Unul dintre fotbaliștii mei favoriți a fost Iosif Rotariu. La Poli, la Steaua, la Galata, la echipa națională, oriunde. A jucat până în 2013, ultima formație la care a evoluat fiind ASU Timișoara, în Liga a V-a. La peste 50 de ani, înscrisese în acel sezon trei goluri și, bineînțeles, era cel mai bun pasator al echipei.
Pe când lucram la Gazetă, jucam în serile de joi fotbal pe terenul de handbal de la Spitalul Victor Babeș. Era prin 2006. Roti venise și el, invitat de nu-știu-cine. Juca fantastic, ca în anii de vârf: rapid, elegant, subtil. Niciodată n-am înțeles cum lovea mingea când centra, astfel încât, pe o distanță de numai câțiva metri, balonul îl depășea pe fundașul advers și-i venea atacantului pe frunte.
Eram împărțiți în trei echipe, învingătorul la masă, dar tot mai rămâneau vreo doi pe bară. Au început discuțiile: cine iese, cine intră, dădea cu rest. Văzând că prezența lui, fie și în proporție de 1 %, ne încurcă, omul a spus că are treabă, și-a cerut scuze, și-a luat geanta și a plecat. Și astăzi îmi pare rău că nu i-am spus: “Stai, domnule, căci să te văd pe dumneata jucând e mai frumos decât să joc eu o sută de meciuri”. N-am spus. Păcat.
Așa sunt marii sportivi, copți dintr-un aluat special, inteligenți, eleganți, au umor, bun simț, carismă. Așa i-am simțit și din participarea la campania #ChampionTheMatch , creată de Heineken (anul trecut s-a numit Share The Sofa), în cadrul căreia foști mari jucători comentează prin Twitter meciuri din Liga Campionilor alături de fanii din întreaga lume și răspund la întrebările lor. Rio Ferdinand, Fernando Morientes, Clarence Seedorf, Ruud van Nistelrooij, Aleesandro Nesta, Jerzy Dudek, Roberto Carlos și mulți alții. Pentru copiii din noi e important: emoția aceea specială a întâlnirii cu un erou, fie și prin intermediul unor rânduri scrise pe ecran, nu se prescrie. S-a întâmplat cu Rotariu, așa cum s-a întâmplat și de-a lungul ultimelor luni, la #ChampionTheMatch.
A fost frumos. Să ne vedem cu bine la următoarea ediție.