Naziştii la frizer

“În vara lui 1940, un Mercedes imens a oprit în faţa frizeriei mele de pe Königstrasse 127, iar apoi a intrat Hitler.

– Vreau doar un aranjat uşor, mi-a spus el, şi să nu iei prea mult din creştet.

I-am explicat că trebuie să mai aştepte puţin, pentru că Ribbentrop era înaintea lui. Hitler mi-a spus că se grăbea şi l-a întrebat pe Ribbentrop dacă putea să-l lase pe el primul, dar Ribbentrop a fost de urgenţă transferat în Afrika Korps, astfel încât Hitler a putut să se tundă. Astfel de rivalităţi erau constante.  Odată, Göring a aranjat ca Heydrich să fie reţinut de forţele de poliţie sub acuzaţii false, numai ca să primească el scaunul de la fereastră. Göring era un tip dezmăţat şi se întâmpla adeseori să stea pe căluţul de jucărie în timp ce-l tundeam. Liderii nazişti erau deranjaţi de chestia asta, dar nu puteau face nimic. Într-o zi, Hess l-a provocat:

– Astăzi vreau eu căluţul, Herr Feldmareşal, i-a spus el.

– Imposibil. L-am rezervat, a ripostat Göring.

– Am ordin direct de la Führer. Am permisiunea să stau pe căluţ până mă tund.”

Fragmentul face parte din povestirea „Memoriile lui Schmeed” (autobiografia fictivă a frizerului lui Hitler), un capitol din cartea „Apărarea invocă nebunia”, a lui Woody Allen (preţ, 26,61 RON). Dacă nu aţi citit primul volum („Anarhie pură”, apărut tot în colecţia „Râsul Lumii”), vă sfătuiesc să le luaţi pe ambele. Sunt excepţionale.

Cartea se va lansa duminică la Bookfest, începând cu ora 13:00 – alături de o altă noutate din „Râsul Lumii”, culegerea lui Stephen Arnott, „Antologia proverbelor ciudate”, în traducerea lui Radu Paraschivescu -, dar toate se găsesc deja la standul Humanitas de la Bookfest.