Stau la câţiva metri sub mine, în banca de la parterul blocului. De fapt, e un fel de-a spune că stau. În cea mai mare parte a timpul se vântură prin lume, în timp ce eu muncesc să-i înmulţesc şi să le asigur un trai decent. Prin mai, banii mei s-au întors fericiţi din Canare, unde puseseră umărul la cumpărarea unui iaht. Apoi au plecat spre China, unde au reprezentat o infimă parte din tranzacţionarea unei fabrici de automobile.
O dată pe lună mă interesez de starea lor şi banca îmi dă o hârtie din care reiese că sunt bine sănătoşi. Da, recunosc, puteam să fiu un administrator mai responsabil şi să-i investesc cu un profit mai bun. Puteam însă, la fel de bine, să-i pierd la ruletă ori să-i lipesc de frunţile lăutarilor.
După ultimul lor sejur prin Elveţia, au venit cu nişte expresii noi. „Suntem sângele nevăzut al lumii. De ce continui să …?”, foşnea morocănos un „Nicolae Grigorescu”, dar n-am mai apucat să ascult continuarea, pentru că l-am dat rapid la schimb într-un supermarket pe două sute de grame de salam, două pâini şi o bere. Apoi, prin vară, banii mei au vizitat Ciprul, de unde s-au întors spălaţi şi cu planuri mari de viitor. Când am extras o parte din ei din bancomat, vorbeau de „off shore”-uri şi de firme-fantomă, dar au amuţit când au văzut că se duc pe întreţinere şi pe două cărţi, culmea!, fără nicio legătură cu domeniul financiar-bancar. Am considerat – şi cât am greşit! – că nu le datorez banilor mei vreo explicaţie.
Ultima oară când i-am văzut, bancomatul a tuşit de câteva ori până să-i scuipe. Banii mei erau palizi şi împuţinaţi. „Caragiale” mă privea cu nişte ochi răi, din care dispăruse orice urmă de umor, şi aş putea să jur că, din mijlocul teancului, un „Eminescu” m-a înjurat încetişor, în rime încrucişate. Tocmai reveniseră dintr-o lungă vizită peste Ocean, unde contractaseră un soi de maladie fiscală, care lărgeşte elasticul la teancuri, creşte dobânda la împrumuturi şi atacă indicele Dow Jones. Un consult financiar a arătat că banii mei traversau un acut sentiment de înstrăinare şi că dezvoltaseră un complex de inferioritate în faţa lui Ben Franklin. Cum unele bancnote aveau chiar gânduri de denominare, am încercat să salvez ce se mai putea salva, aşa că i-am dat pe toţi pe două sute de grame de salam, două pâini şi-o bere.
Acum sunt depus într-un apartament de bloc. O dată pe lună, banii mei se interesează discret de mine: dacă merg la şedinţele comitetului, dacă prestez o activitate cu caracter economic şi dacă nu m-am devalorizat ca animal social. Sper doar ca, la următoarea zguduire a bursei umane, să nu mă lichideze.
Nice…! Banii mei sunt prea putini ca sa ridice pretentii la mine…
„e adevaratg ca banii vorbesc, ei spun cel mai adesea…la revedere!”
AG
cum se face ca banii astia a tai, romanesti fiind, au circulat in toata lumea?ce ti si cu globalizarea asta!nici banii nu mai au nationalitate si o tara doar a lor :)
Banii….. niste hartii pe care ti le da statul. Niste hartii care cica reprezinta munca ta. Iar cand unul sau altul isi bat joc de o economie, munca ta nu mai reprezinta nimica.
Vine statul si zice: multumesc ca ai lucrat pentru mine, ia de aici niste hartii si bucura-te de ele pana vin eu si imi bat joc de ele. Mai nou nici nu mai sunt niste hartii sunt doar niste biti prin te miri ce calculatoare. Oricum tineti minte: nimic nu se pierde, totul se transforma. Cand noi prostimea pierdem altii se imbogatesc. Ciau, si noapte buna.
AG:
„I’m not an investor. People always tell me, you should have your money working for you. I’ve decided I’ll do the work. I’m gonna let the money relax. You know what I mean? ‘Cause you send your money out there – working for you – a lot of times, it gets fired. You go back there, „What happened? I had my money. It was here, it was working for me.” „Yeah, I remember your money. Showing up late. Taking time off. We had to let him go.” ( Jerry Seinfeld, The Stakeout” Episode at the Comedy club, 1990)
Doc
:lol:
Corect.
Ma uit la Appaloosa ala clasicul, cu Marlon. E considerat un film facut pentru bani, dar omul e oricum magnetic.
Excelent articolul.
Banii mei sunt mereu grabiti sa ma paraseasca. Nu le place deloc in compania mea. Nici macar nu ma avertizeaza ca ma parasesc. Uneori ma parasesc peste noapte. E ingrozitor ce mi se intampla.
Banii sunt rodul muncii,acele hartii sunt ceea ce primim ca recompensa pentru munca noastra.E ciudat sa muncesti o luna intreaga iar recompensa ta sa fie cateva hartii cu care trebuie sa incerci sa traiesti decent.E ciudat cum muncesti pentru unul,pentru altul,ajuti alte persoane sa se imbogateasca,iar tu nu primesti nici macar 1% din ceea ce castiga cel pentru care ai muncit.Se spune ca banii sunt ochiul dracului(aici o sa zic ceva ce a zis-o cineva inaintea mea),dar pana la urma cine n-ar vrea sa-l lase orb?Ciudat cum banii sunt ochiul dracului,iar munca este de la Dumnezeu.Numai ciudatenii cu banii astia,poate de asta s-au inventat cardurile.
asta nu-i un frison legat de stirile de azi cu marea impozitare a blogurilor, nu? :)
o sa va bage si foncirea, cica :D
mda…banii nostri palizi si subnutritzi ca ai lu becali si ai lui tziriac crec intr-o zi cat altii in zece …
, cresc
Imi place povestea cu broastele vandute de investitorul american acelor tarani. E sublima si se potriveste poporului nostru. :)
Fantastic!!!Cat de tare!!! Pe asta am sa-l pastrez bine.
