De îndată ce se suna, treaba era calculată. Ieşeam fuga din clasă, ocoleam vitrina cu premiile obţinute de şcoală la întrecerile pe municipiu, o luam la dreapta pe lângă scara profesorilor, străbăteam apoi holul pe pereţii căruia machetele înfăţişau un cartier din cutii de chibrituri şi iată-ne pe stadion! Ei, da, mai erau şi temerari care voiau să ajungă primii la „alegeri”, luând-o pe intrarea profesorilor, dar ei riscau suspendări, trimiteri la colţ sau chiar o convocare la cancelarie a staff-ului tehnic de acasă.
Era toamnă, iar mingile creşteau cu zecile în castanul dulce din curte, anunţându-şi intrarea în lumea fotbalului printr-un „poc!” sonor, uneori era, zău, ca-n reclama lui Iñárritu cu mingea care cade din cer, numai că nu existau jambiere, nici ghete portocalii făcute pe comandă, numai pantaloni de tergal roşi până la luciu şi pantofi butucănoşi. Acel castan nu era o mană cerească doar pentru fotbalişti, întrucât fructele sale comestibile puteau fi coapte şi mâncate, transformate de mame în piure ori adunate în sacoşă şi cărate zece metri mai încolo, întru îndeplinirea planului pionieresc.
Aţi jucat vreodată fotbal cu o castană? E mai iute decât Jabulani, mai dificil de lovit ca mingea de 35 şi cu traiectorii mai greu de prevăzut decât cele oferite de mingea de 18. Ce să mai spunem de Artex? Veţi zice, desigur, că era un sport dur, intrările la minge fiind totuna cu intrările la gleznă. Că imperfecţiunile micului fruct maroniu transformau fotbalul nostru într-un fel de rugby sau într-un hochei pe asfalt, cu crose învelite în pantofi. Că driblingurile, voleurile, loviturile cu capul, stopurile pe piept fiind izgonite din acest sport, nu prea mai rămânea mare lucru din el. Vă contrazic, domnilor, vă contrazic. Era fotbal, sau mai bine zis coloana sa vertebrală, certificatul lui de naştere, scris de şuturi cu şpiţul şi de pase cu latul, dar nu cu „tot” latul – altfel, „au, glezna!” -, ci doar cu partea din faţă. Încercaţi să jucaţi ping-pong cu un penar de lemn, dacă nu cumva aţi făcut-o deja. Vă veţi transforma pe nesimţite într-un lunetist sau într-o făptură mitologică dotată cu un simţ în plus. La fel era şi cu fotbalul cu castane.
Ce baschet? Era mai greu să nimereşti cu o mingiucă de cauciuc coşul de gunoi săltat deasupra tablei, sub tabloul lui Tovarăşu‘. Ce baseball? Era „pereţelul”, având ca scop nimerirea cu mingea de tenis a conductei groase orizontale de gaz, care, prin schimbarea bruscă a direcţiei, îl paraliza pe următorul la „bătaie”.
Rege era însă tot fotbalul, comprimat în cele zece minute ale pauzei, iar o dată pe zi, în recreaţia mare, se juca un fel de finală a Ligii Campionilor. Porţile erau, bineînţeles, inegale, una fiind mărginită de castan şi de un alt copac, a doua fiind poarta din tablă a curţii. Terenul? Total asimetric, având în vedere că porţile nu erau nici pe departe faţă în faţă. Să vă spun însă câte ceva despre terenul de sport al şcolii, până în clasa a patra inaccesibil nouă din pricina elevilor mai mari. Păi, era de pământ bătătorit, iar un colţ al dreptunghiului, până aproape de una dintre porţi, era ocupat de un colţ al clădirii. Mare lucru arhitectura! Fără ea n-aş fi învăţat nicicând să dau cu exteriorul, astfel încât portarul advers să se trezească cu o minge venind cu efect, de nicăieri.
