Doi mari campioni de snooker, două râuri curgând în paralel.
Americanii i-ar fi spus „a babyface killer”, un ucigaş cu chip de copil, căci contrastul dintre trăsăturile-i blajine şi modul în care împuşca fără să clipească era sublim. Cine i-a văzut în anii ’90 figura plutind pe deasupra meselor de joc ca o lună plină înţelege ce mare campion s-a retras. Şapte titluri mondiale în zece ani – dintre care cinci consecutive – înseamnă o dominaţie în sport mai aprigă decât au reuşit Schumacher sau Michael Jordan în disciplinele lor.
Stephen Hendry şi Ronnie O’Sullivan sunt singurii oameni care au obţinut 11 break-uri maxime, de 147 de puncte, în turnee profesioniste. Acest criteriu ar putea fi tradus în fotbal ca „omul care a înscris cele mai multe hat-trick-uri în Liga Campionilor”. În snooker, nu sună însă deloc pueril: descrie capacitatea unui jucător de a străluci sub presiune, evoluând în faţa celor mai buni. Hendry a obţinut ultimul „one-four-seven” acum câteva zile şi a fost un adevărat cântec de lebădă, căci apoi a jucat lamentabil în faţa lui Maguire şi-a părăsit competiţia şi snooker-ul. Cum se explică această oscilaţie? Din 2000, Stephen Hendry suferă de o afecţiune numită Yips. Cauzele ei n-au fost niciodată elucidate, dar duce, în anumite momente, la un „îngheţ” al mâinii sau, dimpotrivă, la un tremor, transformând jucătorul într-un chirurg care trebuie să opereze cu un cârlig de pirat.
La Crucible Theatre a triumfat Ronnie O’Sullivan, acest Johnny Rotten al scenei verzi. Un alt campion, cu alte probleme. Când vrea şi are chef, îl poate ridica pe Pitagora din morţi, căci breakurile sale au frumuseţea unor demonstraţii de teoreme. E singurul om care pare că nu se luptă cu adversarul sau cu bilele, ci în primul rând cu el însuşi, mereu pradă tentaţiei de a-şi rupe tacul pe genunchi şi a ne spune bye-bye. Permanent supus depresiei, a fost depistat că a fumat canabis. Tatăl său e după gratii pe viaţă, mama lui a fost şi ea la răcoare. De-a lungul anilor, a fluierat în biserică adevărate simfonii. A jucat ostentativ cu mâna stângă, apoi a demonstrat că şi în asemenea condiţii e mai bun decât mulţi. Într-o zi, ratând o lovitură în faţa lui Hendry, a abandonat pur şi simplu meciul la jumătate, spunând că s-a săturat. Apoi a revenit, reîncepând să măture mesele.
Stephen s-a retras, rămânem însă cu Ronnie în acest sport în care totul pare a fi la vedere, dar unde meciurile esenţiale se desfăşoară în spatele măştilor sau a nasturilor de la veste.
Revenirea lui Hendry din finala din 1991, când Mike Hallett avea 7-0 şi o bună şansă de a face 8-0, într-un meci de 17 partide
Ronnie O’Sullivan şi cel mai rapid “147” al tuturor timpurilor.
Cand vrea si are chef, il poate ridica pe Pitagora din morti :)
of greu sport pentru mine ,aici nu ai nevoie de muschi ,aicea e voba de fizica matematica ??? calm ??? ,care ma depaseste ..
frumos articol … :)
un ratacit
Try before you die :)
Tinand seama ca pitagoreicii aveau o mare slabiciune pentru metempsychosis, e foarte posibil ca Ronnie O’Sullivan este de fapt Pitagora :D
va salut cu drag
imi era dor de d-stra
@nico @D-D-S :)
d-nul Adrian ,se aude un zvon ,mai ne bucurati cu o carte noua /??
un ratacit & doctor demonicus
Sa aveti o zi buna.
un ratacit
Si sper ca nu mie mi te adresezi cu d-stra. Asta doar in cazul in care vrei sa te certi cu mine. Eu accept provocarea pt ca nu m am mai certat cu nimeni de o vesnicie…
un ratacit:
Salve. Toate bune?
@nico :)
@dd-s ,multumesc de intrebare ,dar nu ,am visat ,am sperat ,nu s-a realizat nimica
2 super jucatori – o incatare sa-i vezi cum joaca.
sanatate multa lui hendry – multa bafta lui ronnie
Asa ceva…mai rar. Nu sunt familiar cu acest sport incat sa stiu mai mult decat regulile, insa ma relaxeaza parfumul britanic al acestei arte.
