in Gazeta Sporturilor

Eroii nevăzuţi

Prima şi cea mai importantă victorie a lor nu s-a petrecut pe terenul de sport, ci mult înainte, atunci când, prinşi între fiarele chircite, au continuat să respire. Apoi, când s-au ridicat de pe mesele de operaţie, când au mers înainte proptindu-se cu braţele în cârje sau chiar când au ieşit din nou din casele lor, lucru mai greu poate decât doborârea oricărui record.

E drept, la început, ciotul, cu magnetismul lui tragic, îţi suge privirea. Apoi, observi că trupul s-a regrupat, asemenea unei armate de asalt care a suferit o înfrângere, iar toţi oştenii execută o misterioasă mişcare prin care vin în sprijinul secţiunii distruse. După câteva minute, acolo unde vedeai dizabilitatea începi să vezi abilitatea, puterea care mişcă munţii din loc. Nicăieri nu e atât de vădită această valenţă de regenerare şi de căutare a sportului: te lupţi cu celălalt spre a te găsi pe tine.

Fiecare disciplină sportivă a fost regândită, modificată, calibrată pentru a da şanse cât mai multor oameni. Mi se pare o întreprindere nobilă, o ramură a arhitecturii ce se ocupă cu reclădirea umanităţii. De pildă, regulamentul baschetului paralimpic nu diferă prea mult de cel clasic:  terenul are aceleaşi dimensiuni, coşul se află la aceeaşi înălţime, iar când sportivul ţine mingea în posesie mai mult de două împingeri cu braţele ale roţilor, se dictează chiar “paşi”. Când îi vezi mişunând la o asemenea distanţă sub panou, îţi vine să crezi că arhitecţii au plasat Raiul prea sus. Observi apoi că se înscrie cu aceeaşi frecvenţă, că meciurile sunt palpitante şi “te ţin”.

La fel, lipsit de graţia desprinderilor de sol şi de arcuirile plonjoanelor, voleiul e scăldat într-o frumuseţe tragică. Este ca o frescă în mişcare, un “lac al lebedelor” în care balerinele au picioarele prinse în catran. Saltul e sublimat în alunecare, iar volutele ce nu pot înflori în aer se împlinesc în plan orizontal.

Păcat că, scufundaţi adânc în propria comoditate, Jocurile Paralimpice nu ne prea interesează. După ce oamenii cei mai iuţi, mai puternici şi mai întregi ai planetei îşi bat recordurile, festivitatea de închidere seamănă cu un tratat de pace semnat în lumina reflectoarelor de către generali, în timp ce eroii nevăzuţi de-abia îşi încep defilarea. De fapt, aici, unde buchetele de florile sunt prinse de butonieră pentru că nu există braţe să le primească, e prezent omul cu tot ce poate face el.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

17 Comments

  1. Adrian, nu ti se pare un pic incorecta prezenta lui Pistorius la Paralimpice. Eu stiu ca lumea e impartita in 2 daca sa participe la Olimpiada sau nu. Dar sa participi si colo si colo mi se pare oarecum anormal.

    Adica eu am tot respectul pentru el dar nu mi se pare corect sa declare ca este si el om normal si ca trebuie sa participe la Olimpiada si apoi sa participe si la Paralimpice.

    Nu mai zic de declaratiile cum ca Oliveira ar fi fost avantajat de proteza folosita. Pai parca zicea ca proteza nu influenteaza performanta…

  2. mrsp
    e ca si cum i-ai interzice unui junior sa participe la competitiile juniorilor, cata vreme participa la cele pt seniori. Parerea mea.

  3. S-ar putea sa nu fiti de acord cu mine,dar parerea mea e ca subiectul si chiar “paralimpiada”aceasta sunt un pic cam fortate,chiar usor indecente.Se face cam mult caz de aceasta lume,e putin asemanator cu paradele gay cin ceva iesit din comun ,din normal se clameaza cam prea tare.Tot respectul pentru oamenii care,loviti de soarta lupta ,nu se lasa invinsi moral,dar e putin cam prea mult.In plus cred ca,spre deosebire de intrecerile oamenilor”intregi”aici nu prea e egalitate de sanse,fiecare fiind afectat diferit de boala sau de handicap.Asta e parerea mea,repet am tot respectul pentru vointa lor,dar cred ca se face prea mult caz,se mediatizeaza excesiv si se face de asemenea excesi apel la compasiunea si solidaritatea noastra.Sper inca odata ca am fost bine inteles.

