in Adevărul |

Ziua în care nu se va întâmpla nimic

Au fost atât de multe articole despre Mircea Geoană în ultimele zile, încât e îndoielnic că însuşi Mircea Geoană le-ar fi putut citi. Au fost ziare în care absolut toate articolele de opinie erau dedicate acestui subiect. Peste două zile, nu va mai fi niciunul.

Subiectul zilei este, de fapt, hârtia de muşte pe care ziua îşi lasă leşul. Dacă vi s-ar readuce la cunoştinţă subiectul care frământa spaţiul public românesc acum şase luni, nici nu l-aţi mai recunoaşte. Întors pe toate feţele ca la radiolog, el a încetat atunci, în câteva ore, să existe, pentru că şi-a consumat tot potenţialul fascinator înainte de a fi înlocuit cu un alt nimic sunător.

Aici şi oriunde, setea de nou s-a transformat în dependenţa de noutăţi. În catalogul mondial al suferinţelor posibile, boala care urcă vertiginos în clasament nu e cancerul sau vreo formă sezonieră de gripă, ci deficitul de atenţie. Nu ne mai putem concentra la ceva mai mult de câteva secunde, aşa cum niciun subiect nu trăieşte în spaţiul public mai mult de trei zile. Încercaţi să vedeţi un film făcut în secolul trecut şi lenta intrare în poveste vă va enerva cumplit, iar degetele vor căuta imediat butonul de derulare înainte pe imagine.

De aceea visez la o zi în care, din punctul de vedere al presei, nu se va întâmpla nimic. Pentru 24 de ore, planeta şi cele 7 miliarde de suflete ale ei să circule regulamentar, cu centura pusă, prin univers, într-un misterios acord universal de încetare a focului. Dacă toată lumea e o scenă uriaşă, aşa cum spunea Shakespeare, toţi actorii să-şi joace conştiincios rolul, cortina să se ridice şi să cadă peste tot perfect, la secundă. „Avem nevoie de o ştire! Daţi-mi o ştire!”, să strige şefii de redacţie, iar ziariştii sau cum se vor mai numi ei să se năpustească asupra Internetului, în căutarea omului care să fi muşcat, undeva, un câine. Dar să nu-l găsească. După o perioadă de stupoare, site-urile şi agenţiile de presă să publice ştiri ca: „Un tip din Detroit, Michigan, a mâncat un măr”, „Plouă în Barbados”, „În judeţul Timiş e miercuri, la fel ca în întreaga ţară”, iar subiectul de forţă să fie o poveste obişnuită. „Gino Astucci (57 ani) , din Veneţia, a luat trenul şi a plecat la muncă. Pe drum, trenul nu a deraiat, el nu a fost jefuit, nici nu a simţit ciudatul imbold interior de a trage semnalul de alarmă, a ajuns la timp la serviciu, unde şi-a binemeritat banii, apoi, cu acelaşi tren, s-a întors acasă. A mâncat – pui la rotisor cu ciuperci – şi s-a culcat”.

În lume, dincolo de ceea ce credem, nu se întâmplă mare lucru. Numai dorinţa noastră de a ne umple vieţile cu diverse fleacuri şi de-a le da valoare ne face să credem că, într-adevăr, trăim.

Related Posts:

Published

Write a Comment

Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

28 Comments

  4. ultimele 3 rinduri erau ‘in lumea romaneasca,dincolo de ceea ce credem,nu se intimpla mare lucru.numai dorinta noastra de a ne umple vietile cu diverse fleacuri si de a le da valoare ne face,de fapt,sa murim’?…gino astucci is a lazy,boring,italian twat care mai bine ar sta in venezia si i-ar trage-o lu florinda bolkan pe ritmuri baroce.

    Reply to the_kop

  5. eu am aflat azi de la televizor marele secret a lui paris hilton … si ar cumpara din ultimii 5$ un happy meal … de atunci ma simt implinit.

    Reply to dz

  6. dorinta noastra de a nu ne umple vietile cu diverse fleacuri ne face sa derulam rapid, in cautare de acea valoare care ne face sa credem ca, intr-adevar, traim? de ce cu ciuperci?

    Reply to anowen

  7. Ziarele vor scrie cu litere de-o schioapa: „ZIUA IN CARE NU S-A INTAMPLAT NIMIC!!!”

    Si cu tot sosul de rigoare, pe care-l ingeram zilnic.
    Si non-stirea este stire. Depinde cum e servita.

    Suntem condamnati sa avem politicienii pe care -i alegem si press pe care o citim. Sau… :)

    Reply to Alex_S

  11. „Avem nevoie de o ştire! Daţi-mi o ştire!”, să strige şefii de redacţie”
    Care sefi de redactie? Sint doar niste yesmani in fata patronilor

    Reply to Dan

  13. doamneee ,m-a lasat fara cuvinte dnul tolontan ,imi vine sa-i zic ceva dar..
    respecta sportivii???
    este gazetar sportiv???
    este informat bine???

    Reply to un

  14. „Un tip din Bucureşti a lansat o carte” e un fapt banal pentru omenire, dar mult mai însemnat pentru tine şi cititorii tăi decât recenta, eşuata, covârşitoarea proorocire a sfârşitului lumii. Poate că de fapt asta înseamnă a trăi, verb care nu are sens altfel decât localizat temporal şi spaţial. Aşa că te contrazic: în lume se întâmplă mereu câte ceva. Problema survine atunci când te interesează ce i s-a-ntâmplat acum o oră lui Bote.

    Reply to pepeman

  18. uite stiri la gazeta ..numai noi cat am ajutat sportivi i-am sponsorizat ,am dat ,am facut am dres :(
    cei asta fratilor??? mm cei europeni,mondiali,olimpici ,prin reusita lor sunt declarati cersetori???
    ma doare capul …

    Reply to un

  19. Dupa atatea lucruri neintamplate a venit iarna. Gino Astucci e un occupy demonstrant si bea vin cald in fata cortului. Trandafirii infloriti au inghetat in gradini (nu le-a dat nimeni vin cald, dar banuiesc si ca erau dementi altfel nu infloreau la sfarsit de an). Soarele cu fata lui de copil straluceste dar e lipsit de vlaga ca un batranel de 100 de ani. Banuiesc ca si/a facut un lift facial. La Cluj. Aflase despre oferta de pe Facebook. Si viata e mai lipsita de condimente fara un nou articol scris de Adrian Georgescu. La dracu…

    Reply to nico

  28. am de platit impozit pe venit si nu stie sa-mi spuna unde am lucrat :(
    mi s-a raspuns ca poate mi s-a furat datele :(
    doamne in ce tara traim??

    Reply to un