Pentru ca țara să iasă din moarte clinică, următorul preşedinte ar trebui să aparţină cu adevărat „lumii drepţilor”. Veţi spune că, lipsindu-i modurile de acţiune ale unui trăitor, n-ar putea face lucruri bune pentru ţară. Posibil, dar nici atâta rău pe cât au făcut cei dinaintea lui.
Aflat la câteva palme sub sol, i-ar fi greu să-şi plaseze o amantă în fruntea unui minister. Vă imaginaţi o urnă cu cenuşă declarându-se învinsă de Securitate? Ar mai răspunde minerii la chemarea unui duh?
Preşedintele defunct ar fi răbdător şi calm, primind zilnic în audienţă cu un rictus amabil, iar la Cotroceni ar fi cozi ca la Lenin. Tabloul său oval ar sta pe toţi pereţii. Scufundat în formol, beţia puterii nu i-ar lua minţile, iar din această postură ar fi chiar ciudat să facă pomeni electorale. Nu va trebui să bată satele, să viziteze românii de peste graniţe, să participe la festivaluri de muzică uşoară ori la serbări câmpeneşti, căci s-ar bucura de o omniprezenţă constantă şi subtilă.
Învestirea ar avea valoarea unui parastas, încărcat de elogii. „A plecat prea devreme dintre noi, când nici nu ştia că va candida. N-a avut nici măcar ocazia să-şi căpătuiască odrasla”, l-ar omagia, cu vocea înecată în lacrimi, liderul Puterii. „Să sperăm că, acolo unde se află, ne va face un lobby mai eficient decât actualii guvernanţi”, ar ataca subtil şeful Opoziţiei.
La prima reuniune mondială la nivel înalt, cu participarea tuturor şefilor de stat, cineva s-ar întreba: „Hei, dar unde e preşedintele României?”. I se va explica atunci că respectivul parcurge eternitatea şi că ţara a rămas orfană, fără să-şi fi cunoscut părintele. Iată, deci, ultima speranţă: ca după momentul de reculegere, România să primească nu un împrumut rambursabil, ci o pensie de urmaş.
poate s-au convins ,politicienii, ca este greu sa fii politician mare in tara mica: poate vor sa schimbe tara…Felicitari ati cam spus totul.
genial, numai ca se face o flagranta greseala: Romania nu este o republica prezidentiala, ci una semi-parlamentara. Pana cand nu vom schimba constitutia ca sa stim pe cine votam si pe cine dam vina, ne vom scalda in apele astea tulburi in care mai toti incep sa se simta foarte bine. Tonul l-a dat presa, din pacate.
Foarte dur,dar,din pacate…realist comentariul!
Buna Adrian,
m-a facut sa zambesc, putin amar recunosc, acest
articol al tau. Problema Romaniei, a poporului care
care traieste in ea nu este deloc usoara. Iata, nu
mai este mult pana la alegeri, si din pacate, presedinte
va iesi tot unul al naibii de viu, acum etalandu-si
fara jena principiile dupa care va trona ca mai apoi sa
gaseasca scuze ca nu se poate conforma. Inca 5 ani
Romania cu al sau popor va trebui sa inghita in sec
amarnica alegere. Trista soarta avem, si mai trist este
ca nu se intrezareste nici o schimbare in bine.
Sa auzim de bine, Rodica.
