Bob Dylan

in Recomandări

Piesele mele favorite. Top 3 (+1) Bob Dylan

Faptul că Bob Dylan a lansat recent pe YouTube două piese foarte bune, Murder Most Foul și I Contain Multitudes, îmi amintește de melodiile mele favorite cântate de el. Cine se mai întreabă de ce Dylan a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2015 are aici câteva posibile răspunsuri.

1. Ballad of Hollis Brown. Piesa e mărturie a extraordinarei capacități a lui Dylan de a crea piese complexe din aproape nimic. Patru note la chitară și o poveste neagră, cântată de o voce sardonică și detașată, construiesc o atmosferă cum numai în romanul Meridianul sângelui al lui Cormac McCarthy am mai întâlnit, iar din pustiul ăsta ars iese, la sfârșit, un fir al speranței. De altfel, cred că e cea mai tristă poveste spusă de Dylan, a unui fermier care, copleșit de sărăcie, s-a omorât, împreună cu soția și cei cinci copii.

Toată muzica rock americană, de la Creedence Clearwater până la Alice in Chains, de la Allman Brothers până la Nirvana, vine de-aici.

„There’s seven people dead on a South Dakota farm,

There’s seven people dead on a South Dakota farm,

Somewhere in the distance there’s seven new people born.”

Și la a o mia audiție mă înfioară.

2. Ballad of a Thin Man. Dylan clădește aici un uimitor portret din cârpe.

Ca în alte piese, e ceva în atmosfera muzicii lui care te înfioară, dar, exact ca în versurile piesei, nu știi exact ce e. Mulți spun că ar fi contrastul dintre tema gravă a pianului (cântată de Dylan) și de partitura de film horror a orgii (executată de Al Kooper). La sfîrșitul înregistrării, ascultând piesa, bateristul a exclamat: „That is a nasty song, Bob.”

Dar tehnica lui Dylan cea mai interesantă este că dă veridicitate folosind misterul și imprecizia. Nimic concret în descrierea lui Mister Jones, doar o înșiruire de ipostaze bizare și de întâmplări suprarealiste, totuși vezi personajul perfect în fața ochilor. Uneori, Dylan spunea că piesa e despre oamenii care-i puneau mereu întrebări. Alteori, că personajul există și e cunoscut, dar sub un alt nume. S-au făcut zeci de interpretări asupra identității personajului, unii s-au băgat singuri în seamă, și Mister Jones e mai viu ca niciodată.

3. Tombstone Blues. Tot de pe albumul Highway 61 Revisited, primul album de punk ever și cel mai bun workshop de versuri hip-hop. După cum spunea cineva, e ca o plimbare cu motocicleta prin infernul dantesc. Imageria fantastică a lui Dylan și capacitatea lui de a crea portrete din câteva cuvinte sunt devastatoare.

3+1. Man Gave Names to All the Animals. O piesă despre cel mai „fierbinte” subiect al omenirii  – Geneza – , în miezul celei mai neașteptate „răsuciri” din carieră, creștinarea temporară a lui Dylan. Un cântec reggae pe care îl poți fluiera, cu versuri aparent naive, ca pentru copii, până la ultima strofă, pe care o lasă în suspensie, și de-abia acolo înțelegi unde voia de fapt să ajungă.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.