in Jolly Joker |

A doua piele

De multe ori îl auzim pe câte unul declarând că X „a adus atingere imaginii mele publice”, deci îl va da pe respectivul în judecată. Notăm în trecere că, de multe ori, cei care folosesc procedeul nu au o imagine publică şi tocmai aşa încep să o formeze.

Într-un om sunt persoane și persoane. El curăţă ceapă acasă, pielea dintâi îi ţine măruntaiele să nu se risipească, suferă la tăietura cuţitului şi la pişcătura legumei, dar în acelaşi timp imaginea lui publică, fără zgârieturi sau lacrimi în ochi, săvârşeşte minuni de vitejie pe frontul percepţiei colective, făcând donaţii, vizitând cămine de bătrâni, oferind declaraţii din care curge rumeguşul. 

În această lume bipolară, greu e să mai ajungi la individul în sine, purtător de buletin seria şi numărul, amintiri şi afecte, care, scufundat în combinezonul aparenţelor, e mai atent să nu fie surprins scobindu-se în nas pe stradă decât să trăiască. Uneori, omul în sine poate s-a stins demult, ca steaua lui Eminescu, îngropat în adâncul straturilor protectoare. La televizor, bunăoară, nici nu prea mai vedem oameni, doar umeraşe pe care sunt atârnate costume vorbitoare, cămăşi atent apretate şi călcate, cu nodul de la cravată pe post de  mărul lui Adam.

Sau invers: se poate întâmpla să calci din neatenţie pe pantof persoana fizică, dar să urle, ţinându-se de picior, persoana publică. Să nu uităm nici de „persoana juridică”, termen inventat de avocaţi, ce te poate duce în eroarea de a-i cere foc pe stradă unei societăţi pe acţiuni. „Am stat ieri la taclale cu un concern, nici nu-ţi imaginezi ce persoană juridică simpatică este. După două şpriţuri, a vândut trei sedii şi a concediat tot comitetul director”.

E greu de spus ce va aduce viitorul în domeniul comunicării între oameni. Cetăţeni încă nenăscuţi, dar cu serioase aspiraţii în acest sens, vor putea da în judecată o revistă de reţete culinare pentru că li s-au adus grave prejudicii de imagine. Sau cum, la câteva minute dupa ultima expiraţie, propria noastră imagine publică va mai zăbovi puţin în lumea celor palpabili şi mişcători pentru a da un comunicat de presă.

Dacă CNN ar anunţa că mâine e sfârşitul lumii, bulevardele s-ar umple de piei transparente de şarpe, lepădate de posesorii ce s-ar deda, în acest timp, la unele fapte cu caracter omenesc. Şansele sunt însă din ce în ce mai mici: un venerabil cercetător a dat de știre că, în circa 20 de ani, am putea accede la nemurire.

Dacă această profeţie se va împlini, teribil nu este că am putea trăi veşnic, ci că, ascunşi în noi înşine, am uita de ce o facem.

Related Posts:

Published

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

42 Comments

  1. Tare asta cu imaginea publica. Si eu sunt foarte preocupata de imaginea mea publica. Eu in relatiile cu oamenii ma bazez pe instinct. Si imaginea mea publica nu poate fi atinsa pt ca nu o am….deci ….un motiv in plus sa declar ca eu traiesc si am si doar un rand de piele.

    Reply to nico

  7. pepeman

    Daca tot zici ca-i vechi si l-ai deschis…..bea repede toata sticla pana nu-ti intra vreun musafir in casa. Mai tre sa-l mai si imparti. Pacat de bunatate de vin. Eu asa procedez. Le pun musafirilor doar vinuri ieftine pe masa si pe alea le amestec cu apa. Si dupa ce pleaca toti ma rasfat eu cu vinuri bune. :)

    Reply to nico

  8. Ei, lasă că intre timp ne-am cam prins, ii „citim” mai usor pe cei „scufundaţi in combinezonul aparenţelor”.
    Mai grav e că nu ne mai prea minunăm de nimeni, fie ei si apropiaţi nouă, ca şi când ne-am aştepta sa nu fie cine arată că sunt. Vânăm doar momentul.

    Reply to mag

  10. doctor demonicus

    Sper ca nu a fost o acuzatie de plagiere. Iti dai seama ce lovitura (nu atingere) ar insemna o astfel de acuzatie pt imaginea mea publica (care oricum nu e ea prea stralucitoare). :)

    Reply to nico

  16. malasuerte

    Vinul cu apa e doar pt musafiri. Vinul ala e pt mine. :)
    Serios, eu am patit-o anul trecut. Era o zi insorita de mai si stateam afara cu niste prieteni care ma viziteaza cam odata pe an. Mai aveam o sticla de Rioja de cativa ani ma tot uitam la ea. Si eu stiind ca toti beau bere ma trezesc sa deschid sticla dar si sa le spun ce vin beau eu. La naiba, dintr-o data toata lumea voia vin. Si uite asa am apucat si eu sa gust vinul ala. De atunci nu le mai spun ce vin am. Ori il pun in carafa ori rup eticheta de pe sticla….pt ca altfel nu mai apuc nici sa-l gust :)