  4. de acord cu vasco, mai ales in ceea ce priveste inegalitatea de sanse. chiar si in clipul prezentat, cei cu “doar” un picior lipsa alergau mult mai greu, intrucat echilibrul e total diferit intre a topai pe doua lamele si a contrabalansa&echilibra o lamela cu un picior sanatos. astfel ca, desi in aparenta aveau un handicap mai redus au fost surclasati de cei cu doua picioare lipsa ce au terminat detasat pe primele 3 locuri. la care, in mod evident a contat cel mai mult, pt departajare, calitatea elastica a lamelelor, ultimii 50m ai cursei fiind evidenti sub acest aspect.

  5. @vasco
    Indecent e sa cataloghezi Jocurile Paralimpice drept ceva indecent. Sau, ma rog, modul in care sunt reflectate.
    Oamenii astia sunt la fel de “intregi” ca si cei “intregi”, poate chiar au ceva in plus.
    Iar unele competitii sunt la fel de spectaculoase ca sporturile “normale”.
    Presa din Romania a ignorat aceasta competitie, pana la medalia de aur a lui Eduard Novak.
    Nu pot fi de acord cu tine, comparatiile pe care le faci sunt total deplasate.

  6. @vasco

    Indecent cred ca este comparatia facuta de tine.Eu nu prea vad cine a facut prea mult caz .Si mai cred ca in afara de faptul ca oameni aceia au un handicap sunt oameni normali, nu anormali sau iesit din comun cum sugerezi .

  7. Sa spui ca Paralympic Games sunt excesiv mediatizate e ca si cum ai spune ca Luceafarul din Pipera abia daca prinde de cateva ori pe an penultima pagina din Gazeta Sporturilor! :D

  8. @VI King:

    Nu este aceeasi chestie. Sa iti explic care consider eu ca este diferenta.

    Exista Olimpiada (pentru oameni fara handicap) si Jocurile Paralimpice (pentru oameni cu handicap).

    Exista competitii pentru Juniori (pentru juniroi) so competitii pentru toata lumea. Nu exista competitii doar pentru seniori.

    Astfel, nu poti fi si cu handicap si fara handicap in acelasi timp. Nu poti fi si junior si senior in acelasi timp. Marea diferenta este ca nu exista competitii strict pentru seniori.

  9. mrsp
    de unde ai scos-o pe asta cu “Olimpiada este adresata oamenilor fara handicap”? Nu ti se pare ca suna a discriminare?
    Ce numesti tu handicap, de fapt? Tot un handicap poate fi numita incapacitatea unora de a scrie corect romaneste. Asta ar presupune ca AG sa le baneze comentariile, ori poate isi mai face un blog pentru oamenii cu dizabilitati … de exprimare :)
    Oricum, multumesc pentru explicatii. De-acum voi sti care e diferenta.

  10. @msrp – esti complet pe langa, daca un baiat de 16 ani vrea sa participe la Wimbledon la juniori si seniori poate – s-ar putea sa aiba ceva probleme re program, adica sa nu poata fizic participa, pentru ca ar trebui sa fie in doua locuri in acelasi timp, dar are voie.

  11. Jocurile Paralimpice au fost prea putin mediatizate,.noroc cu Eduard :d
    In UK au fost spoturi cu luni inainte pe Chanel 4, canalul care A PLATIT drepturile de televizare. Competitia a fost SOLD OUT, in conditiile in care la cursa de mai sus au existat bilete vip la 300 lire..Spectatorii AU PLATIT minim 10-15 lire pentru a-i vedea pe acesti SUPER-OAMENI cum erau prezentati in spoturile televiziunilor si brandurilor care si-au asociat imaginea cu Jocurile Paralimpice.