Aşa au distrus Dragomir şi Sandu fotbalul românesc: făcându-se că fac.

„De patru ani, clasamentul Ligii 1 se stabileşte în şedinţe”. Ştirea Gazetei ar trebui să ne sune în urechi, nu acele şiruri de vorbe mari, interminabile, de la televizor. Iată-i pe toţi conducătorii şi patronii din fotbal în faţa diagnosticului: i-au vrut pe Dragomir şi pe Sandu, s-au înfoiat ca nişte netoţi să apară la televizor pentru a-şi prezenta complexele personalităţi, în curând diagnosticul le va apărea în faţa ochilor: au votat zonele întunecate şi tulburi de pe radiografie.

Acum trei ani, RCS-RDS a avut interesul clar de a câştiga o piaţă în formare şi a dat de zece ori mai mult faţă de cât făcea fotbalul românesc. Pentru nişte oameni inteligenţi, care ar fi judecat în context, acela ar fi fost un semnal de alarmă. Nici măcar acum însă, când această bluză second-hand, trăsnind a detergent ieftin, a rămas în raft, aceşti oameni nu înţeleg că şi-au îngropat propria afacere. Un fotbal tumoral, cu zone de umbră, nu interesează pe nimeni decât dacă e gratis. Or, gratis sunt pliantele acelea pe care, după ce le primeşti, le arunci imediat la coş. Pe orice piaţă, marea probă este de a crea un produs vandabil, nu un breloc cu luminiţe.

Dorinel Munteanu cere un salariu triplu, „de Bundesliga”, pentru a continua cu Oţelul? Bine face. A câştigat un campionat cu o echipă pe care a tras-o după el, pe care a hrănit-o din nebunia lui, cu jucători reinventaţi de el. Faptele, nu vorbele, l-au făcut campion. Căci ce uşor e să creşti valoarea unui jucător din vorbe şi astfel să-l distrugi! Vă dau un singur exemplu, declaraţia lui Dragomir: „Ăsta, Gardoş, e mai bun decât ambii fundaşi centrali de la Manchester United. Dacă îl ia Manchester United, face carieră mondială. Deşi eu aş vrea ca fotbaliştii de valoare sa rămână la mine în ţară”.

Vine meciul cu Bosnia şi auzim alte vorbe: „patriotism”, „determinare”, „umpleţi tribunele!”, „ultima şansă”, deşi cu toţii ştim că ultima şansă e de mult dusă. Distrus cu pricepere, gospodărit de termite, sportul care până nu demult umplea stadioane mai are cât să umple o groapă. După înhumare, Sandu, Dragomir şi suitele lor se vor retrage în castele şi comisii, iar Gardoş va cunoaşte o carieră mondială cu Steaua prin grupele Europa League, căci niciun club mare nu e interesat de fotbalişti care nu s-au călit în campionate tari. Doar Dorinel Munteanu, cel întemeiat pe fapte, va avea la un moment dat salariu de Bundesliga pentru simplul motiv că va antrena în Bundesliga.

P.S. Cei care doresc să cumpere cartea mea, „Câteva sfârşituri de lume”, apărută în colecţia Râsul Lumii de la editura Humanitas, pot face asta direct AICI. Mai mult, ea se comercializează şi prin eMag.ro, via Libris S.R.L., cu o reducere de 20 la sută, adică la 21,6 RON, pentru cei aflaţi pe teritoriul ţării. AICI.