Pe terenul acela acum se construieşte ceva şi probabil că vor săpa adânc, excavând toate şuturile, driblingurile şi chiotele îmbâcsite de praf ale generaţiilor care au jucat fotbal acolo. Acum vreo cinci ani, au tăiat şi castanul. Cică ameninţa să pice în cazul unei furtuni. Aşa o fi, numai că nu pot să nu mă gândesc câţi fotbalişti şi câte piureuri de castane s-or fi pierdut astfel.
salut Adrian,
ai trezit in mine niste amintiri pe care le credeam ingropate si am lacrimi in ochi acum cand imi amintesc de copilarie.
Multumesc
Salut,
Citit rapid si pe sarite. Acum mai exista asa ceva ?
Multumesc.
poate nu mai sunteti la curent dar scoala din ziua de azi nu mai permite un asemena comportament..
…total „deplasat” cred ca de aia au taiat si castanul :) si asta se resimte grozav in …lipsa mijlocasilor fie ei
si doar „de recreatie”
E.T.
Buna ziua. Ce anume?
Lili
Sarut mana. Nu se mai joaca fotbal in recreatii?
Acum daca te duci la scoala sa bati mingea, indiferent de sportul la care este folosita, te da gardianul afara. Acolo am ajuns. Sa nu mai zic de terenul sintetic de fotbal incuiat cu cheia sau de curtea interioara, acolo unde se scot panourile de baschet pe timpul verii.
Andrei Z
Ce prostie! In anii 80, toate terenurile erau pline de copii.
De exemplu, la liceul Mihai Viteazu din Bucuresti. Erau patru panouri de bascet, un teren de handbal si unul de volei.
Se chiulea? Oho! La greu. Se facea sport? La fel.
„unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot”
:) Mi-am dat seama ca nu e suficient de clar (ce spun eu). Vedeti ce inseamna sa fii lapidar ?
Lumea pe care o descrieti. Au trecut ceva ani, nu ?
E.T.
Nu stiu.
Asta da lectie de concizie. Multumesc.
E.T.
Acesta e adevarul. Nu stiu. In curtile scolilor si ale liceelor nu vad copii facand sport, iar terenurile sintetice sunt pline de barbati intre doua varste care joaca fotbal. Deci probabil ca aceasta lume nu mai exista.
Se joaca si fotbal,dar „ocupatiunea lor mintala”din pauze este…vorbitul la mobil.Am asistat la scene de tipul: Ünde esti,ma?””Dupa colt,langa cabinetul de franceza”.(intre ei erau exact… 3 metri!) Jocurile pe mobil, ascultatul muzicii etc Asta intr-un colegiu national.In schimb,prin unele licee industriale se joaca poker, se bat prin fundul curtii etc.Dar,se mai joaca si fotbal, daca asta iti mai alina dezamagirea…
Ma gandesc ca acum se joaca organizat. Mult timp am trait cu impresia ca nu au rost jaloanele cu care se faceau teme la cluburile serioase din anii ’70. Odata ce noi „jalonam” printre damburi si loveam mingea ovala de 13,40 de mii de ori pe zi. Sau o aruncam la nesfarsit de pe un trotuar pe altul cautand sa lovim muchia bordurii. Dar se pare ca nu este asa. Trebuie exercitiu organizat. Suntem nostalgicii maidanului sau ai curtii scolii, pentru ca suntem batrani. Si nu sunt de acord cu astfel de reverii desi le-am avut si eu de multe ori. Cand am ajuns prima data in strainatate in Grecia in 1995 si am vazut cate sute de cosuri de baschet erau amplasate in te miri ce colt de strada mi-am dat seama ca epoca maidanelor s-a consumat.
