Un JFK închipuit

Preşedintele Băsescu s-a transformat într-o Casandră care plânge în avans pentru ce i se va întâmpla dacă va face ceea ce are de gând să facă: să blocheze un premier care nu-i va conveni. Apoi, actualul premier îşi face o penibilă campanie electorală, adresându-se brusc oamenilor cu un „Dragi români” greţos şi stabilind un plan pe patru ani de ieşire din criză pentru aplicarea căruia are la dispoziţie două săptămâni.

Cel mai caraghios a fost însă Mircea Geoană, care a adăugat peste doza de paranoia şi de cinism a politicianului român un strat consistent de penibil. La câteva zile după ce colegul său de partid Marian Vanghelie semnalase că este urmărit de maşini-fantomă, preşedintele PSD de-abia a scăpat cu viaţă după un atentat pus la cale de o grupare încă necunoscută, care acţionează în zona podului de cale ferată de la Otopeni.

Mircea Geoană a opinat că atacul împotriva autocarului său de campanie a fost premeditat, iar deputatul Gabriel Oprea a susţinut că s-a folosit o armă cu aer comprimat. Şoferul a declarat că nu a putut opri, deoarece „se mergea bară la bară”, dar că a observat două maşini suspecte care urmăreau de ceva timp autocarul. Declaraţia mi-a îngheţat sângele-n vine: de câte ori conduc şi se circulă bară la bară, observ în jur aceleaşi maşini. O fi un atentat?

Dar slavă Domnului că şoferul nu a oprit autocarul şi nu l-a expus pe lider! Complotul era foarte atent organizat, mai mult decât atentat cu sârmă-capcană. Sus, o frunză galbenă stătea ameninţător să se desprindă, iar o pasăre pregătea lansarea unui proiectil ecologic asupra creştetului omului politic. În apropiere, se jucau câţiva lunetişti şi doar se ştie ce pagube pot provoca invizoacele şi cornetele unui costum de firmă.

Campania e de-abia la început. Preşedintele PSD poate fi mâine răpit de omuleţi verzi ori poate explica calitatea scăzută a glumelor prin faptul că a fost întâmpinat în colegiul electoral cu pâine şi cu praf de strănutat în loc de sare.

Aşadar, domnule Geoană, dacă vă trezeşte un ticăit, înainte să chemaţi geniştii verificaţi dacă nu cumva e ceasul deşteptător, iar dacă un punct roşu vi se plimbă pe cămaşă, nu excludeţi varianta ketchup-ului. Oricum, staţi liniştit: singurul mod în care un PSD-ist poate fi împuşcat e să meargă la vânătoare cu Adrian Năstase.

Sex de la prima întâlnire?

Atuul timpului

de Elena Georgescu

Cunoaşteţi probabil următorul banc: „Ce face o femeie după sex? Plictiseşte”. În ciuda dozei de misoginism, există mult adevăr aici. O cetate cucerită, oricâte bogăţii ar adăposti, nu mai constituie o provocare.

Între sexualitatea bărbatului şi cea a femeii există diferenţe. E ca şi cum amândoi ar tinde să ajungă pe acelaşi vârf, numai că unul urcă pieptiş şi începe de îndată coborârea, iar celălalt domol, după ce zăboveşte acolo. Pascal Bruckner spunea despre orgasmul masculin că, în comparaţie cu cel feminin, este unul „sărăcăcios”, şi comportamentele respectă aceeaşi diferenţă.

Bărbatul acţionează în general abrupt, vizând propria satisfacţie. El vrea să dărâme zidurile, în timp ce femeia doreşte în primul rând să construiască un drum. Ea nu întârzie momentul pentru că nu şi-ar dori contactul sexual, ci întrucât priveşte în viitor, oferindu-i potenţialului cuplu timp să se întemeieze. Concepţiile societăţii adaugă teama femeilor de a nu fi etichetate drept uşuratice şi părăsite.

Sexul nu este atât ţel, cât pecetluire şi chiar atu, deoarece lupta se poartă şi pentru control. O dată ce invitaţia bărbatului a fost făcută, femeia este ca un jucător care poate vedea şi cărţile celuilalt. Dacă îşi doreşte doar contactul, ştie că acesta va avea loc. Dacă vrea o relaţie de lungă durată, o amânare o avantajează. Este şi o metodă de testare a partenerului: dacă acesta îşi doreşte cu adevărat o relaţie, el va aştepta, oricât de nerăbdător ar fi. Dacă nu, probabil că nu merita.

Fierul şi busola

de Adrian Georgescu

Se spune că bărbaţii se gândesc la sex o dată la 30 de secunde. Nimic mai fals. E mereu în mintea noastră.

