(…) Kien, însă, privi pe furiş la fusta ei. Era mai albastră ca de obicei şi apretată mai tare. Fusta i se potrivea ca o cochilie unei scoici. Să poftească cineva să încerce a deschide cu forţa valvele unei scoici închise. Ale unei scoici uriaşe, cât fusta asta de mare. Trebuie călcată în picioare, trebuia făcută mâzgă şi ţăndări, cum a procedat pe vremuri, când era copil, pe malul mării. Scoica nu ceda şi nu se ivea nicio crăpătură. Încă nu văzuse niciuna goală puşcă. Ce animal ţinea cu atâta forţă valvele închise? Voia să afle numaidecât, avea în palme făptura aceea dură, încăpăţânată, se chinuia cu degetele şi cu unghiile, scoica se chinuia şi ea. Kien jurase să nu facă niciun pas din locul acela, până când n-o va deschide cu forţa. Scoica jurase contrariul, nu voia să fie văzută. De ce i-o fi ruşine, se gândise el, că pe urmă îi dau drumul să se ducă, despre partea mea o închid la loc, nu-i fac niciun rău, promit solemn, dacă e surdă să-i transmită bunul Dumnezeu promisiunea mea. Dusese tratative cu ea vreme de câteva ceasuri. Cuvintele lui erau la fel de slabe ca şi degetele. Ura căile ocolite, nu-i plăcea să meargă decât de-a dreptul la ţintă. Spre seară trecuse un vapor mare, departe în larg. El se repezise la literele imense, negre, de pe bordul lui şi citise numele „Alexandru”. Atunci îl umflase râsul, cât era de furios, şi-şi încălţase ca fulgerul ghetele, izbise scoica de pământ cu toată puterea şi executase un dans gordian al bucuriei. Ghetele zdrobiseră scoica. În curând zăcea goală puşcă în faţa lui, o grămăjoară jalnică, mâzgă şi înşelăciune şi încolo niciun animal.
Din romanul „Orbirea”, de Elias Canetti, Editura Univers 1973, traducere Mihai Isbăşescu.
Salutare!
Asta era textul despre Doc? :D
Desi te stiu inamicul „uraturilor balcanice”, as vrea sa iti urez totusi „Sarbatori fericite!” si asta pentru ca nu o fac din complezenta ci pentru ca realmente te citesc cu placere si fara tine blogosfera ar fi mult mai pustie.
Neata.
Trezeste interesul. Ca de obicei.
Eu pana acum nu am citit nicio carte recomandata aici, dar dau eu de ele.
Deocamdata mai am cateva pagini din ” Simbolismul celtic” si apoi o iau pe alt genre.
De fiecare data cand termin o carte ma intreb cam ce as vrea sa citesc si in functie de asta incep cu urmatoarea. Daca sunt nehotarata atunci aleg cu ochii inchisi.
Toate fragmentele postate aici mie au reusit sa-mi trezeasca interesul.
Gandind :) realizez ca am citit 2 din recomandarile facute pana acum.
De dimineata inca mai dormeam si de aia am spus ca nu am citit niciuna.
Si mi-au placut amandoua. Si daca citesc odata o carte si-mi place caut apoi mai multe scrise de acelasi autor.
Rated „R”…”R” de la Rau de a compara femeia cu scoica.
Scoicile nu trebuie calcate in picioare sa se deschida, iti trebuie unealta potrivita.
Femeia este complimentul barbatului…fara ea ne facem noi tandari.
AG:
Un foarte mare scriitor … si nu numai. Masse und Macht/ Masele si Puterea- cartea lui „serioasa”- ramane o lucrare de referinta. Cel putin pentru mine.
In plus domnul Elias mai e si vecin cu noi, nascut fiind la Ruse :D
Doc
Da. Daca nu veneau razboaiele, nepotii lui poate ne-ar fi vandut detergenti sau castraveti. :D
Initial, personajul se numea Kant.
Simon Templar
Mie imi place comparatia. Nu-s de acord ca pt a deschide scoicile ai nevoie de unealta potrivita. E suficient sa le pui in apa cu sare ca se deschid singure :)
Eu cand pregatesc midii le pun mai intai in apa cu sare. Pe cele care nu se deschid le arunc.
Mediul e totul si la femei si la scoici. Omul stie ce scrie….
:)
Asadar, pe femei tre sa le bagi la mare cu capul la fund.
Dac-as fi stiut …
AG
Daaa. Dar in cazul in care le strici coafura si-si pierd ochelarii de soare vei avea probleme. Grija mare. Ma surprinde ca nu ai stiut.
SALUTARI LA TOATA LUMEA :lol:
Cate interpretari pe-aici … :)
Imi place ce scrii aici. O sa-ti adaug blogu’ tau la al meu, Blogroll.
Cat despre asta, o sa-l citesc minuntios de mai multe ori pentru mine.
Faina comparatia. O zi faina sa ai!