Așa văd eu alegerile care urmează. Cum nu mă pricep la politică, nu mă voi referi la ce promit candidații, ci doar la cum apar ei pe afișe.
Theodor Paleologu mi-a devenit simpatic acum câțiva ani, când a făcut un număr de stand up comedy la alegerile pentru șefia PDL. Apoi, recent, când și-a sunat contabila în plină emisiune TV s-o întrebe cât câștigă (el, nu ea). Sau când susținătorii săi au început să sugereze că ar putea fi descendent direct al Paleologilor, împărați bizantini de felul lor. În acest spirit, mă pot declara fără probleme nepot de-al doilea al marelui Dudu Georgescu și urmașul împăratului Hadrian.
Din punctul de vedere al imaginii, atuul principal al domnului Paleologu nu mi se pare numele glorios, ci privirea sa din afiș, care poate însemna orice. Vorba lui Alexandru Pomană, de la care am furat această poză: „Mănânc la Mec la ora 23 și simt că Paleologu mă judecă”. Continue reading
Îmi place să merg la vot și pentru că, asemenea multora dintre voi, votez într-o școală, iar școlile generale seamănă mult între ele, cu coridoarele lor drepte, cu desenele acelea naive făcute de copii din clasele mici agățate pe pereți, reprezentări luminoase ale unei lumi perfecte. Cu parchetul vechi, așezat în „creangă de brad”, din unele clase. Cu soba de gaz în colț. Cu terenul de sport îmbrățișat de corpurile de clădire. Cu vitrinele de trofee, care mă înduioșează de fiecare dată.