Mai oameni buni, sunteti amuzanti. Da, voi trei :)
cineva, pe forumul de la onlinesport.ro, ii compara pe Hendry si O’Sullivan cu Schumacher si Senna…si avea dreptate..Hendry- disciplina si multa munca, Ronnie- imens talent si nebunie geniala..in sensul bun, desigur..
pacat pentru hendry, datorita lui m-am apucat sa ma uit la snooker. mi-am luat bilet sa merg anul acesta, dar n-am avut norocul sa-l prind la masa.
am vazut totusi ultima sesiune din sfertul ronnie-robertson. senzatia in crucible e extraordinara, recomand fanilor snookerului sa-si ia bilete si sa se duca, sunt ieftine si le gasesti daca le cauti prin toamna.
Intr-adevar, doi dintre cei mai mari jucatori de snooker din toate timpurile, asta ca sa nu zic cei mai mari…hendry a fost favoritul meu, imi pare rau ca s-a retras,mai rau imi pare ca a facut-o cu o seninatate iesita din comun, de parca snooker-ul nu a insemnat nimic pt el, a iesit impacat si linistit. Eu mai speram sa se razgandeasca si sa il mai vad la meciuri, fie si de dragul prezentei…
Sa nu uitam de Steve Davis, un jucator pe cat de bun pe atat de spectaculos
Frumos e snooker-ul; de citiva ani incerc sa nu pierd nicio transmisiune tv.
Iar Ronnie ma duce din Iad in Rai.
Frumos articol, iar comparatia cu rotten e geniala…cat despre cei doi…sulli e preferatul meu…dar tre sa recunosc ca hendry era tatic…
Poate…regretatul hunter s-ar fi ridicat la nivelul lor da nah…
Referitor la cat de tembel e sulli…bine ca e in „tac” da el isi ia vacanta 6 luni…
cine ma poate ajuta cu ceva sfaturi?as vrea sami rezerv de pe acuma bilete la mastersul din ianuarie de la Alexandra Palace si as avea cateva nelamuriri…daca e cineva in cunostiinta de cauza sergiu.serban88@yahoo.com e mailul meu…mar interesa o comparatie intre masters si uk championship,daca se pot rezerva biletele din Romania,daca sunt nominale biletele,daca merita cheltuiala
Roonie a fost și va rămâne jucătorul ce produce un spectacol grandios, coroborat uneori cu o doză de aroganță, pe placul publicului larg, însă Stephen a știut să câștige mereu, ceea ce nu-i tocmai facil într-un sport precum snooker-ul, atât de echilibrat, cu jucători extrem de talentați ce pot învinge pe absolut oricine, indiferent de clasarea respectivului în clasament. Am prins perioada anilor 90 și dă-mi voie să afirm răspicat că nimeni nu va avea vreodată această șansă de a-și domina copios adversarii precum o făcea scoțianul.
Vezi ca e o greseala, tatal lui Ronnie a iesit acum 1-2 ani, chiar a fost in tribuna anul asta (nu urmaresti asa cu atentie snookerul :P)
Yeah, right… Am incercat, nu m-am simtit nici mai sanatos – in mijlocul fumului de tigara si al sticlelor de bere, nici mai in forma, nici mai destept (sigur, asta o sa dea apa la moara intelighentziei plina de sarcasm).
E frumos snookerul si recunosc ca ma prinde – ba chiar m-am pomenit tinand cu Ali Carter in finala – dar prefer sportul adevarat, cu tricou, transpiratie si efort, nu activitatea asta cu papion, pantofi de lac, stat pe scaun sau aplecare peste masa. In sfarsit, a mai avut loc discutia asta si stiu ca sunt unii care imi vor sari in cap, dar nu ma vor convinge niciodata ca snookerul, biliardul, dartsul, sahul sau pokerul sunt altceva decit competitii, in niciun caz sporturi. Numai bine!
…Regele a plecat. Au ramas muritorii.
Jucatorul meu preferat este Mark Williams, as zice singurul poet de la masa de snooker. Paul Hunter facea spectacol mereu la masa de joc. L-am apreciat si pe el ca pe Mark. Paul a plecat definitiv dintre noi si citeodata imi vine greu sa accept faptul ca nu il voi mai vedea jucind, desi au trecut atitia ani. Dar, oameni buni, am avut bucuria de a trai in vremea lui Stephen Hendry. Stephen Hendry este un monument, este pe primul loc. Pe locurile 2 si 3 nu e nimeni. Ceilalti vin de la locul 4 in jos. Nu stiu ce va fi fara Hendry, dar am sentimentul ca nu va mai fi la fel.