iar vin eu si zic din astea…dar mie mi se pare foarte trist…imi aduc aminte prin ce chinuri am trecut ca sa jucam fotbal…de la a fi fugariti de vecini irascibili, la politisti intoleranti, la portarti egoisti si alcolici…masini parcate pe teren, autobuzul scolii parcat pe teren…mingi confiscate…urcat pe acoperisul cantinei pentru a recupera mingea…sticle de plastic de 0.5 drept minge…mingi carpite din care sarea camera…praf…noroi…balti…bitumul era un lux. MI SE PARE TRIST…si deprimant!!! eu nu m as mandri, sau mi as aduce aminte cu bucurie de timpurile alea…ci cu tristete si dezamagire…am trait intr o tara unde trebuia sa te lupti ca copil (scuze cacofonia) sa faci un sport…in loc sa fii incurajat si sustinut…grupe de juniori la echipele locale unde venea un mos beat…iti arunca o minge si il durea in pix de antrenamentul cu copiii…si noi ne simteam mari fotbalisti ca eram inscrisi la un club. O batjocora totala…!!! e realmente trist…ne uitam acum la baietii aia din africa de sud care sunt 2 milioane la un teren de iarba artficiala si apuca sa joace unii doar o data in viata pe terenul ala…dar sa stii…ca nu eram nici noi departe
eu nush cum sunt copiii din ziua de azi si cat fotbal mai joaca…dar tin bine minte..imaginea a copiiilor de pe vremea mea…care aratau schilozi, cocosati, deformati…stiau cu mingea si driblau bine…dar nu aveau si nu au avut pe nimeni in viata lor care sa i indrume, sa le arate…sa faca o incalzire…o pregatire…o alergare…miscari de gimnastica..pentru a te forma sanatos…nu ajunge sa bati mingea ca bezmeticul de dimineata pana seara si sa fii mandru ca face copilul tau sport…
Acuma in recreatie pustii vorbesc despre pokemon, hana montana sau counter strike
Domnule Georgescu,
Eu nu am spus ca nu ar fi asa. (Desi sunt tentat sa o zic acum: din ce spuneti, se pare ca macar banuiti – statistic vorbind – ca lumea aceea nu mai exista.)
Altminteri, eu numai v-am impuns nitel. Ce poate sa mai faca omul, sa va convinga sa dati masura talentului dvs. si in dialogul cu cititorii, in „vorbire” libera (p-asta n-o mai pun in ghilimele acum!), nu doar in articole oficiale! Nu de-asta venim aici, sa „furam” unii de la altii inspiratie har, stil ?
Bravo Adi,frumoase amintiri atat de frumos amintite aici.Vremuri apuse dar atat de calde si nostalgice.Excelent,domnule drag…..
AG
mingea aia de 18 lei era de o mie de ori mai dificil de controlat decit jabulanu. d´aia si eram o generatie de ¨tehnici¨.
si ce frumos era… acu pustii astia daca nu au ultima generatie de fifa pe computador au sentimentul ratarii!
marcel
ca sa nu imi aduc aminte cat stateam pana se incarca dupa caseta pe HC , Exolon sau Chuckie Egg
E.T.
Nu stiu :)
tank
Da, lua efect invers daca o loveai cu ristul :)
haha, i-ati dat si nume la „pereţel”! şi eu care credeam că EU am inventat jocul ăsta :D. îi ziceam… „tre’ să loveşti cu mingea de tenis ţeava aia, care dă mai aproape câştigă”.
ce câştigă? nu ştiu, că mereu suna clopoţelul şi o tuleam la ore – pentru „pereţel” nu merita totuşi să chiuleşti. iar pentru pingpong cu penarul nu se putea, pentru că se juca pe catedra :D
:))) lua pe dracu. se ducea tot timpul peste gard.
tank
Isi pierdea viteza foart repede. De-asta au si interzis-o la World Cup.
Ce amintiri ne-ai trezit Adrian! Ce ping-pong se juca cu penarul sau cu cartile… Si ce fotbal …. castanagiu…:)
Multumim ca ne amintesti ca au existat si vremuri frumoase…:(
euro 1972 !!
Buna seara.
Ce rai sunteti cu copiii din ziua de azi. Pai ce pe vremea voastra vorbeati voi 3 limbi straine la PERFECTIE?
Puteati voi canta la 2 instrumente muzicale?
Il citati voi pe Socrates?
Recitati voi in fata prietenilor parintilor si a rudelor: Rainer Maria Rilke? (sau in fata lui Mos Craciun)
Voi cand va nasteati erati infasati. Copiii din ziua de azi au nevoie de pampers si la varsta de 1 an( cel tarziu) tre sa fi fost cel putin odata imbracati in frac si sa fi purtat un papion. Stiati voi sa folositi un pc?
