The Shape of Water. Ce poveste!

Printre atâția artiști ai despicării firului de păr inexistent în patru, iată un om care știe cum și căruia îi place să spună o poveste. Simfoniile verzui în care Guillermo del Toro mai scapă un pic de sânge nu mă plictisesc niciodată. În ultima, The Shape of Water, camera aproape că nu stă o clipă pe loc, dar mișcarea ei fluidă nu te obosește, ci e parte din metafora apei. „O femeie de serviciu se îndrăgostește de un domn amfibiu”. Ce subiect!  Continue reading

Cea mai tare scenă de luptă

Rareori mă impresionează o astfel de secvență, dar asta e chiar wow! din toate punctele de vedere. E lupta de pe scări din filmul Atomic Blonde, care durează peste șapte minute, pentru care au fost necesare patru zile de filmare. Aici e împărțită în două filmulețe, dar în film apare netrunchiată. De fapt, a fost abil montată, fiind folosite trucuri din filmele vechi – Hitchcock era as la așa ceva – pentru mascarea „înăditurilor”. Continue reading

Borg McEnroe. Nimic noul.

În locul ecranizării finalei de la Wimbledon din 1980 dintre cei doi mai bine vedeți înregistrarea originală.

Filmul e onorabil și deloc memorabil, o poveste făcută exclusiv pentru noile generații de fani.  Asemenea trezirii la viață a unei baterii de mașină, se pune borna de plus pe plus și cea de minus pe minus și gata biopicul. Din voltajul unei mari rivalități și prietenii se ridică temporar stafia unei povești.  Continue reading

Lady Bird. Filmul care stă mereu să înceapă.

Am scris că aștept cu interes acest film și asta i se datora mai ales acestei talentate Saoirse Ronan. Iar ea joacă, într-adevăr, minunat. În ce joacă e cu totul altă discuție.

O fată care insistă să i se spună „Buburuza” se îndrăgostește de un băiat ce se dovedește a fi cam gay. Fata nu prea se înțelege cu mama ei, se ceartă și cu cea mai bună prietenă, ajunge nițeluș rebelă în liceul catolic în care învață. Apoi cunoaște un alt băiat, care nu mai e chiar atât de gay. După care se îmbată și începe să o înțeleagă pe mama ei. Sfârșit. Continue reading

Filmele nedreptățite la Oscaruri

Ieri au fost publicate nominalizările pentru Premiile Oscar, care se vor decerna pe 4 martie. Câteva pelicule foarte bune lipsesc.

Barry Keoghan și Colin Farrell în The Killing of a Sacred Deer

The Killing of a Sacred Deer a fost ignorat la Oscaruri, după cum i s-a întâmplat și la Globurile de Aur. Nu pot pune această eludare pe seama vreunei antipatii față de regizorul și coscenaristul Yorgos Lanthimos, care a primit, în mod neașteptat, premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original în 2015, pentru The Lobster. Cred, mai degrabă, că decidenții n-au putut digera tematica dură a filmului și faptul că îți pune în față o alegere de coșmar.  După mine, rămâne unul dintre cele mai bune filme ale anului, iar interpretarea lui Barry Keoghan excepțională.  Continue reading