STILUL ANUMITOR AUTORI DE GRAMATICI. Mă duce cu gândul la musculatura atleţilor profesionişti de la circ.
VORBE. Un scriitor bun exprimă lucruri mari cu vorbe mici; spre deosebire de un scriitor prost, care spune lucruri nesemnificative cu vorbe grandioase.
A SCRIE NECESARUL. Nu că mi-ar repugna ce-i lung: îmi repugnă ce-i lungit, ceea ce nu-i acelaşi lucru.
BOGĂŢIA LEXICULUI. Un poem de domnul Domenchina:
„Corporalitatea mea – minimă şi acidulară – e aptă.
Tensiunea sa ezoterică adioforia o captează,
emoţia o impulsionează şi entuziasmul îl răpeşte.”
CE NE TREBUIE CA SĂ SCRIEM. L-au întrebat pe Caldwell ce ne trebuie ca să scriem:
– Să stăm culcaţi precum Dumas? Hârtii galbene precum Lafcadio Hearn? Muzică precum Bacon?
– Mie – a răspuns Caldwell – îmi trebuie să am ceva de spus.
Ernesto Sábato, „Heterodoxia” (1953), apărută în România în Eseuri, volumul 1, Editura RAO, 2004. Traducere de Ileana Scipione.
da cred ca majoritatea e de parerea lui Calldwel,, :)
fiecare scriitura isi are cititorii ei ! :D
AG:
Bine ca iti revenisi, ca in ultima vreme pareai cam fara chef.
Mergi pe „iute si piperat”, baga si „minim si acidular” daca vrei.
Exuberant poemul lui senor Domenchina.