Aveati voi blog sau pagina pe FacebooK?
De la infasat se trage si vitalitatea copiiilor din generatia voastra. E singura explicatie.
Doamne ce rai suntet
Exact. Atunci au introdus masonii mingea de 35. A fost un fiasco.
E.T.
Talentul e ca banu’: il ai sau nu-l ai.
A.G.
Da, mai… :-)
Cica nu mai sunt dubii, Pitzi a plecat de la Steaua.
marco
Daca-i asa, e naspa: eu nu am :D
… si MM de la Urziceni ! Ce seara…
A.G.
Am gugalit acum. Se aseamana, dar se trateaza separat aspectele. :-)
marco
Iar Buzarin a fost semnalat la centrul terenului, dupa terminarea meciului cu Craiova, intr-o camasa cu dungulite ciclamen. Ce seara, ce seara! :D
Absolvent liceu Mihai Eminescu, Iasi, undeva in …timp
Absolut fantastica desrcierea fotbalului
cu castanele, desigur, reala!
Cate perechi de tenisi (( ce adidasi al vremea aia???) rupte!
In ciuda interactiunii nestavilite cu blogu si publicistica simultana, eu mai sper sa ma inviti la lansare. Da sa nu fie Castelul fetei in alb.
@AG
Daca acum te-as fi citit prima oara as fi incercat sa-mi aduc aminte in ce clasa erai tu…
Eu mai am niste amintiri de la PTAP si cu prima fata ce mi-a intrat in inima, in rest…ai descris totul ca o pelicula.
PS Ce facea Buzarin p-acolo? :-)
aitilop
Se bucura, domle, ca e si el om.
pepeman
Cand prima racheta va pleca spre Marte, vei fi acolo :)
multumesc!
Very nice!
Ai naibii masoni! Cred ca ei au taiat si castanul… Nimic nu le scapa…
@ Tankistu & AG
Aveati probleme cu efectul luat de mingea de 18, trebuia sa treceti la cea de 35! Aia dezvolta si forta dar si psihicul, ca daca era putin moale si te lovea pe piele in rotatie te si barbierea putin… :-)
tenisul de masa (de fapt, de catedra…) se practica, mai ales in clasele mici, cu ajutorul hartii Romaniei, varianta din plastic. pentru 2 lei, cat costa, isi merita banii cu prisosinta. cine avea paleta de la 45 de lei in sus era boier, cea de 32 fiind doar un lemn imbracat cu musama.
mingea clasica de fotbal era cea de 13,40, cea de 18 fiind varza, in schimb nu impartasesc opinia lui AG in privinta celei de 35, care era marfa.
liceenii deceniului 8 erau bine delimitati pe sexe: fetele isi vedeau de ale lor (chiar daca ne mai pupam dupa ore prin Cismigiu, teritoriu disputat intre Lazar si Balcescu), baietii inventau tot felul de jocuri care faceau din pauze un regal. cei mai iuti prindeu catedra, ceilalti jucau pe culoar fotbal cu guma sau fotbal cu nasturi pe banca, acolo unde locasurile de calimara erau pe post de porti. cel putin o data pe saptamana ramaneam dupa scoala la fotbal, daca nu cumva suntam chiar ultimele ore.
invatasem de la cei mai mari sa jucam poker: 25 de bani masa, 25 deschiderea, si de abia asteptam sa fie disponibil apartamentul unuia dintre noi, iar parintii, saracii, erau nedumeriti de cate sedinte utc si actiuni cu scoala puteam sa avem, un alibi aproape perfect pe vremea cand inca nu se inventase mobilul. si totusi, am si invatat…
eu am ramas cu o frustrare :
n-am reusit niciodata sa pastrez in conditii normale mingea de 18…mai mult de o zi…
se spargea din prima zi pt ca in spatele blocului nostru , langa parcare era si spatiul pt tomberoane care era ingradit cu un un soi de plasa din sarma…
Nu puteam rezista tentatiei de a folosi portile , care din pacate erau pline de pericole ascutite ….