Trebuie să priviţi bărbatul ca pe o busolă lângă care se află un obiect de fier. Până nu înlături cauza, nu-ţi vei da seama dacă ea arată nordul sau sud-estul. Vreţi să cunoaşteţi cu adevărat un bărbat? Îmi pare rău, dar până în dimineaţa de după e imposibil. Atunci veţi vedea dacă îşi strânge febril lucrurile şi o ia spre uşă sau dacă pare că ar sta o viaţă acolo. Că s-a consumat o întâlnire sau zece, până atunci veţi obţine doar rezultate false, pentru că putem să fim extrem de atenţi şi de fermecători când urmărim un scop.

Oricum, contează mai puţin când o faci, ci dacă există atracţie fizică reciprocă, adevărata bază de pornire. Atunci, de ce să amâni? Ce este acest „Nu, nu, trebuie întâi să ne cunoaştem mai bine”? Păi, pentru noi, sexul este un mijloc de cunoaştere. Alte moduri mai evoluate nu prea avem şi, oricum, ele n-ar funcţiona, pentru că e imposibil să cunoşti şi să înţelegi pe de-a-ntregul o femeie. Când un bărbat este atras de o femeie, el nu poate privi mai departe în viitor decât spre momentul în care se va culca cu ea. Pentru ea, viitorul de-abia atunci începe.

E foarte adevărat că acţionăm ca la jocurile pe calculator, dorindu-ne să ajungem cât mai repede la nivelul următor. Dar ştiţi ceva? În joc există şi butonul „Exit game”. Vrem sex, dar poate că nu numai sex şi nu puteţi afla fără riscuri cum suntem cu adevărat decât într-un singur fel.

Imperiul român

De la stilou, insulină, efectul Coandă şi rucsacul zburător, românii nu prea au mai inventat decât scuze. Poate se întâmplă aşa pentru că noi nu am avut un imperiu, ca alţii. Sunt convins că n-am fi cucerit state sau continente ca toţi barbarii, ci am fi fost mai selectivi în anexările teritoriale.

Împăratul romăn Gică Întâiul ar fi unificat Ibiza, cartierul comercial din Milano, Place Pigalle şi Mamaia sub acelaşi sceptru. Pe vremea lui Marian cel Mişto s-ar fi inventat motorul care nu funcţionează, aparatul care scoate aţa din ac şi halba de doi litri. Cândva, pe la începutul secolului XX, s-ar fi descoperit forţa aburului, folosit exclusiv la saună, iar prezentul ne-ar fi oferit tehnologia turnării de gropi în asfalt. La un moment dat, am fi descoperit America prin teleportare involuntară, cînd un grup de români se vor fi aşezat la un pahar de vorbă la Constanţa, trezindu-se apoi mahmuri printre indieni.

Au fost însă şi domenii în care ai noştri s-au aflat în prima linie a ştiinţei şi a progresului. Da, CNN a avut în studio un reporter sub forma unei holograme, însă numai după ce OTV a făcut aproape 300 de emisiuni cu fantoma Elodiei. Locomotiva care se învîrte cu 200 de kilometri pe oră pe circuitul de teste de la Făurei mă face să sper că în curând trenurile româneşti vor depăşi viteza sunetului, iar semnalul de alarmă tras între staţii nu se va mai auzi. Experimentele compatrioţilor noştri în domeniul clonării sunt şi ele cele mai avansate în domeniu, chiar dacă până acum s-au rezumat la carduri.

Simt că, undeva, într-un laborator subteran secret din munţi, câţiva savanţi români sunt foarte aproape de atingerea vitezei luminii, dar nu au deocamdată cu ce să-şi compare rezultatele pentru că nu au lumină. Trebuie totuşi să avem grijă cu astfel de experimente, altfel ne putem trezi cu un Ion Iliescu tânăr, candidînd la prezidenţiale.

Mircea Geoană ştie ce spune când propune o misiune spaţială românească. Olimpicii şi hackerii noştri racolaţi de NASA în timpul guvernărilor PSD sunt de fapt agenţi sub acoperire care le vor da americanilor reţeta greşită a compotului de pere, smulgându-le în schimb secretele fabricării şi propulsării rachetelor.

Aş vrea să le văd figura americanilor când vor ajunge pe Jupiter şi vor da de doi cosmonauţi români în maiou, ascultând manele.

Cum îmbătrânesc eroii pe ecran?

“Indiana Jones şi regatul craniului de cristal” şi filmul “Sex and the City” au apărut în acelaşi timp, fiind continuări ale unor serii de succes. Cine a rezistat mai bine trecerii timpului: “masculul alfa” sau “femeia beta”?