Adriane,
noi toţi vrem să schimbăm lumea în mai bine, dar de multe ori ne schimbă ea pe noi(dacă o laşi). Dar poţi să te schimbi pe tine însuţi(dacă e nevoie) şi pe cei din împrejurul tău. Cînd te trezeşti nu mai visezi şi realitatea îţi spune”bună dimineaţa” şi te invită să faci ceva şi să nu aştepţi ca altcineva(un preşedinte de exemplu) să facă ceva pentru tine şi mine.Fantezistul dă de Realistul… Poezia pe care am scris-o eu…”Între” ”Bot în bot şi-a dat realistul cu fantezistul,Ce faci băi cu fantezia? Iar o dai cu poezia? Băi realistule, mai lasăte de postule şi epistole,Ia-te după mine şi ţinete bine,că am să te duc prin fantezie şi eternitate pînă te laşi tu de realitate.Vino aici fantezistule şi pune mîna pe asta şi nu o să mai visezi, şi o să realizezi că juna ”tiene una”căldura şi corpul ei este ”genere di” sculptura.Lasă-te de poveşti băi fantezistule şi trezeştete la ”realite”şi nu mai confunda munca cu joaca, pentru că sudoarea este dovada. Între mine şi tine este un ”mondo” atît de clară ca şi diferenţa între Română şi Austro-Ungară. Închide-ţi ochii să ajungi în lumea mea unde poţi să cuprinzi infinitul, unde nu exzistă sfîrşitul şi orbul poate vedea şi săracul are ce mînca.De ajuns cu tromboanele, vino aici şi roanţăie bomboanele pînă cînd îţi scîrţăie dinţii şi cariile îţi ating nervul să-ţi dai seama ce înseamnă durerea realităţii. Uită-te la mine să vezi cum î-mi curg lacrimile ca roua, nu de suferinţă ci de bucurie,cu un rîs de comedie, un rîs în prostie pînă cînd dau în hohote şi sughiţ…Î-mi amintesc de tine,fantezistule. De multe ori eu visez dar mă trezesc şi îndrăznesc să-mi trăiesc acest cadou, realitatea,Pînă cînd vine momentul şi î-mi dau testamentul, Şi realitatea mea devine fantezia ta.”
Sper că nu te-am plictisit. Î-mi plac subiectele pe care le alegi…
Pe curînd , Sorin
:)
Eu cred ca nu numai minerii ar raspunde la chemarea unui duh. Poate chiar jumatate din Romania sau mai mult ar raspunde la chemarea unui duh.
pentru a iesi din moarte clinica nu cred ca avem nevoie de vreun presedinte :)
ne-am obisnuit cu tatuca si-l tot asteptam
nico
de duhuri numai de bine :D
Cine sa fie amanta din fruntea unui minister? se recunoaste cineva?
Sa inteleg ca in Romania doar un presedint mort e bun? Dar daca s-a scos pedeapsa capitala la noi si aiurea, vezi consecintele, Adriane? Chiar si o maimuta ar conduce mai bine Romania decat ticalosii si idiotii nostrii de presedinti!!
Buna seara.
Va reamintesc ca in 1990 si in anii care au urmat, partizanii republicii aveau un mare cap de acuzare impotriva Regelui. Ca e batran si nu are prea multe zile inainte si niciun urmas pe linie masculina.
Dupa 19 ani, Majestatea sa traieste si au trecut trei presedinti prin fruntea tarii.
criticul
Dincolo de gluma, sunt impotriva pedepsei cu moartea si, evident, a asasinatului. Ma refer la un presedinte DEJA trecut in nefiinta.
si a si prins rapid la marele public, atunci
pacat,dar e deja istorie
utopie!
pretext:
criza (mon dieu!) mondiala ca si cadru social exceptional.
masuri:
inlocuirea sistemului actual cu democratie parlamentara condusa de doi consuli, parlamentul avand doar rol consultativ pe perioada mandatului consular, ei, consulii avand puteri decizionale si executive nelimitate.
dupa incheierea mandatului, parlamentul capata functia de judecator al activitatii consulare.
consecinte (ideale):
-un parlament alert in permanenta;
-lideri (consuli) constienti de consecintele actelor lor;
-popor multumit, stiind ca cineva „si-o va lua” in caz ca nu-si face treaba. pana la urma, nu asta-i nemultumirea generala, ca nimeni nu e tras la raspundere? :)
p.s.
simplu, nu? unii au condus imperii astfel ;)
buna seara!