Alea de 35 rezistau mai mult …vreo 3-4 zile .. imi aduc aminte ca odata una a ramas infipta in poarta …ceea ce nu se putea intampla in veci cu aia de 18….
Hehe… ce vremuri ! Imi aduc aminte cand eram in liceu si vinea vara. Aveam o baza sportiva, vai de mama ei, panourile de baschet erau construite din bucati de lemn si totusi ne ingramadeam sa jucam si noi un 3 pe 3 (nu stiam inca de streetball si ale ale). Am fost nu de mult pe „baza”… pustiu. Si fotbalul, ehe, a inceput in parcarea din fata blocului (e drept ca pe vremea aia nu erau in parcare decat vreo 3 Dacii si un ARO). Zicea cineva mai sus ca epoca maidanelor a disparut o data cu aparitia acetor terenuri sintetice. Problema mare e ca in Occident (traiesc in Franta) toate aceste terenuri, sau marea majoritate a lor, sunt in acces liber pentru toata lumea. La noi trebuie sa platesti pentru a putea beneficia de ele. Nu cred ca epoca maidanelor a apus, cred ca epoca placerii de a face sport a disparut :-( Merci infiniment draga AG pentru articolul asta !!!!
Eu nu inteleg nici in ziua de azi cum de nu am avut niciodata nota scazuta la purtare. Mai mult decat atat pana in clasa a 10 a, parintii mei nu stiau cum arata diriginta mea. Cand era vorba de sedinta cu parintii mi se spunea: ai tai nu-i nevoie sa vina la sedinta pt ca oricum nu avem ce sa le spunem.
Ma bateam deseori cu colegii si profesorii nu ma avertizau niciodata.
Odata ii aruncasem geanta unui coleg pe acoperisul de la cancelarie.
Colegul respectiv s-a dus sa ceara permisiunea sa-si coboare geanta.
Profesorul intrase in clasa furios si a intrebat doar: cine a aruncat geanta acolo?
Eu ma ridicasem in picoare si am spus sec: eu, tovarasul profesor.
Omul s-a uitat la mine cu ochi mari si nu a scos un cuvant. S-a intors si a plecat.
Nu-i inteleg nici in ziua de azi cum dealtfel nu-i inteleg nici pe superiorii mei de mai tarziu care nu ma avertizau niciodata doar se infuriau cand realizau ca disparusem iar.
Ce vremuri :)
ca postludiu http://www.hansvandermeer.nl/
De-ar fi talentul ca banul, l-ar avea mai mult hotii, investitorii, etc. Ar exista si case de schimb, unde sa iti poti preschimba talentul etc.
Daca dvs. nu stiti, d-le Georgescu, ma ofer eu sa stiu: trebuie sa fie cam cum ziceam.
Am suspectat intotdeauna ca d-na Nico trebuie sa fie fata buna. Acum, ca stim de geanta aruncata pe acoperisul scolii (cate etaje avea cladirea ?), nu mai am indoieli!
De cele 3 limbi straine nu stiu ce sa zic: eu am avut intotdeauna indoieli fata de recomandarea „puritana” „Invata intai romana la perfectie, apoi te-apuci de o lim ba straina!” … De 3, la perfectie, ce sa mai zic … ?
Vai domnule E.T. (sper ca v-am scris numele corect)
Imi pare rau dar trebuie sa va dezamagesc – nu am fost, nu sunt si nu voi fata buna. Cand s-a impartit bunatatea eu am refuzat sa stau la rand. Astfel s-a impartit bunatatea la altii si pt mine nu a mai ramas nimic. Dar ma consolez cu ideea ca oriunde ma duc gasesc oameni buni.
Imi place mie sa-mi depan amintirile pe internet.
Si eu sunt de parere ca poti vorbi 50 de limbi la perfectie daca cei carora li te adresezi nu te inteleg le vorbesti degeaba.
Cu permisiunea dvs., domnule Georgescu:
Mi-ati scris numele corect, doamna Nico. Si daca nu ar fi fost asa, nu v-as fi suspectat de rele-intentii. Daca sugerati ca e cam putin, eu sunt multumit cu doar initialele, exact cum ati scris. Oricum – fiindca tot vorbim de perfectiune – erorile nu ar fi incriminate.
