in Sfatul bătrânilor |

… femeia (3) …

Mi-am dat seama, puţin câte puţin, că bunătatea, pocăinţa, virtuţile Françoisei ascundeau tragedii de bucătărie, tot aşa după cum istoria descoperă că domnia regilor şi a reginelor, care sunt înfăţişaţi cu mâinile împreunate pe vitraliile bisericilor, au fost însemnate cu incidente sângeroase. Mi-am dat seama că, în afară de rudele ei, muritorii îi trezeau cu atât mai mult mila prin nenorocirile lor, cu cât trăiau mai departe de ea. Şiroaiele de lacrimi pe care le vărsa citind în ziare nenorocirile căşunate necunoscuţilor secau repede, dacă-şi putea înfăţişa cu oarecare preciziune persoana care fusese obiectul lor.

Într-una din nopţile care-au urmat naşterii fetei de la bucătărie, aceasta a fost apucată de nişte colici îngrozitoare; mama o auzi plângându-se, se trezi şi o trezi pe Françoise, care, nesimţitoare, declară că ţipetele ei erau o comedie, că voia „să facă pe cucoana”. Medicul, care se temea de aceste crize, pusese un semn în cartea noastră de medicină la pagina unde acestea sunt descrise şi ne spuse că acolo o să găsim indicaţia primelor îngrijiri. Mama o trimise pe Françoise să caute cartea, recomandându-i ca nu cumva să să lase să cadă semnul. După o oră, Françoise nu se întorsese încă; mama, indignată, crezuse că se culcase din nou şi-mi spusese să mă duc să caut cartea în bibliotecă. Am găsit-o pe Françoise care, vrând să vadă rostul semnului, citea descrierea clinică a crizei şi suspina acum, când era vorba de o bolnavă-tip pe care n-o cunoştea. La fiecare simptom dureros menţionat de autorul tratatului, exclama: „Maică Precistă, e cu putinţă ca bunul Dumnezeu să facă să sufere atât de mult o biată făptură omenească? Sărmana de ea!”.

Dar îndată ce o chemasem şi se întorsese la căpătâiul „Carităţii” lui Giotto, lacrimile încetară numaidecât să-i curgă; ea nu mai fu în stare să încerce nici acea plăcută senzaţie de milă şi de îndurare pe care o cunoştea bine şi pe care lectura ziarelor i-o pricinuia adesea, nici altă plăcere de acelaşi soi, din pricina supărării şi a ciudei de-a se fi trezit în toiul nopţii pentru fata de la bucătărie, şi la vederea aceloraşi suferinţe a căror descriere o făcuse să plângă, nu reacţiona decât rostind batjocuri îngrozitoare (…).

 (…) Françoise recurgea la vicleşuguri atât de savante şi nemiloase ca să-şi alimenteze voinţa permanentă de-a face casa insuportabilă oricărui servitor, încât am aflat, cu mulţi ani mai târziu, că în vara aceea mâncaserăm aproape în fiecare zi sparanghel tocmai pentru că mirosul de sparanghel îi pricinuia crize de astm atât de violente bietei fete de la bucătărie căreia îi revenea sarcina să-l cureţe, încât aceasta a fost nevoită să plece.

Din „În căutarea timpului pierdut – Swann”, de Marcel Proust, apărută în 1968 la Biblioteca pentru toţi, în traducerea lui Radu Cioculescu.

Related Posts:

Published

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

34 Comments

  1. Da, femeile. Mereu femeile.
    Ingrozitor sa lucrezi cu femei. Si eu procedez la fel. Atunci cand nu-mi place o persoana fac tot posibilul sa o enervez. Si reusesc intotdeauna sa le scot din minti :)

    Reply to nico

  2. Intre mine si fosta secretara a firmei la care lucram se iscase o poveste de dragoste chiar din prima zi. Fata era aroganta si mie imi placea sa o enervez si sa o umiliesc in sedinte. Cred ca a fost cea mai fericita persoana cand am plecat eu de acolo :)

    Reply to nico

  6. Bagă. Da’ poate ai una cu rezoluţie mai bună, măcar 1200×800, 3D te scot, nici Tolo nu te mai recunoaşte.
    Sau măcar pune-o la loc p-aia veche, te scot eu de-acolo, cu ce-ai acuma acolo sus pot doar să te îmbălsămez.

    Reply to the

  8. salut
    si eu credeam ca are ceva calcul :(
    nico adica nu-ti plac femeile slabe :lol:
    am vrut sa ma impun si eu in fata lui barbatamiu si mi-a tras in spate o lovitura ,azi de dimineata la munca cand m-am intins sa iau ceva mi-a troznit niste coaste si nu mai pot sa respir ,le am si pe cele din fata fracturate? cand tusesc mi se face rau ca nu pot tusi ma ia cu ameteli :( ce pot sa iau?

    Reply to un

  13. un ratacit
    De obicei imi plac oamenii. Ca-s slabi sau puternici nu conteaza. Nu-mi plac arogantii si cei care le stiu pe toate mai bine. Nu-mi plac nici cei care stiu mai bine ce gandesc eu.
    Nu ma pricep la medicina. Poate ar fi mai bine sa mergi la medic.

    Reply to nico

  16. un ratacit
    Cand nu-mi convine ceva eu nu plec. Spun ce nu-mi convine. De plecat plec doar daca nu mai am nimic de spus sau daca mi se interzice sa plec. :)

    Reply to nico

  20. Doc, meseriaş rău filmul. Nici nu e lucrat cu max, ăştia de la marile companii îşi fac plug-in pentru fiecare film.
    In maxim 20 de ani randez şi eu primele 15 secunde din filmul meu de animaţie.

    Reply to the

  21. the man:
    Vrei sa te pun in contact cu Tim Burton si Timur Bekmambetov? :D
    Vedeam filmul si ma gandeam la videoclipurile Tool. Mie mi-a placut. Daca era putin mai lung si daca se lucra putin la poveste, filmuletul asta avea alt destin.

    Reply to doctor

  26. nico s-a inceput noul an scolar ,sunt asa de tristi pedagogii ,si eu pe langa ei nu am vazut nici un an scolar ca acest an ,parca era ceva impus

    Reply to un

  29. AG:
    Am o carca de concerte in toamna asta. Skinny Puppy, Diamanda Galas, Clutch, Fever Ray, Porcupine Tree etc. Timp sa am.
    La acest moment sunt obsedat de ultimul album Muse- „The Resistance”. Mi se pare printre cele mai bune albume ale anului. Epic! Baietii canta pe 24 Spetembrie pe Giants Stadium in NYC. Din pacate nu pot sa ma duc. Fac niste show-uri live absolut senzationale.

    http://www.youtube.com/watch?v=qOdo-6K6vb4&feature=related

    Reply to doctor

  34. Eu care ma asteptam sa gasesc ceva nou scris aici :) Unii dintre noi se mai si plictisesc la servici, trebuie sa citeasca ceva interesant si tu te uiti la tenis toata noaptea, urat moser, urat. :))

    Reply to Bugsy