salutari tuturor!
eee radem ,dar deja e colocaus la noi :( ferice de cei care au plecat :) si care mai aveti timp sa nu renuntati sa plecati ,ma uitam la stiri ce le trece prin cap tot celor care au lucrat in primarii ,in legatura cu prima casa ,au reusit sa insele iar oameni ,si cine? tot cei din sect 5 ,pai de daca i-a scapat cine i-a scapat ca altfel cadea si el oamenii nu mai au bani ,si trebuia sa traga iar pe oameni care muncesc . de asta e romania din pacate ,profesorii umiliti doctori batjocoriti politisti impinsi sa faca pace cu infractorul ,la ce sa ne mai asteptam ? la mai bine? :(
Sa ne amintim putin prin ce am trecut: Beogradski Fantom/The Belgrade Phantom, 2009, r. Jovan B. Todorovic.
Inceputul lui septembrie ’79, Belgrad: tiimp de 10 zile cat Tito e plecat la summitul de la Havana, un tanar spulbera linistea noptilor din oras, angajandu-se in curse nebunesti cu un Porche furat. Militia nu reuseste sa-l prinda, iar belgradenii ies pe strada – ca la F1 – sa-i incurajeze gestul de libertate. Si sa nu uitam, totusi, ca in Iugoslavia lui Tito oricine putea sa plece in Germania sa lucreze – asa cum procedase si stapanul Porche-ului.
Cazul este real, filmul fiindu-i dedicat eroului.
cs
Decat un presedinte post-mortem, mai bine unul post-modernist, ubicuu si nemuritor care sa ne aduca si noua informatii de dincolo, despre cum merg treburile pe acolo si sa ne invete ce sa facem aici. Poate asa avem sanse sa devenim si noi o tara respectabila. Si-atunci sa vina Apusul sa ne ceara parerea…
Încerc să înțeleg ideea de bază a articolului; dacă este cea care s-ar zări, atunci, dă-mi voie, domnule să-ți spun că independențe pe care o afirmi este o vorbă goală. Aș cataloga ca fiind jenantă o asemenea scriere, prezentată ca fiind „articol”. Te-ai gândit o clipă cum poate fi primită o asemenea scriere? Probabil că important a fost avizul primit de la cei care au comandat acest așa zis articol.
mag
nu am vazut filmul ,dar mi-a placut iugoslavia ,mi-a parut enorm de rau ce li s-a intamplat ,chiar mierea frica sa nu se bage ai nostrii ,si cand ma duceam la hotel la fata erau sportive din iugoslavia ,mergeau cu capul in jos ,le-am optit am dat mana cu ele si le-am mangaiat (hotelul olimpia) nu stiu la ce disciplina erau ,volei ,hambal nu mai tin minte ,da tragedie ,sper ca la noi sa nu se ajunga asa :(
0
bacanu,
daca imi permiti… cred nu ai inteles ideea de baza. pentru un articol scris la modul ipotetic, concluziile tale sunt mai mult decat concrete. zambeste meditativ in loc sa te crispezi acuzator.
numai bine!
@va doresc nb
dar as mai vrea sa spun ceva
pe timpul lui ceausescu ,dabea asteptam sa ma duc la spectacolele lui stela si arsinel ,si radeam in hohote ,cred ca i-a comandat publicul ,pt ca era singurul lucru dorit de public ,mai ales bancurile care se spuneau la colturi de frica ,la restaurant se spunea in gura mare si nu se lua nimeni de noi .
nb
mag
Foarte tare! Il caut la Mall! Multumesc.
L-ai vazut?
mag
Vazusi Flammen og Citronen?
cat e filmul? 500sii,sau pana in 300?
AG:
Si sa inteleg ca fiecare publicatie si post de televiziune trebuie sa-si angajeze un resident necromancer sau un saman consultant? You know, pentru declaratii oficiale direct de la sursa :D
Doc
… un reporter-medium acreditat la cucuveaua de la Cotroceni.
adriana:
Culmea e ca pe actorul interpret al eroului-fantoma il cheama Milosevic :) .