Perfectiunea nu exista, de cele mai multe ori (anume, cand elemente din realitate sunt implicate). In mod … sigur (poftim perfectiune!), perfectiunea nu exista in materie de cunoastere a unei limbi, nici macar a aceleia materne. Ganditi-va cum impacati „perfectiunea” cu ocazionalele greseli de limba: veti spune ca au fost”neintentionate” ? Ca stiti ca e gresit ? Eu zic ca perfectiunea e un standard foarte pretentios, scuze nu prea mai incap.
Altfel: daca a trebuit sa dati un examen de limba, ati luat un punctaj „perfect”/maxim ? Desi in practica nu prea se intampla, chiar daca s-ar intampla, as spune ca e o PRL: „Perfectiune cu Raspundere Limitata”, anume s-a obtinut un punctaj perfect la un test limitat ca volum de intrebari.
Dar sa va ofer comentariile unui profesionist: incercati setul de articole de la adresa de mai jos (gasiti link-urile la baza paginii), pentru a vedea ce spune un profesionist despre subiect.
http://french.about.com/library/weekly/aa072701a.htm
Credeti ca o „fata rea” poate rosi de jena, ori ciuda, daca ar intalni un baiat „mai bun” ca ea ? De suflet e vorba. Nu ? Raspunsul poate varia, cu trecerea timpului.
Domnule E.T.
Nu incercam sa sugerez nimic.
Perfectiunea pt mine e la ani lumina distanta. Asta si pt ca eu nu cred in perfectiune.
Am dat examen de limba si inca mai dau examene de limba zilnic. Nu am obtinut niciodata un punctaj maxim la nici o categorie. Reusesc sa ma descurc in mai multe limbi. Pt mine asta e suficient sa pot comunica. Au existat oameni care m-au inteles chiar daca nu vorbeam aceeasi limba. Si exista oameni care nu ma inteleg chiar daca vorbim aceeasi limba.
Cat despre rautate si bunatate nu stiu sa va raspund. Cert e ca necunoscand unitatea de masura pt ele nu reusesc nici sa fac diferentele intre oameni.
Nu cunosc nici care e standardul pt bunatate sau rautate.
Nu am modele.
Doamna,
Gura lumii spune – dupa cunostinta mea – ca standardul de bunatate umana este dat de femeie. Eu sunt mai mult decat de acord, fiindca toata lumea are nevoie de asa ceva – mai ales noi, jumatatea ei „deficitara”.
Inteleg ca examenele dvs. „zilnice” de limba fac aluzie la faptul – spus explicit in trecut – ca locuiti in afara tarii. Eu poate v-am inteles gresit – in privinta perfectiunii – dar nu-i problema sa imi cer scuze. (O fac acum!) Folosim mici pretexte sa intram intr-un dialog, si (mai ales!) fiindca invatam ceva nou (ori macar speram). Depinde de noi – bunatate, cunostinte, etc. – ce putem oferi. Alti oameni citesc si, in timp, isi formeaza si o parere.
De exemplu, liceul meu era inalt (2-3 etaje obisnuite, de bloc), iar geanta mea invariabil burdusita; ma indoiesc ca vreun coleg ar fi putut sa o arunce pe acoperis. Chiar si cu tehnici si abilitate de atlet de Jocuri Olimpice.
Simpla conversatie.
Domnule Georgescu,
va multumesc pentru scuturarea prafului de pe cateva aminitiri. (Din pacate)am prins doar mingea de 35 si rar cate un Artex rascusut.SI am prins chiulul pentru sport, extrem de frecvent la vremea aia, precum si fotbalul pe culoarele liceului, in pauze sau vanataile rotunde de la castane :D
Bai, ce vremuri :D
Vand mingi 18 si 35. Stoc diponibil. Artex comanda speciala. Rugam seriozitate. Seara dupa orele 20.
Domnule E.T.
Ca sa nu fiu acuzata ca am devenit impersonala.
Nu aveti pt ce sa va cereti scuze.
Generalizari. Generalizari dupa gura lumii.
