in Publicitate

Cum se luptă sportivii cu atacurile de panică

wawrinka3Cu câteva momente înaintea începerii finalei US Open din 2016, disputată acum mai puțin de o lună împotriva celui mai bun jucător de tenis din lume, Novak Djokovic, Stan Wawrinka a suferit un atac de panică. „Eram aproape să clachez, fizic și nervos”, a povestit el într-un ziar din țara natală, Elveția. „Cum am ieșit din această criză? Mi-am provocat durere. Am încercat să prelungesc schimburile de mingi cât am putut de mult, să fac picioarele să sufere, nu capul. Am forțat până ce am rămas fără suflu. După acest punct, mintea nu prea mai e capabilă să gândească”, a spus tenismanul elvețian. 

„Mă dureau foarte tare picioarele. Chiar am strigat către echipa mea: «Nu mai pot. Sunt mort!». Ajunsesem într-o asemenea măsură de ostenit, încât, până la urmă, vocile acelea din capul meu au tăcut și chiar am început să joc bine, am dat drumul la lovituri”, a continuat Wawrinka (31 ani). Elvețianul a câștigat respectiva finală de la Flushing Meadows cu scorul de 3-1, după ce a pierdut primul set la tie-break. 

Ce aste un atac de panică?

Atacurile de panică se manifestă printr-o senzație intensă de frică,  palpitații, transpirație, tremurături, sufocare, dureri în piept. Corpul se pregătește pentru „fugă sau luptă” și este „inundat” cu adrenalină. Cei cu istoric în familie sau care au slujbe riscante ori expuse stresului sunt în pericol mai mare de a suferi de așa ceva, la fel și cei care-și suprimă emoțiile, căci un atac de panică este un mod de eliberare a emoțiilor.

Omul care a învins teama

Wawrinka nu e singurul sportiv care s-a luptat cu această suferință. Baschetbalistul american Royce White suferă, în cele mai proaste zile ale sale, câte trei atacuri de panică, iar jucătorul de golf Charlie Beljan a avut unul în plină competiție.

hoy2Când avea 13 ani, Chris Hoy (astăzi, 40 de ani) a scris în jurnalul său că visează să câștige o medalie olimpică. A început să se antreneze în acest scop câte șapte ore pe zi, chiar și de Crăciun. Tot de la acea vârstă, a început să sufere de atacuri de panică înaintea curselor. Când se apropia momentul startului, mai ales dacă membrii familiei erau în tribună, se simțea atât de nervos, încât de-abia putea să mai umble. Cu inima bubuind în piept, trebuia să facă eforturi pentru a ajunge la linia de start.

Psihologul lui, Steve Peters, a folosit terapia de modificare comportamentală, prin care se urmărește întreruperea gândurilor negative și înlocuirea lor cu imagini realiste. L-a învățat și tehnici de gândire pozitivă, cum ar fi cea de „ancorare”. Aceasta presupune vizualizarea unei imagini pozitive din momentul în care ai avut succes, atașarea ei de un gest – cum ar fi tragerea de lobul urechii stângi – și de un enunț. De exemplu, un alergător de viteză poate folosi cuvintele „rapid și curat”. Apoi, înaintea unei întreceri cu miză, dacă se trage de lobul urechii stângi și repetă în minte „rapid și curat”, asta îl va transpune automat într-o stare pozitivă, de câștigător.

wayne-rooney002Înaintea curselor, psihologul îl punea pe Hoy să-și configureze în cap cursa perfectă și să-și imagineze apoi ce ar face în anumite stadii ale ei. O tehnică asemănătoare era folosită și de Wayne Rooney, în mod instinctiv. Acesta se interesa  cu o noapte înaintea unui meci la magaziner în ce echipament avea să joace echipa a doua zi, apoi, în timpul nopții, se imagina astfel îmbrăcat, driblând adversari și înscriind goluri.

Chris Hoy a devenit de 11 ori campion mondial și de 6 ori campion olimpic la ciclism pe pistă, ajungând cel mai de succes scoțian dintotdeauna la Jocurile Olimpice. Pentru aceste performanțe, a fost înnobilat de Regină.

Înotătorul în travaliu
Triatlonistul american Andy Potts (39 ani) avea aceeași problemă înaintea probei de înot. „Simțeam că pereții mă strângeau, iar tavanul cobora peste mine și nu mai puteam să răsuflu. Astfel, mi-am compus o tehnică de respirație pe care o folosesc de fiecare dată înaintea începerii cursei”.

Sistemul, Andy admite, este caraghios pentru cei din jur, dar pe el îl ajupotts23tă. Cu cinci minute înainte de începerea probei, „încep cu câteva respirații adânci, apoi cresc ritmul inspirației și al expirației și, în cele din urmă, inspir adânc, ținând aerul în mine. Îmi spun «Trage mai mult aer, și mai mult, și mai mult!», până fac ca oxigenul să ajungă până în fundul plămânilor. N-am idee ce se întâmplă acolo, dar îmi ajută mintea și-mi echilibrează ritmul cardiac”, spune atletul.

După ce-a asistat la exercițiul său pentru combaterea atacurilor de panică, care seamănă  mult cu tehnica Lamaze folosită de femei în timpul nașterii, o doamnă din public i-a strigat lui Potts: „Bravo, acum împinge!” :) .

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. Saracul Stan, am tinut cu el in meciul cu Nole. Daca stiam ca trece printr-un atac de panica probabil ca ma apuca si pe mine unul! :)

    Tenisul nu e usor si ce nu realizeaza multi e ca e mult mai intens psihic decat fizic. Asteptam ca toti jucatorii sa fie niste masini perfecte si ne deranjeaza cel mai mic derapaj de la statistica. Cum adica, doua duble greseli in primul game?

    Ca tot vorbim de tenis… Go Simo, Go! :))