Pacat de destinul tanarului, o prevestire a ceea ce avea sa i se intample Iugoslaviei zece ani mai tarziu.
http://www.youtube.com/watch?v=buPXEmkgYfE&feature=related
AG:
Exact acum ma uitam la el :), am ajuns la momentul cand Jurgen il impusca pe redactorul-sef, trupele germane intra in tara, majoritatea opozantilor fie se refugiaza in Suedia, fie sunt morti, iar el persevereaza in activitatile ilegale :) Deci sunt la inceput…
mag
prin 87 am fost la niste prieteni in satul M. Eminescu ,cand am vazut ce conditii au la curte nu-mi venea a crede (pe atunci) ii respectau foarte mult pe romani ,dar multi km am crezut ca tot in romania suntem ,erau case parasite si ne spuneau ca sunt plecati in toata lumea sa munceasaca ,cineva a vrut sa iasa acest razboi .
stii ce vroiam sa te intreb ,lepa brena mai are aceiasi popularitate cum o avea inainte? la ei acolo .. doamne frumoasa femee :)
AG:
(imi tot cade netul, nu stiu de ce)
Da, in seara asta l-am vazut si pe celalalt – Beogradski Fantom -, azi le-am cumparat, am mai luat „The Golden Boys” (2008) r. Daniel Adams si One Week (2008) , r. Michael McGowan.
Si inca 3 filme tari care iti vor placea sigur (daca nu le-ai prins pana acum):
– Tokyo! (2008), r. Joon-ho Bong, Leos Carax, Michel Gondry;
– Leaving Barstow (2008), r. Peter Paige;
– Nordwand (2008), r. Philipp Stölzl
adriana:
Lepa Brena (in traducere Frumoasa Blonda) a fost, intr-adevar, un ex-simbol al anilor ’85, dar cum canta ceva ce nu era deloc pe gustul meu (ceva intre populara si pop) nu i-am urmarit traseul artistic. Stiu doar ca, in ciuda faptului ca e originara din Bosnia-Hertegovina, a fost intotdeauna o mare sustinatoare a Iugoslaviei unite – stat despre care stii si tu ca nu mai exista.
Mai stiu ca este casatorita cu jucatorul de tenis Slobodan Živojinović si ca are 2 baieti cu nume cat se poate de romanesti: Stefan si Victor.
*sex-simbol (da’ merge si asa, ca doar e nascuta prin ’60)
mag
La Beogradski mi-am luat bilet. Cum e One Week?
multumesc mag ,ma intrebam in sinea mea daca o mai iubesc si acuma pt ca ea in cantecele ei il pomenea pe tito ,daia e bine sa fi independent ca nu stii ce se intampla. NB
AG:
Nu am vazut inca One Week, dar a fost premiat la festivalul de la Toronto. Acum privesc „Flammen og Citronen”, este vorba despre doi danezi insarcinati de Rezistenta sa-i execute pe informatorii nemtilor. Cam nasol cand trebuie sa omoare femei, se descurca destul de greu.
AG:
„Nordwand” mi-a placut mie foarte mult, este vorba despre sacrificiul si sportivitatea alpinistilor germani si austrieci la olimpiada din perioada interbelica. Un caz real, povestea dramatica a unor oameni invinsi de propriile vise. Ba nu: a caror omenie le-a ucis idealul. Tre’ sa-l vezi, e dur si adevarat.