…Regele a plecat. Au ramas muritorii.
am inceput sa ma uit la snooker acum vreo 5 ani..asa sa treaca vremea…era la masa roonie cu alt jucator, nu imi aduc aminte nimele, si am zis hai s ama uit…nu stiam ca roonie e cel mai tare, era nr 1 sau ceva de genul dar m-a impresionat din primul moment si am zis ca el e fav meu. dupa aia am aflat ca toti pe net aproape sunt fani roonie si de reusitele saale in acest sport…roonie are 4 titluri mondiale acum..putea avea mult mai multe daca nu era atat de inconstant si nu ar fi avut atatea probleme..dar pentru mine el ramne cel mai bun
go rocket!
Vad ca mai sunt multi fani ai lui Paul Hunter. Era chiar considerat mai promitator decat Ronnie prin 2004-2005. Pacat…
Despre Hendry nu poti spune decat ca a fost un mare campion inca de mic. Omul recordurilor in snooker asa cum a mai fost numit. Este cred cel care a facut legatura intre snooker-ul vechi si cel modern.
De acum incolo in acest sport, odata cu invazia diferitilor galbejiti ma tem ca isi va pierde din valoare.
Uitati un reportaj cu Steven Hendry inca de cand era campion la juniori:
http://www.youtube.com/watch?v=n5p5k2I5u-k&feature=related
Imi permit si eu sa intervin cu un comentariu de data aceasta, fiindca urmaresc snooker-ul de prin ’97 cred.
Pe atunci mi-am ales doi preferati, fara sa stiu cine sunt ei in istoria snooker-ului : Hendry si Steve Davis.
Apoi l-am descoperit si pe Roonie, dar, desi il consider jucatorul cel mai talentat, n-am reusit sa ma atasez de el.
Pentru mine snooker-ul e doar o alta exemplificare a povestilor si a proverbelor :
Providenta nu exagereaza pentru nimeni cu cadourile ! Celui care ii da enorm talent (Ronnie) ii da personalitate de copil needucabil si ii tempereaza talentul prin incostanta.
Celuilalt, lui Hendry, ii da seriozitate si rigoare, disciplina si rabdare cu care sa ajunga numarul 1 fara sa straluceasca ostentativ precum Ronnie.
Nu stiam de afectiunea de care sufera Hendry, insa pentru un om sa-si mentina motivatia din postura in care ajunsese el, chiar si asta e remarcabil.
Multumim pentru articol, Adrian !
* celui caruia , scuze pentru eroare
Hendry – in ziua de Craciun se antrena normal, adica 4-5 ore pe zi, in timp ce Ronnie probabil se antrena cu „fratele jack”si fuma „ceva.
Ronnie a reusit sa sparga barierele rigurozitatii acestui sport si sa-l joace cu zambetul pe buze.
Il respect pe Hendry, ii recunosc meritele, dar sunt si voi ramane fanul neconditional al lui Ronnie!
in anul 1997 Hendry il intalneste pe Ronnie in finala Charity Challenge, un event non-ranking. Hendry a condus cu 8-2, primul la 9. Ronnie a facut 8-8. Hendry nu a clipit si a facut 147 in decisiv. Pentru mine asta este diferenta intre cei doi. Hendry e cu un frame in fata. Dar un frame in care face 147.
saluut
mmm suparati mai sunt leii ,ii domina euro???
Imi pare bine ca mai vad cate un articol in GSP care merita citit, si mai ales despre snooker. As vrea mai multe dinastea, in schimbul stirilor din fotbalul nostru intern care e de toata jena
„baby face killer ” este numit Ken Doherty
pt nbk: cum se procura bilete? nu poti sa-mi dai un id de mess sau ceva sa vb un pic? eu vreau f mult sa ajung la crucible.pt tonnie nu pt hendry, dar asta e mai putin important ;)
* ronnie
sunt convins ca stii ca si shumacher are tot 7 titluri (in 11ani)
si tot 5 consecutive
Orice articol despre acesti 2 mari jucatori, ma incanta
frumoasa istorioasa spusa mai sus de Cristian.
Si eu tot pe Hendry il am aproape de suflet, dar subiectivitatile astea sunt legate de tendinta de auto-identifcare :
te consideri mai degraba muncitor decat talentat, tii cu Hendry.
Adevarul e ca atat un talent precum precum al lui Ronnie precum si o seriozitate precum a lui Hendry, ambele sunt flori rare !