Eu nu am nimic de oferit. Nu asta intentionez cand intru aici. Pt mine e doar o metoda de a-mi petrece timpul liber. Nu intru aici pt a invata sau pt a da sfaturi.
Fiecare om e in felul lui. Nu sunt eu persoana care sa-i judece pe altii in functie de ceea ce scriu, etc.
Lumea isi formeaza o parere destul de repede. Daca nu e scrisul, e imbracamintea, culoarea pielii, a masinii, etc.
Exista generalizari si generalizari …
Pe undeva prin „Pagini alese” de Dan Barbilian, poetul Ion Barbu povesteste cum ” … saream ca un nebun: ‘Sa generalizam!’ „.
Pe dvs. nu cred ca va acuz de nimic. Iar daca am facut-o deja, atunci poate imi veti recunoaste dreptul de a va cere scuze.
E cam ca in fizica cuantica: cea mai mica actiune de a masura ceva influenteaza masuratoarea. Aici, spunem/scriem ceva, iar altii citesc/vad/”aud”. Isi formeaza o opinie, un sentiment; nu judeca ori condamna. Din punctul meu de vedere.
Alex_S
e trecut de opt
se poate una de 18? S-o vad si io :D
Daca-mi place un lucru cand intru pe blogul asta este faptul ca se schimba o groaza de amabilitati, nimeni nu jigneste pe nimeni, nu sunt injuraturi, alte obscenitati etc Ce fel de oameni sunteti? Nu tu o porcarie, nu tu o insulta…
Slava Domnului ca pot intra aici in liniste,fara teama de a primi vreo magarie in plina fata…Cred ca asta se datoreaza domnului A.G. Si voua(dv.) celorlalti, evident,pentru ca ati imprimat un anume stil comentariilor. Va multumesc.
@22:20:
Suntem oameni trecuti prin scoala; poate ar trebui sa precizam si care, si cand.
Daca domnul Georgescu are influenta determinanta in acest forum, atunci poate Romania are viitor: avem un viitor presedinte (macar cativa ani)! Si de asemenea decenii bune la conducerea unor sectoare unde limitele de timp sunt mai putin stringente.
Si acum se mai joaca fotbal in pauze. Cum ne certam noi pe o poarta preferata(distanta dintre copaci fiind mai mica), asa se cearta cei de-acum: care face serverul.
Domnule E.T.
Nu credeti ca ar fi mai bine ca accesul pe acest blog sa se faca in functie de diplome?
Oare oamenii cu multa scoala sa faca sex?
Sexul coboara oamenii cu sau fara diplome la nivelul unei maimute.
Mare har ai in condei ti-a harazit Divinitatea Adrian. Mi-ai trezit amintiri de mult apuse, undeva intr-un colt foarte intim al sufletului meu…
Imi aduc aminte de juliturile copilariei, de piedici „nevinovate” in urma carora rupeam genunchii „uniformei” :).
Sau portile facute din ghiozane si haine puse de-a valma.
Insa cel mai mult ma amuz acum cand la vre-o „chiftea” (sut complet aiurea pentru cei mai tineri) mingea se ducea anapoda.
Ori cand pomul, stalpul sau obiectul pe care mingea il intalnea cateodata
devenea printr-un strigat la unison „natura” si totul curgea mai departe, lin, fara suparare, pana la lasatul intunericului…
Ce copilarie frumoasa am avut si ce trista copilarie au generatiile actuale cand totul a devenit tehnologizat.
Oare sa fie ei mai fericiti?
http://nic.greenchannel.ro/?p=949
Fara tehnologie..
trebuie traduse?
mda
terenul pe care am jucat vreo 15 ani fotbal a fost dezafectat , nu aveau loc crestinii sa-si faca o biserica in Brasov, cred ca a treizecea!!! :(
Ce amintiri frumoase; ce fericiti eram. DEh, nostalgia.
Dar mingea facuta din hartii ghemotocite lipite cu scotch?;)) Probabil hartia provenea tot din vesnicul castan. Pe sistemul: daca nu e fotbal, il facem noi!
allexa
Am jucat si cu aia :D