Nefericire cu pantofi

de Adrian Georgescu

Despre “Sex and the City”, Jay Leno spunea: “Două lucruri m-au împiedicat să-l văd: testiculele”. Însă filmul nu e doar reflectarea unui mod de viaţă feminin inaccesibil înţelegerii masculine, ci mai degrabă o banalizare a Evei moderne. Nici serialul, nici filmul nu redau felul de a fi al femeii dintr-un mare oraş, ci mai degrabă îl modelează.

Fiecare spectatoare trebuie să se recunoască într-unul dintre cele 4 personaje, numai că pe acestea le salvează de singurătate scenaristul, în timp ce îmbătrânirea din viaţă nu are happy end. Dacă te comporţi aşa, chicotind la aproape 50 de ani ca o puştoaică, rămâi în general singură, cu un dulap plin cu pantofi.

Cu toate deosebirile dintre ele, Carrie, Samantha, Charlotte şi Miranda ajung în final mereu în acelaşi loc: la shopping. Aceasta e scopul celor care au făcut filmul: “Oricum aţi fi, fetelor, cumpăraţi!”. De aceea, timp de peste două ore, se rostesc zeci de nume de designeri, se schimbă toalete şi culori de păr. Louis Vuitton nu este în primul rând un fabricant de poşete mult prea scumpe, ci un fin cunoscător şi psihoterapeut al femeii moderne.

Prin comparaţie, “Indiana Jones şi regatul craniului de cristal” e doar un film prost, nu însă şi unul perfid. Are măcar o doză de autoironie şi e în mod evident o ficţiune. Ştiţi ceva? Eu cred că Indy, dacă trecea pe lângă cele patru “puştoaice”, nu le arunca nicio privire. Prefera să se afunde în junglă, în căutarea unor antichităţi mai interesante.

Cu mâna goală

de Elena Georgescu

Să admitem că „Sex and the City” este un film prost, că femeia nu se mai vede în spatele accesoriilor, a fardului şi a unei atitudini nepotrivite în faţa înaintării în vârstă. Dar cum înfruntă trecerea timpului eroii masculini în timp ce noi ne lăsăm păcălite de aceste iluzii? Mai rău.

În ultimul (sper) „Indiana Jones”, un sexagenar bine întreţinut şi ferchezuit se caţără sprinten pe liane, face cascadorii pe motociclete şi se bate cu îndemânarea de acum un sfert de veac. Nu, între timp nu a băut din Sfântul Graal, doar s-au perfecţionat trucajele pe calculator. Datorită acestui rol, Ford a fost numit membru de onoare al consiliului de conducere al Institutului de Arheologie din America. Presupun că nu abilitatea actorului în a face diferenţa dintre un vas din China antică şi unul din civilizaţia Maya a contat aici. Indiana Jones e mai mult decât un personaj, reprezintă un ideal de imaturitate al congenerilor săi, care tare ar mai colinda prin lume din faţa televizorului.

„Sex and the City” nu tratează în primul rând goana după împlinire, bărbaţi sau haine, ci relaţia de prietenie dintre patru femei, ce rezistă în ciuda trecerii anilor. Cu tot aerul mercantil, multe teme serioase ale lumii contemporane sunt puse în discuţie: singurătatea, cancerul, homosexualitatea, relaţia cu părinţii, dorinţa de a avea copii.

În acelaşi timp, din toate aventurile sale bătrânul Indy se întoarce aşa cum a plecat: rânjind, cu mâna goală, fără să fi învăţat nimic.

Cum va fi apogeul crizei

Acestea sunt ştirile zilei de 1 aprilie 2009, când efectele crizei financiare mondiale vor fi maxime.

În Europa, lucrurile merg rău. Moneda euro s-a depreciat atât de mult, încât a depăşit un nou prag psihiatric, ajungând la paritate cu cea din Botswana. Criza financiară loveşte toate băncile, până şi pe cele de spermă, care nu-şi mai reînnoiesc abonamentele la revistele pentru adulţi. Şomajul a crescut atât de mult, încât nu se mai fac angajări decât la birourile pentru şomaj.

Nicolas Sarkozy reuşeşte cu greu echilibrarea balanţei bugetare a Franţei, fiind nevoit să scoată la licitaţie jumătate din garderoba Carlei Bruni. În Marea Britanie, Regina încearcă menţinerea economiei pe linia de plutire prin acordarea titlului de „Sir” contra cost şi astfel Roman Abramovici devine primul „Cup” din istorie. În Italia, Ferrari anunţă lansarea unei autoutilitare, care va putea atinge 60 de kilometri pe oră.

Există însă şi veşti bune. China a aprobat împrumutul solicitat de Banca Centrală Europeană, în schimbul susţinerii de către UE a candidaturii oraşului Beijing la organizarea următoarelor zece ediţii ale Olimpiadei, cele două părţi convenind ca preşedintele Mao să apară pe bancnota de 1.000.000 de euro.