Adriane,
te-am găsit din întîmplare, nu de mult, şi din articolele pe care le-am citit,
chiar şi banalităţi, eşti un tînăr care trebuie încurajat. Toţi avem nevoie de încurajare şi de dragoste, mai ales în vremuri grele ca şi acum. Da, întradevăr, vezi viaţa prin alte prizme cînd trăieşti pe alte meleaguri. În cazul meu, trăiesc în California de 33 de ani şi am văzut prin ce a trecut România. A fost o perioadă extraordinară să vezi cît de capabili şi talentaţi sînt Românii, mai ales cînd au fost mai liberi. În ultimile două decade, generaţia ta a realizat că dacă nu eşti asuprit poţi să trăieşti mai”sănătos”,
să gîndeşti mai lucid şi raţional, să fii responsabil pentru ceea ce faci tu, să iubeşti în loc să fii invidios. Cred că mulţi dintre noi am uitat să zîmbim…
Pentru cei care se întreabă, ce are asta cu subiectul articolului?
Dă o şansă cuiva, în cazul acesta lui Adrian, să gîndească în felul lui şi să-şi dezvolte gîndirea lui originală, ca şi amprentele noastre sînt diferite…
Frumuseţea vieţii este că noi toţi sîntem diferiţi, şi poate învăţăm şi noi ceva. Pe curînd, Sorin
„După trecerea crizei mondiale…” Stiu ca e putin mai greu de inteles, dar nu mai trece.
Genial !
ceva…viabil…asteptam Mizilu ‘ ;)
nico
prima victorie ;)
Adriane,
cu toate că ”Avi” predomină comentariile, bravo lui că are ”talent”,
ceilalţi comentatori merită atenţia ta şi de la noi toţi.
Deocamdată, nu putem să ne întîlnim cu toţii la o terasă să discutăm
istoria, noutăţile prezentului sau posibilităţile viitorului, dar ne întîlnim pe ecran, un forum modern, care poate să aibe succes.
Pe curînd, Sorin
malasuerte
Hai!
Inceput promitator :)
mici da` rai :)
Imi pare nespus de rau ca mama l-a tot convins pe tata, prin 1945-46 – o iarna intreaga – sa plece amandoi la Capuitala, dintr-un sat ardelenesc superb,
ca sa se inroleze in aramata ( murisera barbati cu nemiluita in razboi si era nevoie de tablagii) ca – vezi Doamne ! – la Bucuresti era railul, iar la tara, iadul si sa ofere un alt viitor celor doua fete ale lor!
daca ramaneam taranca instarita, nu mai eram asa de ….’ganditoare’ si la un pas de a face eu, specialista, „fobie sociala”!
Omul ignorant si nescolit nu prea isi mai face atatea probleme !
Am facut scenarita si dependenta de http://www.ziare.ro, tot citind ce se mai intampla cu economia, cu bugetarii, cu …., cu…, cu…
Solutii? Nu cred ca exista! Cand apuci pe tavalug, nu cred ca poate sa-mi spuna cineva ca se poate ridica in picioare si urca la deal !
„CRIZA” este de 20 de ani !
A inceput exact ca etapele Subiectului unei opere literare: Expozitiunea, Intriga, Desfasurarea actiunii – iar ACUM – , suntem la „Punctul culminant”!
Ce urmeaza? Stim cu totii: acest Deznodamant cumplit!
Suntem atat de deprimati, ca nici Mesaj nu mai gandim ca ar putea transmite haul in care am intrat!
Fericeam, candva, pe Notari etc., cei care, „pe cont propriu”, n-au bataie de cap asa cum au constructorii de case, de bunuri materiale etc.
Intamplarea a facut ca ma intalnesc, ieri, cu o buna prietena a mea, al carei fiu e Notar!
Stiti ce mi-a spus? Ca – in august – , numai 4 persoane au pasit in incinta notariatului fiului sau!
Deci …..e rele!
Chiar daca ar veni, si cel mai cinstit & patriot Presedinte, inconjurat de cei mai onesti si profesionisti ministri si daca ar lua ACUM puterea in RO,
n-ar putea salva situatia acestei tari, nemernicita de ceilalti & acolitii lor !
Cata dreptate aveti, cu totii!