o filmare nu presupune faptul ca te uiti numai in obiectiv si nu mai ai legatura cu lumea exterioara,neputand sa te bucuri de momentul in sine.daca inseamna acest lucru pt cineva,atunci sa nu mai filmeze!!eu,personal,le pot face pe amandoua si sa ma si bucur peste 15 cand vad cat de fericit eram cand mergeam pe prima bicicleta…
@orca
1.ummm..mersi…ceva cu sentimente clar,desi tot nu-s lamurit 100% dar m-am cam prins.. :D
2.truman show :)))))))
durdenius :D
1. iti stau la dispozitie cu orice nelamurire :lol:
2. yap, that’s me…
@orca fiona
numai ca deja e prea mult.besides,u know men and talking about their feelings…they don’t exactly go like bread and butter…
m-ai prins!!! nici mie nu-mi place…
how about bred and circus? :D
:))
asa da,mai merge!!problema este ca suntem in Romania.ten times the circus but no bread…
numai la 20 de ani se poate râde așa de real…
multumesc, duruleț :D
să ai o zi faină
ce zic io faină… p e r f e c t ă :)
in legatura cu prima ta afirmatie stiu cateva mii de emo care te-ar contrazice.sau ar plange ca nu-i bagi in seama,nu stiu.una din astea 2…
eu iti doresc o perioada de timp tot perfecta pana la urmatorul articol al lui AG.ne mai auzim pe atunci!!
Scrieti minunat!
“AG:
Un film nou si bun:
„Five Minutes of Heaven”, 2009, r. Oliver Hirschbiegel, cu un Liam Neeson de zile mari. si un mesaj pe masura: „Odata ce ai aderat la grup, mintea ta se inchide”.
Este vorba despre destinele a doi bărbaţi din Irlanda de Nord, în perioada conflictelor din perioada 1968-1998.
Anamaria Marinca face si ea un rol bun.
:-) Chiar ca traiesti In pat cu dusmanul Adrian! Personal sunt pentur filmarea anumitor evenimente, nu de catre noi ci de catre cei pe care i am angajat sa faca acest lucru, in timp ce noi savura si traim live ceea ce ni se intampla! :-)
Toti aveti dreptate!
Eu mi-as dori sa fi fost filmat mariajul parintilor mei – o saptamana macar – , sa vada si altii cum trebuie sa se poarte un barbat cu nevasta lui, iar ea, cu rezervor sufletesc full, cum i-a raspuns, 51 de ani !
La petit, logodne, nunti etc., totul este cam la fel; n-are cum sa nu fie frumos !
La nunta fiului nostru, am gasit un cameraman, care a creat….un ESEU din tot ce a filmat!
Depinde mult si de specialistul in sine!
Momente speciale din viata ta – dificil Adrian, nu!
Eu cred ca momentul special este acel cuvant „acum”.
Nu exista trecut sau viitor ci numai prezent, care
se modifica tot ntimpul. Pentru mine, de exemplu,
specialul este acum, in fiecare secunda. Vorba ta
bucuria de a trai!!!