În SUA, efectele crizei sunt atât de profunde, încât preşedintele nou-ales e nevoit să-şi ia o a doua slujbă. Oferta de subînchiriere a Casei Albe, publicată în Wall Street Journal, a rămas fără ecou, deoarece nici Bill Gates nu mai îndeplineşte noile condiţii de creditare. La câteva zile după ce „Dow” s-a despărţit de „Jones”, făcându-şi indice separat, Bursa din New York s-a redeschis pentru prima oară pe plus după o pauză de şase luni, graţie unui grup numeros de turişti japonezi care au plătit cash biletele de intrare.

Prezent în emisiunea lui Larry King de la CNN, Osama bin Laden se arată dezamăgit de faptul că nimeni nu-l mai caută, nici măcar pe Google, deoarece preţul pus pe capul lui a scăzut la 25 de cenţi, plătibili în rate.

În România, ANL introduce sistemul „buy back”, prin care persoanei care îşi cedează locuinţa pentru că nu mai poate plăti întreţinerea i se achită prima rată la cumpărarea unui kil de cartofi. ProTV lansează concursul „Girez pentru tine”.

Într-o perioadă în care până şi Lufthansa a luat măsura de a porni motoarele avioanelor numai la decolare, TAROM surprinde pe toată lumea anunţând că va organiza un zbor pe Lună, cu un avion pilotat de Florea Geică. Mircea Geoană aplaudă ideea unei lansări româneşti în spaţiul cosmic, însă compania aeriană corectează apoi greşeala din comunicat, precizând că era vorba de „un zbor pe lună”.

În urma grevei directorilor de bănci, premierul Tăriceanu le aprobă acestora o creştere salarială de 50 la sută. Seara, Renault anunţă reluarea lucrului la uzina din Piteşti, unde va intra în fabricaţie noul model popular „Dacia 2009”, într-un singur exemplar.

Autostrăzi

Degeaba. Orice-am face, nu suntem buni la construit şosele. Ştim însă cum să le botezăm. De pildă, Autostrada Soarelui se numeşte astfel pentru că doar maşinile care merg cu baterii solare se pot realimenta pe ea.

Ungurii ne tot întreabă când se vor uni autostrăzile noastre europene cu ale lor. Atenţie, să nu cădem în această capcană a iredentismului maghiar! În curând, când cele două autostrăzi care străbat pusta vor ajunge la graniţa comună, trebuie doar să asfaltăm rapid o buclă între Borş şi Nădlac, să se întoarcă revizioniştii de unde au venit!

Aceasta ar fi “Autostrada Vadim”. Propunerea mea constă însă în a distribui fiecărui partid construcţia unei şosele, iar celor deja începute să le curmăm chinul în faşă, transformându-le în terenuri de tenis cu piciorul. Bineînţeles, o dată la patru ani, când vor prezenta raportul de activitate, ctitorii neantului se vor lăuda că au reasfaltat cândva autostrada Bucureşti-Piteşti. În rest, autostrada Boc va lega Clujul de Cluj, Via Felix va fi o vastă reţea invizibilă unind toate Antenele, iar din magistrala Patriciu-Tăriceanu va rămâne finalizată doar banda de dus. Băsescu, e drept, construieşte în fiecare seară o autostradă cu şapte cărări pe sens, dar îşi regăseşte dimineaţa măreţia de Salvator al lui Dalli scufundată într-o ciorbă de burtă.

Cel mai interesant e însă montagne-russe-ul “La Oprescu”, născocit în timpul unei anestezii generale autoprovocate. Mă gândesc cu teamă că medicul-primar a parcurs în vis toată istoria, de la templele greceşti şi viaductele romane până la Bumbeşti-Livezeni şi Muntele Rushmore. Poate că stâlpii vor fi cariatide înfăţişându-l pe Unicul Preşedinte postrevoluţionar în diferite ipostaze biografice: agăţându-i lui Geoană la gât cravata de “boy scout”, gesticulând în engleză în faţa ambasadorului rus şi alungând minerii din Bucureşti.

Când se va începe construcţia ultimului tronson, degeaba vor căuta primul stâlp, pe care va fi basorelieful cu naşterea lui Ilici, vegheată de Marx şi de Engels. Graţie asfaltărilor succesive, acesta va fi încorporat între timp în parcarea din subsolul unui zgârie-nori, iar primarul va trebui să demareze edificarea altui ştreang supraînălţat de beton pentru uşurarea circulaţiei. Într-o variantă şi mai realistă, la momentul terminării construcţiei, ori se va fi inventat deja teleportarea, ori Capitala va fi un imens sit arheologic în care urmaşii noştri vor căuta Casa Poporului.

Într-un singur punct sunt de acord cu domnul Oprescu: în acela că autostrada trebuie să fie suspendată. Corect, trebuie suspendată urgent.