    Reply to nico

  22. Băi, apropo de dedublare. Cea mai mişto fază se desfăşoară zilele astea la GSP. E faza pe ţară a competiţiei naţionale ” aruncatul cu mortul peste gard”.
    Tolo i-l pune pe Becali în cârcă lui Naum şi zice că doar televiziunile s-au spurcat la dulcele de-i place muştei. Presa scrisă cică s-ar hrăni doar cu ambrozie şi-i miroase gura doar a parfum bulgăresc de trandafiri.
    Nea Ovi şi-a adus aminte cum se ţine coada sus, se jură că n-a pus botul la Becali de doi ani şi-i bate finuţ obrazul lui Tolo pe caz de ipocrizie.
    Dacă-i aud zicând-o de trei de ori, ca la lepădarea de Satana, încep să-i cred.

    Reply to the

  26. the man:
    Mie povestea asta sordida incepe sa-mi semene cu episodul palmei data de Mihai Tatulici lui Nicu Ceausescu. Furia sfanta a revolutiei o sa arda urmele coniventelor de bordel dintre ” o parte a presei” si monstrul zerului acid! Sa vezi acum cum apar dizidentii: unul cate unul :D

    Reply to doctor

  27. malasuerte

    Serios, glumesc :)
    Nu bag apa in vinul pt musafiri pt ca musafirii prietenii mei beau bere. Si si daca ar bea vin nu ar fi nici o problema. Ce am eu primesc si ei. Eu sunt dependenta de glume. Eu ma bucur enorm cand vin dar ma bucur si cand pleaca pt ca uneori e obositor. Si atunci cand nu vreau sa-i vad le spun ca nu am chef sa-i vad le spun clar ca nu am chef. Si asta fac si ei. Vorbim deschis si direct. Cine nu-mi place nu-mi intra in casa. Simplu.

    Reply to nico

  28. AG, Gazeta Sporturilor e un cotidian care apare zilnic (!). Abreviat GSP. Tolontan e redactor şef şi are rubrică tot zilnic. Abreviat Tolo.
    Ovidiu Ioaniţoaia e…
    Mai citeşte domle presa că d-aia se chinuie bieţii jurnalişti să scrie.
    Ioaniţoaia e în ziarul de azi, faza cu Tolo şi Naum a fost azi sau ieri.

    Reply to the

  30. Cel mai uşor este să pui vina pe altcineva…Acum cîţva ani o persoană a băut cafeaua conducînd şi apoi a pus-o între picioare. La curbă, cafeaua sa vărsat şi persoana sa ars. A pus vina pe cei care ia vîndut cafeaua pentru că a fost prea fierbinte…România, ca şi alte ţări, au copiat şi cele bune, şi cele rele din sistemul social din USA. Advocaţii,”persoana juridică” inventează tot feluri de moduri de a pune vina pe altcineva şi nu pe responsabilitatea personală. Aceasta este una din multe care a contribuit la falimentul financiar şi social din USA. Nu este de glumit!

    P.S. Veşnic poţi trăi numai prin credinţă şi harul lui Dumnezeu(dacă crezi?!)

    Sorin

    Reply to Sorin

  31. Maître, chiar ai dreptate. Le cătai şi eu şi nu le găsii pe net.Nu’ş ce să zic..ele există, că scripta amanet, ce naiba.

    Reply to the

  36. salut
    cata dreptate ai cu bantuirea schizofreniei , daca-i bantuie si pe cei care … doamne fereste …nu mai zic nimic :)

    Reply to un

  37. Ceao. Prima data am crzut ca e un articol usor, dar dupa vreo 5 minute dupa ce l-am citit mi-a dat de gandit. Oricum bine scris.

    Reply to omu

  39. @ A.G. :

    Normal ca ziarul tiparit nu va muri niciodata, nu stii zicala aia conform careia,,hartia suporta orice”? Deci si articolul ala de ieri al lui Danut udrea si Edisor Zelgin de la GSP cu ,,Fata ascunsa a lui Bergodi”. Vorba aia,,tineri dar marlani” :) :) Asta este,asa-si fac baietii astia bani de-o masinuta, de-o viluta, banuti in banca, mancand rahat.(scuza pentru limbajul pe care-l folosesc,dar nu-i suport pe astia care-si bat joc de presa sportiva,indeosebi pe astia,,micii”, ,,bebelusii” in de-alde scrisului, aruncand cu laturi la comanda in persoane care le-ar putea fi parinti).Gunoiul tot gunoi ramane chiar si dupa ce-l arunci la tomberon.

    Reply to criticul

  41. „teribil nu este că am putea trăi veşnic, ci că, ascunşi în noi înşine, am uita de ce o facem”…wow…that is some deep shit right there…

    Reply to durden