Esti tare omule!!!
g bush
…vrei sa spui cat altii intr-o mie. Daca era cum spui tu acum vb de iahturi nu de bancomate.:D
AG
:lol:
Fiind vorba de bani,SUA e singurul stat din lume ce are bancnotele imprimate numai cu presedintii lor?
@pin
Make it double
J & Pin
Triple?
@ TheMaggot
Nici macar…pe bancnota de 100 usd este imprimata fata lui Benjamin Franklyn, care, desigur, nu a fost presedintele Americii.
Mai cauta prin bancomat ceva resturi pentru vaccin
antigripal, ca sa fii sanatos si vois de Anul Nou , sa
poti admira artificiile pe cerul capitalei si vitrinele pline
cu tot felul de bunatati pentru „alesii poporului” ce vor
iesi din listele electorale si se vor instala pe fotoliile
parlamentului.
gânduri de denominare :D
Un om drag imi spune de cand am iesit pe salariul de 1147 lei, amandoi, pe vremuri :
„N-am vazut, in viata mea, un om, pe figura caruia se citeste atata voluptate, atata fericire, cand SCAPA de bani si–i da altora, facand plicuri, ca la o viitoare nunta – ….invitatii !”
[ aveam de platit 4 meditatii(1985-1989), plus plicurile pentru: intretinere, lumina, impozite, menajera, alimente, „mofturi” de adolescent & diverse ( eu si el, intrand la…diverse !)
Au existat si exista oameni, care au facut si fac bani, dar – SINCER – nu-i iubesc deloc !
Mereu spuneau parintii nostri, pe la 1990, cand stiti bine ce a fost, si atunci : vendete, deconspirari, somaj, lozinci defaimatoare pe toti peretii, inclusiv prin WC-uri s.am.d.
” Ce bine ca ati apucat in sevicii trainice, n-aveti nici un leu la CEC, ati investit in copil si n-ati fost „cu ochi albasti”!
Dupa ei, cele mai mari binefaceri ale momentului aceluia, astea 3 erau !
Iarasi e de necrezut!
Uf…si Gramatica asta…. iarasi imi da de cap! M-au iesit 4 !
Trebuia sa scriu cu un „gerunziu”!
Deci, „[…]la CEC, INVESTIND in copil….”
Acum sunt 3 !
din lumea lui harry potter. daca vrajitorii ar fi avut bancnote (dar ei aveau doar monede de aur), cred ca asa s-ar fi comportat :)
Binevenita postare…. nu de alta dar in curand ne vom raporta cu totii in alta maniera la bani! Daca pana si Elvetia e in galeata!:)
Si, cum imi place sa zic in ultimul timp, decat bani, mai bine prosperitate! Ceea ce va doresc tututor.
„when you got nothin’, you got nothin’ to lose”(Bob Dylan) … cred ca avea dreptate.
‘neata! :)
AG
distractie placuta azi! salutari tuturor! :D
alina
Prosperitate, ca-i mai buna decat toate! :D
eu astept sa vad cum te arde codrus. ca daca nici pentru asta nu te arde…
albie de porci te face! ai grija! fii atent! check it out! cichirap!
codruuuuuuus! :D
…Suntem prea mici pentru un „razboi” atat de mare.
Cel mai injurau multi pe Isarescu cand tragea de mana (de guler?) Guvernul si Parlamentul sa „caste ochii” si..PUNGA, ca si pe Base, cand ii intreba pe astia din guvern despre „banul public”, „nesimtiti” etc !!!
Nu sunt incoana de inchinat nici Isarescu, nici Base, dar acum…, daca nu stateau astia „de veghe”, era GROASA rau!
Si asa „la vie en rose” nu va (mai) fi cu banetul nostru… (a fost?)
:) … „Rasu’-plansu’…”, din pacate, pentru multi romani; majoritatea, pare-se…
jim
shmeny iti transmite salutari :D
ceea ce va dorim si dumneavoastra.
Eu m-am linistit.
Banii nostri de contribuabili sunt pe maini bune, sanatatea cheltuirii lor va fi controlata de nea Nicu. Sanatate! Inca una, baiete!
anowen
sa le stea in git…zic eu asa mai neaos.
fischia il vento …capitalismo
cine fuge dupa bani risca sa fie prins de ei,cine stie sa se faca iubit de bani acela va fi bogat,sincer mie nu-mi place nici una din cele doua ipostaze,mai bine fa rost de bani cat poti trai azi si maine ca poimaine te descurci tu
@genial,
vai,vai, ce incult mai sunt…….
banii bine investiti sint mai greu de atins de criza asta.trebuie ceva stiinta,ceva inspiratie…ma gindesc la niste masini de politie.cu dotari poti cistiga ceva.macar citeva bastoane.
EXCEPTIONAL ARTICOLUL!!!
Banii sunt doar o modalitate extrem de eficienta de a fi furati de munca noastra, intr-un mod cat se poate de „legal”. Valoarea lor e doar atat cat vor „cei mari”.Satan isi freaca mainile de fericire…
Satan s-a instalat demult in fotoliu si e pregatit, saptamanal, deocamdata, de festin !
money talks..when people need shoes and socks ( the killers-tranquilize song)